"
Divortul partidelor de electorat
Precizez ca nu obisnuiesc sa iau ca litera de lege rezultatele sondajelor de opinie pe teme politice la care are acces publicul larg. Totusi, daca stii sa le citesti, contin indicatii utile.
Astfel, ma uit cu exasperare cum partidele parlamentare de opozitie la PSD (cel putin de opozitie declarata, respectiv PNL, PDL si PMP) tot cauta candidati de success pentru alegerile prezidentiale, si nu-i nimeresc.
Nu-i nimeresc pentru ca nu se uita unde ar trebui: la asteptarile electoratului. Exasperarea mea vine dintr-o logica simpla: accesul la putere se face pe voturi. Accesul la functia prezidentiala se face pe multe voturi. Pe mult mai multe voturi decat pot aduna de la electoratul lor captiv, prin structurile lor militante exemplar mobilizate, PNL, PDL si PMP la un loc. Si totusi, asta e ultimul lucru pe care liderii, strategii si membri vocali ai acestor partide par sa-l ia in considerare.
Daca n-ar fi dramatica realitatea (sociala, politica, economica) si perspectiva, m-as distra. Pentru ca scremerea asta cu desemnarea candidatilor are cateodata conotatii de un mare comic involuntar prin ridicol.
Dar nu e comic. Pentru ca se inscrie in ruptura dintre aceste partide si marea majoritate a electoratului. Spun asta pentru ca electoratul romanesc este de 18,2 milioane. Adica depaseste cu mult procentele pe care aceste partide, reunite, le pot mobiliza la vot, cu toate “structurile” reunite – dovada rezultatele alegerilor parlamentare sau europarlamentare din ultimii ani (vreo 2 milioane). E vorba de 70% (peste 12 milioane) care nu mai voteaza. Nu doar pentru ca nu-i intereseaza politica (pe aceia nu-i punem la socoteala). Ci tocmai pentru ca pe unii ii intereseaza, dar altceva asteapta de la clasa politica.
Ori, sa-ti imaginezi ca poti casiga prezidentialele contra PSD (care are in continuare cea mai eficienta masinarie electorala, cea mai extinsa structura militanta, si cel mai mare electorat fidel sau dependent, uniform distribuit teritorial si-n paturile socio-profesionale) fara o buna parte din acest electorat pasiv (70%) contravine acestei aritmetici simple: ai nevoie niste milioane de voturi de acolo. De ce sa nu ti le atragi cu un candidat cat mai credibil si popular dinainte de turul 2 al scrutinului prezidential? De ce sa te lasi in voia sortii si a nehotaratilor (e neclar cati) care vor vota in primul tur cu candidatii de pe locul 3 si urmatoarele?
MRU, singurul prezidentiabil plauzibil pe scara larga
Cand spun “plauzibil pe scara larga”, ma refer la credibilitate si popularitate in afara bazinului electoral fidel al PNL,PDL si PMP, mai modest prin comparatie cu cel al PSD.
In contextul asta, trebuie sa admiteti ca este cel putin bizar faptul ca liderii si membrii vocali ai marilor partide ale Dreptei (ne)Unite, ignora cu desavarsire realitatea numita MRU.(Bizar, vorba vine; e de inteles ce nu le convine, dar revin la acest aspect spre final).
De ce bizar? Pentru ca MRU ramane, printre toate numele de candidati vehiculate in ultimul an (Antonescu, Iohannis, Tariceanu, Isarescu, Predoiu, Diaconescu, Udrea, Diaconu, Ponta, Maior) varianta cea mai credibila pentru marea masa de electorat pasiv, nehotarat sau dezamagit de actuala clasa politica. Sau, mai precis, pentru electoratul care asteapta un om integru si capabil sa continue (eventual mai bine) reformele initiate si sustinute in ultimii 10 ani de Traian Basescu. Respectiv anti-coruptia, justitia independenta si eficienta, domnia legii, statul de drept, modernizarea statului, sanatatea, educatia, si orientarea pro-occidentala. Includem in acest electorat si pe cei dezamagiti (total sau partial, justificat sau nejustificat) de prestatiile actualului presedinte, care insa n-ar vota niciodata candidatul PSD.
Pe ce se intemeiaza credibilitatea lui MRU? Simplu: pe trecutul si performanta lui. Pe cariera lui profesionala si politica.
La cariera academica, n-am auzit sa i se poata reprosa ceva. Sef de promotie la liceu, absolvent de Istorie si Filosofie la Iasi, masterat la Oxford, doctorat (pe bune, neplagiat) la Universitatea Iasi.
La cariera politica, iar n-ai ce-i reprosa: secretar de stat In MAE , ministru de externe, sef SIE, apoi sef de guvern. Activitatea la Externe a fost una onorabila (inclusiv demisia).
Iar faptul ca a fost debarcat in 2012 din functia de prim-ministru de coalitia borfasilor (USL) in frunte cu Ponta, ii face cu atat mai mult cinste, ca si opozitia vizibila si activa la lovitura de stat sau la guvernarea ulterioara USL-PSD.
Dubiile mele cu privire la popularitatea prezidentiabilul MRU
Incep prina spune ca in 2012 eram circumspecta cu privire la sansele lui MRU de a deveni pana in 2014 un prezidentiabil suficient de popular. Adica o alternativa reala la candidatul USL, PSD sau PNL. De ce? Din cauza stilului de discurs prea sofisticat si domol pentru alegatorul obisnuit.
Mi-a trecut. Mihai Razvan Ungureanu a probat in ultimii doi ani, ca e dispus sa invete, inclusiv sa-si regandeasca stilul discursiv. Daca mai aveam vreun dubiu pana nu demult, doua au fost realitatile care mi l-au inlaturat:
a)cresterea constanta in ultimii 2 ani in preferintele si increderea electoratului(mult peste partidul lui, FC). Asta apropo de sondaje. Crestere constanta care l-a facut sa atinga in luna mai 2014 aceasta pozitie printre potentialii prezidentiabili:
“Potrivit cercetării, într-o finală în turul doi între Ponta și Antonescu, scorul ar fi clar în favoarea primului 59% la 41%. Într-o finală cu Ponta-Iohannis, lupta ar fi mult mai strânsă: 51,7% – Ponta, 48,3% – Iohannis. Chiar și liderul Forței Civice, Mihai Răzvan Ungureanu s-ar clasa mai aproape de Ponta decât ar face-o Antonescu: 43,4% – MRU, 56,6% – Victor Ponta.”
INSCOP mai 2014: http://www.b365.ro/sondaj-inscop-research-cine-l-ar-putea-invinge-pe-ponta-in-turul-2-la-alegerile-prezidentiale-2014_207982.html
b) interventia din noaptea de dupa alegerile pentru parlamentul european (25-26 mai 2014).
Atunci, in asteptarea rezultatelor (numarate, nu estimate), MRU a fost contactat telefonic de cei din studioul B1tv (Turcescu plus Banciu,Pora,Orcan).
Atunci, cu exceptia lui Sabin Orcan (singurul lucid la acel moment), toti cei prezenti in studio erau in servraj din cauza exit-poll-urilor (care s-au dovedit ulterior a fi, ca de obicei, gresite). Si tabarasera astfel pe MRU cu intrebari si comentarii care mai de care mai veninoase, isterice si suprapuse. Il scoteau (fiind singurul sef de partid care a acceptat sa intre in direct) drept marele vinovat al victoriei PSD si infrangerii “dreptei”. El era dusmanul, responsabilul de serviciu cu starea jalnica a “dreptei” si a natiunii. NU “dreapta” aia mare si neunita. Nu Ponta-PSD.
Recunosc ca, dincolo de perplexitatea in fata acestui circ televizat, m-a surprins totusi coerenta, conciziunea, fermitatea si autenticitatea cu care MRU a tinut piept acestei isterii televizate. Nimic sofisticat, neinteligibil, fals sau ilogic, in ce spunea. Bun simt accesibil pe toata linia.
Deci poate. Poate sa se faca inteles si sa reziste chiar in imprejurari de mare adversitate. Asta conteaza pentru priza la public a unui candidat la prezidentiale.
Totusi, doar cu micutul lui partid in spate, oricat de bine ar sta la credibilitate si la capitalul de simpatie publica, MRU nu poate duce eficient o campanie electorala de anvergura prezidentiala si acoperire nationala. Iar celelate partide – atat PSD, cat si PNL, PDL si PMP, stiu asta.
De ce nu-l vor pe MRU partidele Dreptei Unite Neunite?
Fata de aceste realitati (credibilitate si popularitate suficienta, in crestere) care il recomanda drept prezidentiabil de succes, pentru un observator neinregimentat politic si lucid, intrebarea asta vine de la sine. Pentru ca pare cel putin bizar cum acest candidat nu pare sa intre in calculele niciunuia dintre liderii sau membrii vocali ai PNL, PDL si PMP.
Bizarerie care se traduce, pe scurt, asa: este evident ca, dintre toate numele vehiculate acum (nu le mai amintesc), MRU este singurul plauzibil in afara bazinelor electorale stabile ale acestor partide. Ba indraznesc sa spun ca nici in interiorul acestor nuclee electorale, propunerile partidelor nu intrunesc unanimitate, iar MRU n-ar fi de lepadat.
Atunci de ce nu-l vor?
Exista mai multe variante de raspuns.
Varianta scurta si brutala:
Nu e de-al lor. Nu are profilul clasicului oportunist sau borfas servil si dependent de partid. Cel care, fara bunavointa partidului X sau Y, nu e nimic, nu prinde nicio slujba, nicio functioara, niciun avantaj din care sa supravietuiasca sau prospere in viata. MRU sta pe picioarele lui. MRU are viata, profesie, cariera, reputatie buna si in afara oricarui partid.
Varianta mai lunga, dar la fel de contondenta:
Viziunea politica si valorile pe care se intemeiaza autentic, nu declarativ, MRU, contravin fundamental celor ale establishmentului PNL, PDL sau PMP. Includ aici fara ezitare PMP, pentru ca s-a dovedit a fi, dupa ultimul congres, un mic PDL. PDLul lui Udrea, nici macar al lui Basescu. Nimic altceva sau mai mult.
Dar care sunt viziunea si principiile lui MRU care deranjeaza? Pai tocmai acelea care il recomanda drept continuator credibil al politicilor reformiste ale lui Traian Basescu, chiar si in randul celor dezamagiti de actualul presedinte, dar fideli orientarii lui reformiste.
Iar ca sa intelegem continutul viziunii lui Basescu si continuitatea, trebuie sa facem o scurta retrospectiva a ultimilor 10 ani. Si aici ma voi folosi de ce spunea Alexandru Lazescu intr-un articol recent (Basismul in epoca post-Basescu, pe link la final):
“Antipatia profundă împotriva lui Traian Băsescu nu a avut la baza doar logica bătăliei de putere, pînă la urmă acceptată de toată lumea. Marea supărare a fost aceea că prin comportamentul și inițiativele sale șeful statului a încercat să elimine reguli și obiceiuri larg împămîntenite și să demanteleze extinse rețele de influență transpartinice. Noua construcție din zona opoziției pe schelet PNL-PDL, dacă aceasta se va finaliza, urmărește în fond să readucă bătălia în logica mai confortabilă a confruntări politice din perioada pre-Băsescu”.
“Să ne amintim ce spunea la un moment Viorel Hrebenciuc care milita pe la mijlocul anilor ’90 pentru o formulă în care indiferent de guvernare opoziția să rămînă cu o influență rezonabilă (undeva în zona 1/3 vs 2/3). Marea supărare a fost aceea că prin comportamentul și inițiativele sale șeful statului a încercat să elimine reguli și obiceiuri larg împămîntenite și să demanteleze extinse rețele de influență. Cele două încercări de demitere (cu largă susținere parlamentară, în ambele cazuri) nu sunt deloc întîmplătoare. Sunt o reacție exact la acest tip de demers.”
“Avem de a face cu o logică tipică de establishment care pleacă de la premiza că regulile de bază nu trebuie schimbate unilateral prin alternanța la guvernare.”
Text integral aici: http://www.contributors.ro/editorial/basismul-in-epoca-post-basescu/
Aceeasi logica, tip establishment recalcitrant la reforme, este cea pentru care MRU nu este dorit de PNL, PDL si PMP. Caci, sa nu ne amagim: indiferent ce declara, adevarul e ca liderii acestor partide doresc intoarcerea la “linistea” si cooperarea netulburata, in interes de grup transpartinic, de clan si de casta. Iar cei care au contact direct cu realitatea din aceste partide stiu ca am dreptate.
Mai mult, fie si la nivel de declarativ, nu-mi aduc aminte ca in ultimii 2 ani liderii PNL sau PDL sa fi vorbit de continuarea vreuneia din reformele “regimului Basescu”. Dimpotriva: PNListii o tin in continuare cu “jos Basescu”, iar lui Blaga (a nu se confunda cu Macovei) ii place capitalismul de stat si Partidul Comunist chinezesc. Cat priveste PMPul in blugi si camasi albe al Elenei Udrea, nu se pune: reformele basesciene n-au vizat niciodata tinuta vestimentara, saltul cu parasuta, nici declaratii goale de continut gen “noi suntem adevarata Dreapta”, “noi suntem singura opozitie la PSD” – in fapt mai degraba la Macovei sau PDL. Ok, si mai ce?
Conluzia? N-am. Decat ca solutia MRU – singura reformista si continuatoare a viziunii lui Traian Basescu – ramane si e viabila in masura in care macar unul din cele trei partide susmentionate o va accepta. Se va intampla? Habar n-am. Dar pana la alegeri ar mai fi ceva timp, iar jocurile de putere nu-s definitiv facute. Inca se joaca.
Post scriptum
In legatura cu plusurile candidatului MRU vs candidatul Iohannis, recomand si lectura atenta a articolului semnat de Cristian Campeanu, intitulat Formula succesului la prezidentiale: MRU + reduceri de taxe + justitie – Udrea:
Update:
util pentru cine a uitat, via un cititor prieten, Emil M. Primavara 2012, guvernul MRU versus coalitia parlamentara a borfasilor:
De unde retinem:
“Premierul Mihai Răzvan Ungureanu a ieşit supărat din şedinţa coaliţiei şi a cerut miniştrilor Justiţiei şi Finanţelor, aflaţi la discuţii, să părăsească şi ei sala împreună cu el, deoarece liderii partidelor de la putere au spus că vor veni la vot în Parlament doar dacă Guvernul decide anumite alocări bugetare.”
“Premierul le-a spus acestora că nu trebuie efectuate cheltuieli care nu se justifică şi că solicitările nu pot fi îndeplinite, dar liderii coaliţiei ar fi replicat că “pe vremea fostului Guvern se putea”, susţin sursele citate.
Potrivit acestora, lista cu solicitări cuprinde în special alocări pentru localităţile aflate în circumscripţiile electorale în care au fost aleşi deputaţii şi senatorii partidelor aflate la putere.“
Potrivit acestora, lista cu solicitări cuprinde în special alocări pentru localităţile aflate în circumscripţiile electorale în care au fost aleşi deputaţii şi senatorii partidelor aflate la putere.“
“Nu este vorba de sume foarte mari, ci de hotărâri de guvern cu sume mici, gen bani pentru biserici. Un interes mai mare s-a arătat pentru circumscripţiile parlamentarilor, pentru alegerile generale, decât pentru primarii angajaţi în alegeri locale”, au spus sursele citate.”
Sa ne aducem amine ca atunci, in primavara 2012, solicitarile astea nu veneau doar din partea coalitiei parlamentare a borfasilor (USL), dar si din partea baronilor PDL, care asta ii solicitau contra mentinerii la putere (teoretic ei erau la putere, inca). MRU, in “naivitatea” lui, nu le-a dat ce pohteau (clasicele pomeni electorale), a pierdut sprijinul lor, si a picat. Le-o fi dat guvernul Ponta 1 ulterior? Nu le-o fi dat? sa-i intrebam?
"
sursa :
http://ihincu.wordpress.com/2014/06/12/de-ce-nu-l-vor-partidele-dreptei-unite-si-neunite-pe-prezidentiabilul-mru/
