La un han s-a oprit un străin,
Era trist și avea hainele rupte,
Și pe masă o cană cu vin.
Un străin ce-nconjoară pământul,
Stai la mine, rămâi doar un ceas,
Să te întorci înapoi nu mai ai unde,
Înainte să mergi ți-a mai rămas.
Mi-amintesc de o vară fierbinte,
De-o pădure cu muguri pe ram,
Mi-amintesc de prieteni și de iubită,
Și de-o casă cu mama la geam.
Am ajuns la un han pe o stâncă,
Să-mi înec tot amarul nu pot,
Și mă-ntreb dacă apa e-adâncă
Să mă-nec azi cu jale cu tot.
Mi-a răspuns ridicându-se agale
Avea ochii plini de lacrimi și dor:
„Mulțumesc pentru vinul măriei tale,
Căutam un loc unde să mor"...
Acum plâng, și nimeni n-aude,
Trec printre oameni, socot,
Înainte să merg nu am unde,
Înapoi să mă-ntorc n-are rost...,
