Iohannis nu a câștigat, dar Ponta a pierdut.

Confruntarea televizată dintre Klaus Iohannis și Victor Ponta a avut, în sfârșit, loc. După ce în primul tur al alegerilor prezidențiale, președintele PSD a reușit să evite orice dezbatere cu adversarii săi, de această data s-a întâlnit față în față cu candidatul ACL în unul dintre studiourile Realitatea TV. Nici unul dintre cei doi politicieni nu a ieșit din rolul pe care l-au jucat până acum, amândoi comportându-se cât se poate de previzibil. Dacă Iohannis a mizat pe reținere și seriozitate, Ponta s-a axat pe verbiaj și mitocănie.

Trebuie spus de la bun început că Iohannis a ratat șansa de puncta decisiv în poarta apărată de liderul PSD. Deși a avut câteva momente bune, primarul din Sibiu a irosit o mulțime de ocazii în care putea să scoată în evidență ipocrizia, nepotismul și lipsa de pregătire a lui Ponta. De prea multe ori l-a lăsat pe șeful PSD să vorbească vrute și nevrute fără a-l corecta după cum merita: sistematic, ferm, fără milă. Totodată, el a renunțat cu prea multă ușurință la minutele de vorbire care îi reveneau în cadrul dezbaterii. Principalul său obiectiv s-a dovedit a fi însă să reziste unui lung șir de atacuri mizerabile marca Victor Ponta. Se poate spune că manevra i-a reușit, dar cu costuri care puteau fi ușor evitate. Impresia generală pe care a lăsat-o a fost aceea de politician mai degrabă nepregătit pentru o dezbatere cu adversar care nu are nici un Dumnezeu.

În schimb, Victor Ponta și-a săpat singur groapa, deși pornea ca favorit al înfruntării. Un veteran al teleguvernării, premierul socialist s-a comportat ca un pesedist olimpian care nu are nici un motiv să își respecte partenerul de competiție. Extrem de agresiv și deosebit de nepoliticos, alternând o mină indignată și un zâmbet de șmecheraș de cartier, Ponta a încercat în permanență să își zăpăcească adversarul și să îl umilească, făcând apel la cele mai găunoase lozinci și cele mai josnice aluzii. Maximul de ticăloșie și l-a atins în momentul în care a dus disputa electorală cu Johannis într-o confruntare între români și nemții cu pretenții de mari moșieri. Lupta de clasă a comuniștilor s-a întâlnit astfel cu vadimismul, vechiul nou aliat al PSD.

După cum ne-a obișnuit deja în dubla sa calitate de președinte al PSD și prim-ministru al României, Victor Ponta nu și-a asumat în nici un fel declarațiile și acțiunile subalternilor săi. Ponta nu a auzit că românii din afara țării n-au putut vota în primul tur al alegerilor prezidențiale. El nu știa că au fost întorși din drum, ținuți la intrarea în reprezentanțele României și goniți cu poliția după ce chiar reprezentanții lor legali au făcut apel la forțele de ordine ale unor state străine pentru a-și pune la respect proprii cetățeni. Un asemenea comportament rușinos nu a mai fost întâlnit de pe vremea Republicii Socialiste România, când tovarășii de la București erau terorizați că românii din Exil puteau să îl pună într-o lumină proastă pe Geniul Carpaților, Nicolae Ceaușescu.

Politicianul socialist s-a prefăcut că nu știe că însăși Gabriela Firea, purtătorul său de cuvânt, l-a acuzat pe Klaus Iohannis că ar fi vânzător de copii și traficant de organe sau că l-a atacat pentru că nu are copii. Președintele PSD a negat până și faptul universal cunoscut că a pus la îndoială caracterul de bun român al lui Iohannis prin aluzii repetate la etnia sa germană și apartenența la creștinismul luteran. Singurul lucru pe care l-a recunoscut – din pură prostie – a fost folosirea Poștei Române pentru a speria pensionarii că pensiile vor fi tăiate dacă Iohannis va ajunge președinte al României.

In rest, Victor Ponta a apelat la un adevărat număr de magie: statistică a la PSD, frunzăreală de hârtii, relativism moral (toate partidele au corupți, nu doar PSD), inversiune morală (PNL a trădat USL), falsă indignare față de pretinse jigniri aduse familiei sale (biata fată bogată Daciana Sârbu), miștocăreală ieftină și invocarea obsedantă a președintelui Băsescu. Imaginea sa proastă a fost întărită și mai mult de ultima intervenție a primarului din Sibiu.

Degeaba a încercat Ponta să salveze aparențele invocând încă o dată figura magică a președintelui Băsescu, care ocupă un rol special în demonologia pesedistă. Poporul PSD a putut auzi cu propriile sale urechi că Victor Ponta a votat cel puțin o dată contra lui Ion Iliescu (în realitate, Ponta a votat de cel puțin două ori contra lui Iliescu – 1990, 1996)și că în 2009, în plin jihad contra lui Băsescu, i-a dat votul lui Crin Antonescu, deși era purtătorul de cuvânt al candidatului social-democrat, Mircea Geoană.

La sfârșitul dezbaterii, Ponta a mai bifat o ticăloșie: s-a arătat dispus să mai rămână alături de jurnaliștii Realitatea TV pentru a continua „discuțiile”, deși întâlnirea luase sfârșit. Și ar mai fi rămas bine mersi, vorbind la nesfârșit cu angajații trustului, dacă nu ar fi fost scos de acolo de echipa de strategi a PSD, îngrijorată că omul ei arată nației cât de dornic este să își tragă pe sfoară contracandidatul.

Tragem linie

Dezbaterea a fost mult mai puțin dezechilibrată decât pare la prima vedere. Ponta a dus de la început până la sfârșit un discurs mincinos piperat cu mitocănie, în vreme ce Iohannis a încercat să țină discuția în limite rezonabile, dar a ezitat să puncteze decisiv. Da, președintele PNL putea fi mult mai bine pregătit și, da, a improvizat nepermis și, da, este inferior lui Băsescu. Dat fiind că de performanța sa televizată depindeau șansele de a ține departe PSD de președinția României, se poate spune că a riscat enorm prin participarea la dezbatere. Colegul Liviu Crăciun are dreptate când spune că Iohannis a fost prea încrezător în sine și nu a reușit să arate clar dacă a fost doar un neamț politicos sau pur și simplu un fraier tras pe sfoară de un șmecheraș uns cu toate alifiile. Totuși, dincolo de toate petardele președintelui PSD, rămâne esențialul.

Dacă primarul orașului Sibiu nu a câștigat dezbaterea, este clar că Victor Ponta a pierdut-o fără drept de apel. Candidatul PSD a ieșit din confruntarea televizată cu Iohannis ca un om mic: mitocan, mincinos, trădător și trișor. Pretins „bun român” și „creștin-ortodox”, Victor Ponta a dovedit că este doar socialist gargaragiu, gata oricând să practice atacuri de cea mai joasă speță. Grație comportamentului său ireverențios, adversarii dominației PSD au fost întăriți în credința lor că Ponta este un ticălos care trebuie oprit cu orice preț, în vreme ce indecișii și dezgustații au putut să vadă diferențele de caracter dintre cei doi candidați. Nu mai e atât de clar că între cei doi nu există nici o diferență.

Oricum am interpreta-o, performanța lui Klaus Iohannis din dezbaterea „moderată” de Rareș Bogdan este secundară – duminică, pe 16 noiembrie, se va vota pro sau contra Victor Ponta și partidului său. După agresivitatea de care a dat dovadă candidatul socialist și echipa sa de campanie, rezultatul cel mai probabil nu va fi unul pe placul PSD. (autor - Vlad M.)

Posted in: 2014,alegerinoiembrie16,gandurideseara,iohannis,ponta,vioricacrainic