Dar poate ochii îţi erau albăstrii,
Părul aprins ca pădurile toamna,
Mâinile mici şi viorii.
Am uitat demult cum vorbeşti,
Dar parcă aveai glasul scăzut;
Mai aud, ca prin vis, o vioară
Îngânând în trecut.
Ploaia plânge în fereastră
Luna râde dincolo de nori.
E bine omule c- ai venit în viaţă
Să trăieşti un timp printre muritori.
Am uitat cu totul de tine,
Doar un nume rotund mi-amintesc.
Doar obrazul, prea tânăr, pufos
Ca o piersică-n pârg mi-amintesc.
Ploaia plânge în fereastră
Luna râde dincolo de nori.
E bine omule c- ai venit în viaţă
Să trăieşti un timp printre muritori.
Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi pasă
Dac-ai murit, dacă trăieşti...
Doar o ciudă smintită mă zbuciumă.
Creşti din zăpezi şi mătasă. (Zaharia Stancu)
