Gânduri de seară............

Cu ochii-nchişi, eu te privesc mai bine,
căci alte lucruri dimprejur nu-i fură;
adorm şi-n vis eu te zăresc pe tine
şi-mi luminezi deodată noaptea sură.
Tu, umbră printre umbre, luminoasă,
ce-ascunde chipul tău privirii mele,
când raze lucitoare-n juru-i lasă,
ca sclipitul îndepărtat de stele?
Ce fericiţi mi-s ochii peste zi,
când ei te văd aşa cum eşti întreagă,
de-n miezul somnului tu poţi răzbi
până şi-n vise cu făptura-ţi dragă!
     Când nu te văd, te caut noaptea-n vis,
     căci somnu-mi ţine chipul tău închis.(William Shakespeare)

Read More

Gânduri de seară.............

Dar nu-nţelegi că e cu neputinţă
O clipă să mai gust din cele duse? ...
Cu farmecul durerilor răpuse,
Din preajmă-mi fugi, deşartă năzuinţă!

Astâmpără-te, dor de vremi apuse,
Prilej de nesfârşită suferinţă ! ...
S-a stins, cum nici n-ar fi avut fiinţă,
Frumosul vis, ce-atât de drag îmi fuse!


Uitare, vin’ cu liniştea ta dulce,
Zi gândului că-i ceasul să se culce :
E noapte, stinge lampa amintirii;  (Alexandru Vlahuţă - Dar nu-nţelegi că e cu neputinţă)

Read More

Gânduri de seară.........

Bună seara, iubito, te aştept ca din cer
Să-mi aduci continente de palid mister.
Cu trenul acesta personal şi stingher.
Bună seara , iubito, te-aştept ca din cer.

Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte
Ca puţine mai sunt pe pământ lucruri sfinte.
Că intră iubiri prematur în morminte.
Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte.

Bună seara, iubito, sunt destui care vor
Să ne pună la uşa iubirii zăvor,
Să pună cătuşe cuvântului dor.
Bună seara , iubito, sunt destui care vor.



Bună seara, iubito, te aştept ca şi când,
Numai dragostea noastră ar fi pe pământ.
Mai presus de căderi, de măriri, de cuvânt.
Bună seara, iubito, te aştept ca şi când........(Lucian Avramescu)

Read More

Gânduri de seară...............

Lacrimă din soare plină de culoare,
Zâmbet de lumină sufletul mi-alină.
Caut primăvara care vine întâia oară
Ai adus cu tine dimineţi senine.
Pentru tine, să ştii număr noapte şi zi

De şapte ori în şase seri
Prin vise îmi cutreieri
Din cinci poveşti în patru eşti
Şi-mi spui că mă iubeşti.
Din trei lumini doi ochi senini
Sunt ochii tăi iubito.
Unul este gândul care m-a făcut să cânt
Pentru tine…
Pentru tine să ştii, număr noapte şi zi.


Stea târzie-n noapte, gânduri fără şoapte.
Soare ascuns în mare, unde eşti tu oare ?
Fiecare clipă care trece fără tine,
Mă cuprinde dorul zilelor senine.
Pentru tine să ştii, număr noapte şi zi...

De şapte ori în şase seri
Prin vise îmi cutreieri
Din cinci povesti în patru eşti
Şi-mi spui că mă iubeşti.
Din trei lumini doi ochi senini
Sunt ochii tăi iubito,
Unul este gândul care m-a făcut să cânt.


De şapte ori în şase seri
Prin vise îmi cutreieri
Din cinci povesti în patru eşti
Şi-mi spui că mă iubeşti.
Din trei lumini doi ochi senini
Sunt ochii tăi iubito.
Unul este gândul care m-a făcut să cânt
Pentru tine…
Pentru tine…să ştii, număr noapte şi zi
Pentru tïne......

Read More

Gânduri de seară............

Tot mai trăieşti, bătrână mamă?
Ţie, cu supunere, mă-nchin!
Mica-ţi casă, seara de aramă,
Lumineze-o paşnic şi senin.
Mi se scrie că eşti tulburată,
Că ţi-e dor de mine ne-ncetat,
Că ades baţi drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat.
În albastre seri ţi se năzare
Gând pustiu, ce lacrimei dă val,
Că la crâşmă-ntr-o-ncăierare
Mi s-a-nfipt în inima-un pumnal.
Mamă, nu-i nimic! Delirul fură
Gândul tău, ducându-l spre prăpăd.
Nu-s beţiv chiar în aşa măsură
Ca pierind, să nu te mai revăd.
Ca-n trecut, mi-i inima duioasă,
Am un vis, un vis pe care-l storc;
Să mă smulg din dorul ce m-apasă
Şi la noi acasă să mă-ntorc.



Eu voi reveni, pe când răsfaţă
Pomii-n floare, satul meu tăcut;
Dar să nu mă scoli de dimineaţă,
Cum opt ani în urmă, ai făcut.
Nu trezi deşertăciunea crudă,
Nici regretul că mă risipesc
Prea devreme, pierdere şi trudă
Mi-a fost dat, trăind, să pătimesc.
Să mă rog, tu nu-mi mai da poveţe!
Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost.
Numai tu-mi eşti reazem la tristeţe,
Numai tu, dai vieţii mele, rost.
Fie-ţi deci, neliniştea uitată,
Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,
Nu mai bate drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat... (Esenin)

Read More

Gânduri de seară..........

Pietre-n cale, mereu pietre
Nime-n beznă nu mă-ndreaptă.
Pân' la tine nici o piatră
Nu mai vrea să-mi fie treaptă.

Lung e drumul, ceasu-i lung
Rogu-mă, mă rog într-una.
Noaptea să-mi ajute luna
Pân' la tine să ajung.





Pietre sunt şi iarăşi pietre
Pe poteca mea de dor.
Greu se lăsă, greu se lasă
Dumnezeul pietrelor. (Lucian Blaga)

Read More

Gânduri de seară................

"Verzi-tulburi ochii-i galeş revarsă pe sub gene
Ispita pătimaşă şi doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veşminte păşind măreţ şi-alene.

Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,
Şi dulcele-i grai curge duios şi răsfăţat.
Dar, cine-i cată-n faţă se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufaşele-i sprâncene.

Muiată-n nestimate şi-n horbote de fir,
În mâna-i - spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subţirea năframă naramzie

Ca un potir de sânge un roşu trandafir -
Şi, tot ca el, rănită în plină tinereţe,
Tânjeşte, se-nfioară şi moare de tristeţe." (Mateiu Ion Caragiale)

Read More

Gânduri de seară.......

Poţi să-mi iei tot ce-am mai scump pe lume
Poţi să-mi iei zile, nopţile sau anii de vrei,
Să mă laşi singur într-un loc anume
De unde să nu pot vreodată să mă întorc la ai mei,

Dar să nu-mi iei niciodată dragostea............



Poţi să mă faci una cu pământul
Să mă calci în picioare de-o mie de ori,
Să mă sfâşii cu dinţii şi-apoi să chemi vântul
Să-mi împrăştie trupul într-o mie de zări,

Dar să nu-mi iei niciodată dragostea...............


 .............................................

Poţi să mă torni într-un pahar cu apă
Sau să mă uiţi pe fundul mării printre peştii răpitori.
Să mă laşi să plutesc pe un val în Marea Moartă,
Sau din cer cu ploaia încet să mă cobor,

Dar să nu-mi iei niciodată dragostea......

Read More

Gânduri de seară..................

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.



Caut, nu ştiu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Sub stele de ieri,
sub trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.(Lucian Blaga)

Dorul

Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii. (Lucian Blaga)

















  

Read More

Gânduri de seară............

Am poposit pe panta-nfiorată
De soarele ce-n ochi îţi tremura
Şi mâna ta mlădie, luminată

Ca un grumaz de lebădă, târa
Pe fruntea mea o dâră de jăratic.
Era o zi de vară şi era

Un vânt îndemânatic şi molatic
Şi-n păr îţi răsfira îmbătător
Mirosul viu al cimbrului sălbatic.

Sub braţul tău visam şi mi-era dor
Şi tot mai dor de degetele tale
Să mă topesc în desmierdarea lor.

Părea că-n floarea mâinii tale pale
Setoasa inimă mi s-a-ngropat
Ca o albină-n pâlnii de petale.

Iar împrejur, părea redeşteptat
Şi smuls de-a ta fermecătoare mână
Un dor cu dorul meu îngemănat :

Ca namile târându-se-n ţărână
Din largul zilei ce le-nfierbânta
Colinele culcate într-o rână
Cerşiau, setoase, desmierdarea ta. (Nichifor Crainic)

Read More

Gânduri de seară..............

Ţi-aduci aminte vară când tânărul noroc
Ne pârguia iubirea cu dogorâri de foc ?
Rotunda nesfârşire de-azur ne-nfăşura,
Şi albul feţii tale de dor se-mpurpura.

Făptura ta cu linii curgând în mlădieri
Şi cu mişcări agale topite-n adieri
Se profila armonic pe dulcile-arătări
De dealuri ondulate în adâncimi de zări.

Te dăruise firea cu farmec ne-ntrecut
Şi, bună ca pământul din care ne-am născut,
Împrăştiai în preajmă un har nelămurit
De roade pârguite pe dealul însorit.

Colină înflorită sub cerul străveziu,
Visând în văl de ceaţă subţire şi-albăstriu,
Te-nvăluiam, frumoaso, ca-ntr-un fantastic fald
În larga revărsare a sufletului cald.

O boare răcoroasă din umbră de molizi
Mi te-a făcut deodată frumoşii ochi să-nchizi
Şi-n fâlfâirea clipei, adânc ai suspinat, -
Pe gura ta, suspinul eu trist l-am sărutat.

Şi-n vară când un soare fecund ne-nfăşura
Şi inimile-n pârgă de dor le-nflăcăra,
Ni-am presimţit ca-n ceaţă de toamnă şi-n pustiu
Norocul nostru, scumpo, brumat de timpuriu. (Nichifor Crainic - Romanţa verii)

Read More

Gânduri de seară...............

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De când mă simt tot mai bogat de tine.
Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.

Şi uite n-are cine să ne-ajute
Abia-şi mai ţine lumea ale sale.
Şi-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.


Şi te iubesc cu milă şi cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie.
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru o veşnicie.


Prin gări descreierate accidente
Marfare triste vin în miezul verii.
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca să te apropii şi ca să te sperii.

Jur împrejur privelişti aberante
Copii fragili ducând părinţi în spate.
Bătrâni cu sănii gri de os pe pante
Şi albastroşi venind spre zări uscate.


Mi-e dor de tine şi îţi caut chipul
În fiecare margine a firii.
În podul palmei dacă iau nisipul
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

I-aud prin bătălii din vreme-n vreme
Ostaşii gărzii tale ţi se-nchină.
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chïp slavon şi nume de regină.

Read More

Gânduri de seară...........

"Nu ştiu când şi în ce loc,
mi-am pierdut un vis de foc,
şi-am rămas fără noroc,
rătăcind pribeag în drum.
Nu ştiu când şi în ce loc,
am căzut şi m-am lovit,
de mi-am spart inima-n colţ
şi tot dorul meu s-a dus.
A fugit şi s-a ascuns,
de nici el nu ştie unde,
poate-n munţi, poate-n câmpie,
poate-n sânul de Mărie,
de m-a sărăcit de tot
şi-am rămas slut şi milog.
Ce să cer, cui să mă rog,
să-mi dea visul meu la loc?
Doamne, dă-mi-l, nu mi-l ţine,
lasă-mă un vis să am,
Nu mai am azi pentru cine,
Nu mai am dor cui să dau." (Nicu Alifantis)

Read More

Gânduri de seară...........

 "Nu-i dor, şi nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ţi se pare
Că se topeşte-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai şti de vieţii mai ai ceva să-i ceri…

…Şi nu ţi-ai fi în stare să te întrebi pe tine
De nu cumva în minte-ţi s-o fi gândind altcine
Târziu îţi pare-o şoaptă ce inima ţi-o strânge -
De mult, de mult, pe-o groapă doar vântul de mai plânge…
Din lunga-i depărtare atât de blând te cheamă,
Că nu-ndrăzneşti nici capul să ţi-l întorci, de teamă
Să nu cumva s-o sperii…

Şi când pe alte ţărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ţi audă măcar în vis cuvântul…
Şi nimeni să-ţi recheme blândeţea unei şoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte…" (Elena Farago)

Read More

Gânduri de seară.........

"Când pleci,
Nu ştiu care dintre noi a plecat.
Când întind mâna,
Nu ştiu dacă nu mă caut pe mine.
Când îţi spun : te iubesc,
Nu ştiu dacă nu mie îmi spun,
Şi mi se face ruşine.
Odinioară,
Ştiam cum arăţi.
Erai
Nespus de înalt şi de subţire,
Ştiam de unde-ncepi
Şi unde mă sfârşesc.
Îţi găseam uşor
Buzele, gâtul,
Clavicula dulce,
Umărul copilăresc.
De mult, îmi amintesc,
Eram doi.
Ţin minte cum ne ţineam de mână...
Cine-a fost înfrânt dintre noi ?
Cine-a putut să rămână ?
Singurul trup este al tău
Sau al meu ?
Şi mi-e atât de dor.
De cine ?
Numai tăcând,
Cu ochii-nchişi, cu dinţii strânşi,
Mai pot să te distrug
Cu greu
În mine."( Ana Blandiana)

Read More

SENSIBILITATE DE 8 MARTIE by Cristina Dana Preda

 Doi oameni splendid indragostiti, un oarecare EL si o oarecare EA, impreuna cu nerabdarea, dorinta si speranta, trairi pe care le gazduiau cu determinare in trupurile lor albe ca doua statui sculptate in marmura slefuita si lucita de noianul mangaierilor repetate, au plecat intr-o buna zi, calatorind prin puterea magica a visului implinit, in lumea vesela si colorata a basmelor reale si poposind la intamplare pe marginea unei strazi aglomerate, a unei oarecare urbe, pe o strada oarecare a miscarilor si a zgomotelor, pe marginea ciobita a unui trotuar invechit, ei s-au oprit o clipa, privind cu atentie si analizand oamenii de astazi, o lume nebuna a agitatiei, suier de viteza, inghet uman, ruptura a spiritului si inutilitate a existentei. In vacarmul de nepovestit ales de catre cei doi, se observa o ampla si stralucitoare aura, valvataie aprinsa a dorului, care ii inconjurase complet pe acesti indragostiti ramasi stana de piatra privitoare si cautatoare de liniste. Ei erau ca doi oameni ametiti si rataciti in interiorul unei multimi grabite, forfotitoare, foarte ocupate si pe tacute, amandoi au decis sa ramana acolo, spre a arata omenirii intregi, ca pentru doua suflete ale iubirii, nu importa locul, ambientul, circulatia intensa sau nervozitatea celor din jur si fara a se mai gandi, plecandu-si lent fruntile in asa fel incat ochii lor sa se poata privi doar pe ei singuri, lasandu-si barbiile sa-se atinga delicat in curburile lor, ei si-au lipit buzele inrosite brusc de invazia emotiei, petrecandu-si-le si amestecandu-si-le intens, mainile ei cuprinzandu-l pe baiat peste umerii lui masivi, iar el apuncand cu un singur brat, de jur imprejur, talia ei subtire. Trecatorii cei ocupati ai strazii aglomerate, prinzand din priviri momentul sincer al pasiunii ce se desfasura chiar sub ochii lor tristi, au oprit timpul vitezei pe care si-o alesesera ca partenera de viata, partenera rece, frigida si cu ochii stinsi, infundati parca in adanciturile orbitelor, cu mainile transpirate, cu inimile impietrite de prea mult timp petrecut in singuratate colectiva, au inceput deodata, ca prin miracol, sa inmoaie, sa topeasca falsitatea efemera pe care o purtau ascunsa in interiorul lor, sa renunte treptat la egocentrism, sa arunce departe de ei tot raul cuprins in viata lor, oprind zgomotoasele masininarii interioare care le macinau sanatatea, stopand efervescenta faptelor lor fara de rost, suspendand miscarea de autoizolare directionata dramatic inspre depresie, mutind si surzind invidia care le macina fiinta si deodata, pe nesimtite, au purces catre renastere, umflandu-si piepturile lor anemice si astenice, inaltandu-se pe varfuri pentru a privi mai bine catre zarile senine ale vietii lor si intinzandu-si mult oasele anchilozate, au inceput din nou sa traiasca.      

Read More