Odată purta malete albe la costum albastru de corporatist şi purta părul cu breton, de i se spunea Mireille Mathieu, acum i s-au strâmbat buzele spasmodic, exprimând plastic contorsionarea, smochinirea, coclirea sufletului său într-o măsură tot mai profundă.
Apare la conferinţele de presă cu ochii tulburi de albeaţa nesomnului şi somnului lipsă, nervos fără motiv, pus pe harţ, incapabil să se concentreze barem ca să stea naibii un minut fără să se mişte panpenponcratic, în toate direcţiile, aranjându-şi gâtelniţa-n gulerul cămăşii, strâns de gâtlegău.
Îşi aduce aminte de ceva