România, țara țeparilor și a excepțiilor.

Românii fac parte dintr-o specie ciudată, încrengătură de țepari (majoritari) și excepții. Și povestea nu e valabilă doar pentru clasa politică, una fără excepții, din păcate. Aici toți sunt o apă și un pământ, amestec din care e greu să faci un vas de lut, dar ai oricând noroi la tv sau pe toate gardurile. Mizerie. Lumea afacerilor e cam la fel, dar, din fericire, am întâlnit excepții. Nu, nu oameni bogați, ci oameni serioși care au pus pe picioare o afacere și se luptă să supraviețuiească, dând de mâncare unor oameni care au pus umărul. În România nu există om de afaceri bogat care să nu fi comis ilegalițăți, mai mici sau mai mari. Dați-mi un exemplu, dacă mă înșel, și îi caut dosarul. Cătușele de la tv ne vorbesc despre ce fel de afaceri au făcut aceste personaje, de la avocați la oameni politici, de la investitori strategici așa-zis la străini veniți cu strategii minune.

Din jegul care domnește peste țară răsare din când în când câte un talent de excepție (nu unul care se irosește luptând cu morile de vânt, ci unul care știe să monetizeze știința sa). O avem pe Simona Halep acum, care la 20 și ceva de ani a făcut o avere de aproape nouă milioane de dolari din tenis. În istorie avem destui români care au făcut avere și s-au făcut renumiți fără compromisuri. Dar să nu uităm un lucru: toți, fără excepție, au dat lovitura fiind afară, adică dincolo de mocirla în care ne scăldăm. Aici, în România, nu avem nici cea mai mică șansă. Ori pentru că partenerii celor cu idei geniale sunt niște țepari, ori pentru că statul nu te lasă să dezvolți o afaceri. Pentru că statul e pus să ne falimenteze, nu să ne sprijine. Legile bune nu-s respectate, dar la abuzuri suntem campioni.

Și-aș mai vorbi despre o excepție, cea care m-a făcut să-mi înșir gândurile. Este vorba de invenția unor români. întâmplător tot din privincie (că acolo e locul nașterii geniilor la noi, în general). Mă refer la clujenii Vlad Iuhas, Radu Iuhas și Sebastian Presecan, care au lăsat cu gura căscată o lume întreagă prezentând la New York invenția lor: cum să ai internet fără internet. Ce spune unul dintre ei: “Am creat o tehnologie care permite aplicaţiilor mobile să funcţioneze fără trafic de date, fără o conexiune la internet. Folosim infrastructura existentă a operatorilor de telefonie locală pentru a transmite conţinut către orice telefon mobil, prin canalul vocal. Soluţia noastră poate fi implementată acum şi nu necesită nicio investiţie în infrastructură. Putem face să funcţioneze orice aplicaţie, de la Facebook la Wikipedia, e-mail sau plăţi online, fără trafic de date, fără costuri pentru utilizator, sau cu nişte costuri foarte mici“. Sigur, asta este o lovitură pentru companiile specialiste să ne scurgă de gologani pentru ceva ce poate fi obținut la un preț simbolic sau gratuit. Sper ca povestea lor să fie una de succes, iar România să rămână doar locul nașterii lor undeva pe Wikipedia. Pentru că a încerca să faci ceva serios în țara noastră e similar cu o tentativă de sinucidere. (Tiberiu Lovin)

Read More

"Cine e duşmanul nostru?"

Fabricarea duşmanului  la români

"În România, ameninţarea potenţială actuală nu este reprezentată nici de duşmanul intern, imigrant, şi nici de cel extern, care să vrea răul naţiei. De-a lungul istoriei, şi pentru români, ca peste tot, duşmanul era adesea străinul: turcul, ungurul, rusul etc. Dar acum, putem spune că, pentru cei mai mulţi dintre români, fabricarea duşmanului comportă un specific cultural, ce poate fi interpretat ca fiind paradoxal. Astfel, pentru cei mai mulţi dintre noi, nu străinul este duşmanul primordial în raport cu care ne definim identitatea, ci celălalt român (ceilalţi români). Dimpotrivă, străinul, mai ales occidentalul, pentru mulţi dintre români, este adesea un potenţial aliat, mult mai aproape de noi decât suntem noi de ceilalţi români. În consecinţă, duşmanul fabricat al multora dintre noi este celălalt român, ce poate fi privit că străinul de lângă noi, ca duşmanul nostru, în raport cu care ne definim superioritatea. Bineînţeles că „eu“ sunt cel bun, iar „celălalt român“ e tot ce poate fi mai rău.

În anumite doze, aceste tendinţe de a ne considera mai buni, mai oneşti, mai integri – într-un cuvânt, superiori celor de lângă noi – sunt fireşti şi pot fi întâlnite peste tot în cultura occidentală, în care suntem încurajaţi prin educaţie să ne diferenţiem de ceilalţi (colegi, prieteni, conaţionali). Astfel, atât francezii, cât şi germanii, englezii, olandezii etc. se consideră mai buni, mai competenţi decât conaţionalii lor. Dar este o diferenţă semnificativă între a fi cu puţin mai bun decât celălalt într-un anumit domeniu, cum se întâmplă la occidentali, şi a mă considera net superior acestuia, chiar opusul lui, marcând distanţa dintre cer şi pământ, cum se întâmplă la cei mai mulţi dintre români. Aceste tendinţe de a fabrica un duşman din celălalt român, surprinse prin modul altfel în care cei mai mulţi români se consideră faţă de ceilalţi români, au fost evidenţiate în studiul realizat în 2011 de compania Result Development, pe 1132 de români (eşantion reprezentativ pentru populaţia cu studii superioare). Aşadar, să descifrăm cine este Celălalt român pentru Noi şi cine suntem Noi pentru Ceilalţi români.

Noi şi Ei. Disonanţa socială la români.

Rezultatele studiului despre caracteristicile cultural-comportamentale ale românilor, realizat de Result Development în 2011 şi publicate în volumul "Românii, un viitor previzibil?", evidenţiază o diferenţă semnificativă între sine (noi) şi ceilalţi români (ei). Rezultatul comparaţiei dintre noi şi ei (prin ei înţelegând ceilalţi români), referitoare la cele 80 de atribute studiate, ne arată că 95% dintre noi se definesc ca fiind semnificativ diferiţi de celălalt român (de ceilalţi români). Cu alte cuvinte, 76 din cele 80 de comportamente analizate înregistrează diferenţe semnificative statistic când este vorba de „cum suntem Noi“ şi „cum sunt Ei“ (ceilalţi români).

Mai mult decât atât, Noi nu numai că suntem diferiţi de ceilalţi români, mult mai buni decât Ei, ci chiar opuşi lor, la peste 50% din caracteristicile comportamentale prin care ne definim. Rezultă că Noi suntem buni şi Ei sunt răi. Vintilă Mihăilescu a numit acest fenomen care marchează distanţa socială dintre Noi şi Ei (ceilalţi români) disonanţa socială la români.

Cât de „buni“ suntem Noi?

 Evident, Noi suntem superiori, iar Ei inferiori.

Cei mai mulţi dintre Noi se definesc ca fiind opuşi celorlalţi români la peste jumătate dintre caracteristicile comportamentale pe care ni le atribuim. La alte aproximativ 45% dintre atribute, ne definim prin diferenţe semnificative şi doar 5% dintre atributele noastre sunt comune cu celălalt român. De exemplu, distanţa dintre Noi şi Ei (ceilalţi români) referitoare la comportamentul civilizat este de 71% (85% fiind diferenţa maximă ce teoretic ar putea fi atinsă). Simplificând, putem spune că eu sunt civilizat, dar toţi ceilalţi români sunt necivilizaţi.

În concluzie, putem spune că peste jumătate din ceea ce gândim şi suntem este opus celorlalţi români, iar alte 45 de procente sunt semnificativ diferite.


Cât de „răi“ sunt Ei (ceilalţi români)?

Aşa cum am văzut anterior, cei mai mulţi dintre Noi (românii) se diferenţiază de ceilalţi români printr-o superioritate irefutabilă, situându-se într-o poziţie de „altfel“, „mai bun“, orice ar fi. Dar acest fapt nu este suficient pentru a ne defini identitatea. Acum, duşmanul trebuie anihilat. În consecinţă, vrăjmaşul este proiectat cu o serie de atribute care au rolul de a-l înjosi şi, în cele din urmă, de a-l dezumaniza, pentru ca apoi să poată fi cu uşurinţă distrus.Se pot observa caracteristicile comportamentale specifice celorlalţi români în opoziţie cu Noi. Dar Noi nu suntem aşa...

După cum putem remarca, Ei (ceilalţi români) sunt opuşi Nouă în ceea ce priveşte „răutatea“ cu aproximativ 50%. De exemplu, Ei (ceilalţi români) sunt caracterizaţi de tendinţa spre bârfe, scenarii şi jocuri politice, pe când Noi nu bârfim.

Cum arată duşmanul nostru şi ce facem cu el?
Plecând de la rezultatele acestui studiu, putem spune, fără să exagerăm, că Noi suntem civilizaţi, deschişi spre învăţare, loiali, integri, disciplinaţi, competenţi etc., pe când Ei (ceilalţi români) sunt necivilizaţi, opaci, lipsiţi de loialitate şi integritate, incompetenţi, nedisciplinaţi. Dar această superioritate incontestabilă a noastră nu este suficientă pentru a ne diferenţia complet de duşmanul nostru, reprezentat prin toţi ceilalţi români. Astfel, nevoia noastră este nu doar de a fi diferiţi de Ei (ceilalţi români), ci de a fi „altfel“. În consecinţă, trecem la acţiune, la înjosirea şi dezumanizarea duşmanului. Ei, ceilalţi români, sunt bârfitori, trădători, invidioşi, bolnavi după putere, linguşitori etc. Desigur că Noi nu suntem aşa. Şi, fiind atât de „altfel“, nu ne mai rămâne decât să anihilăm gângania, duşmanul cel urât şi rău mirositor.

Rezumând rezultatele studiului prezentate în volumul "Românii, un viitor previzibil?", Noi, reprezentând marea majoritate a românilor, suntem „mai buni“ decât Ei (ceilalţi români) în medie cu 52% şi îi considerăm pe ceilalţi români „mai răi“ decât Noi în medie cu 49%. Rezultă o concluzie halucinantă. Noi suntem diferiţi de ceilalţi români în proporţie de 101%, ceea ce înseamnă mai mult decât o opoziţie totală: o duşmănie de moarte.

Astfel, putem să vorbim despre fenomenul disonanţei sociale la români ca despre un fenomen psihosocial generalizat, care – în opinia noastră – reprezintă un semn clar al patologiei sociale, al conflictului şi lipsei de colaborare şi de solidaritate atât de prezenţe în cotidianul românesc actual.

Vorbind pragmatic, liderii unei naţii au conceput adesea duşmani imaginari, cu scopul de a crea un consens printre conaţionali. Astfel, orice duşman creat are un rol clar şi precis de a crea consens, de a suda solidaritatea dintre cetăţeni. Revenind la români, ne întrebăm cum ar putea fi creat consensul dacă duşmanul este chiar celălalt român. În ceea ce priveşte leadership-ul, problema noastră a fost rezolvată: 9 din 10 români cu studii superioare se proiectează deja în poziţii de lideri, de şefi peste ceilalţi români.

„Românu’ e deştept“

Din datele publicate în revista "Justiţia în actualitate" (revista oficială a Consiliului Superior al Magistraturii), nr. 2/2012, în România, în 2012, au avut loc aproximativ 2,8 milioane de procese civile, ceea ce înseamnă că peste 5 milioane de români s-au judecat, au fost în conflict, în război declarat, în relaţii de duşmănie. Raportat la populaţia adultă, rezultă că 1 din 3 români are duşmani declaraţi, cu care se luptă făţiş. Această soluţie juridică rezolvă problema patrimoniului, dar nu şi pe cea a duşmăniei.

Una dintre cele mai importante diferenţieri dintre români şi occidentali este referitoare la percepţia inteligenţei. Dacă occidentalii se autoevaluează aproximativ la fel de inteligenţi cu ceilalţi conaţionali (înţelegând că inteligenţa este în bună măsură nativă, iar caracterul este cel care face diferenţa), românii participanţi la studiul nostru se consideră mai inteligenţi decât ceilalţi români. Mai mult decât atât, îi apreciază pe ceilalţi români mai inteligenţi decât media statistică. Să fie aceasta explicaţia disonanţei sociale la români? Dar putem să considerăm că relaţia dintre Noi şi Ei (ceilalţi români) este firească şi că pe dos este ceea ce se petrece la occidentali.

Un viitor previzibil?
Viziunea cea mai pesimistă este cea a lui Sartre din "Cu uşile închise", care ne spune că, pe de o parte, ne putem recunoaşte pe noi înşine numai în prezenţa Celuilalt, şi pe acest fapt se sprijină regulile de convieţuire şi înţelegere. Dar mai degrabă îl găsim insuportabil pe acest Celălalt, pentru că, într-o anumită măsură, nu este la fel ca noi. Aşa că, transformându-l în propriul nostru duşman, ne construim infernul nostru pe pământ.

De fapt, îl fac pe celălalt român pipernicit şi rău pentru a mă autoconvinge că eu sunt puternic şi bun. Suntem în fabula „Boul şi Şoricelul“. Felul cum îl proiectăm pe celălalt ne arată felul în care arătăm noi înşine… Am putea parafraza finalul piesei "Cu uşile închise" a lui Sartre: „Aici, printre ceilalţi români, suntem singuri, în aşteptarea călăului. Dar El, călăul, nu mai vine pentru că, din cauza crizei, a fost concediat. Până la urmă, nu trebuie să ne îngrijorăm prea tare. Între timp, fiecare dintre noi devine călăul pentru celălalt român.“

Acum, că ştim cine ne este duşmanul, trebuie să reflectăm la cine suntem noi… "
(autor : Dorin Bodea - sociolog, manager al firmei de consultanţă Result Development. A publicat volumele "Valorile angajaţilor români" (2011) şi "Românii, un viitor previzibil?"(2013)


sursa : DILEMA VECHE

Read More

Bentita tricolora si "iubesc ora de istorie pentru ca dorm..."

O copila care "iubeste ora de istorie pentru ca poate sa doarma si sa manance pufuleti cu Ckoki"(vezi fotografia atasata), promovata la greu de Realitatea TV vine in intampinarea declaratiei discriminatorie a premierului la BBC care subliniaza diferenţa ȋntre “romȃnii obişnuiti” si “populatia roma”.

Nu este de mirare ca dupa ce Guvernul Ponta include un antisemit declarat, primul ministru pune la zid populatia de origine roma, politicieni din umbra intarata pe romani contra populatiei maghiare.

Cine este Sabina Elena? O copila de 15 ani care, in conformitate cu declaratiile ei a recunoscut că îi urăşte pe maghiari. „Nu știu. Urăsc ungurii. Ăsta e adevărul. Îi detest, nu-mi caut scuze. Nu pot descrie, e ceva în mine, o repulsie... Mă irită. Poate e ceva genetic, așa era și tatăl meu. Când vezi câte discriminări se fac numai la nivel școlar, câte nedreptăți, câte se trec cu vederea la ei, eu una nu pot simți altceva", a spus eleva, citată de Ştefan Mako, de la Casa Jurnalistului. (sursa: http://www.b365.ro/eleva-amenintata-cu-moartea-in-liceul-din-covasna-urasc-ungurii-ii-detest-poate-e-ceva-genetic_188536.html)

O copila care declara cu nonsalanta ca a fost discriminata cand a facut un gest obscen: "Cel mai bun exemplu de discriminare, faptul că eu am arătat un gest obscen, «fuck you», a fost imediat monitorizat și faptul că am purtat bentiță".

Nu ma surprind declaratiile fetei, devenite simbol virtual. Ma surprind insa partenerii de dreapta, care vor o Romanie care sa functioneze pe baza principiilor democratiei si sa se conformeze cerintelor Uniunii Europene si care sustin demersurile nationaliste cusute cu ata alba care se fac in jurul acestei copile si care contravin normelor Uniunii Europene.  Daca a fost amenintata cu moartea Sabina Elena are dreptul sa depuna plangere penala. Daca este amenintata cu exmatricularea, Inspectoratul Scolar poate deschide o ancheta. Problema ar fi fost punctuala si trebuia rezolvata punctual, nu prin realizarea unei pagini de Facebook si a catorva evenimente cu “bentite”, pagina care in cateva ore a capatat peste 10.000 de Like-uri. Pentru cine nu srtie, LIKE-urile se pot cumpara destul de ieftin.

Insa lucrurile sunt ceva mai complicate:

1. In urma cu un an, USL din opozitie broda motiuni pe marginea Universitatii in limba maghiara. Din cate imi amintesc, acest punct a fost inclus in motiunea care a condus, in aprilie, la caderea Guvernului Ungureanu.
2. In august 2012, ungurii au fost cei care prin neprezentare au contribuit la mentinerea Presedintelui Basescu in functie.

Analizand toate acestea vedem ca Guvernul USL are de platit o moneda. Care din pacate consta in reeditarea conflictului dintre maghiari si romani din martie 1990 de la Târgu Mureş, in care şi-au pierdut viaţa cinci oameni şi au fost rănite circa trei sute de persoane. (http://adevarul.ro/news/eveniment/video-targu-mures-1990-conflict-maghiari-romani-reactivarea-fostei-securitatii-1_50ad5cfc7c42d5a66393b50c/index.html)

Oare dupa 23 de ani de la acel conflict, romanii si ungurii nu au invatat sa traiasca in pace impreuna? Din vizitele mele la Targu Mures si Oradea am constat ca se inteleg foarte bine. Rezulta o concluzie trista: tot guvernantii ca sa abata intereseul de la neplacerile zilnice isi vara codita; dupa 23 de ani nemaiavand succes la adultii scarbiti apeleaza la simboluri copii. Care declara cu nonsalanta ca isi urasc semenii alaturi de care manaca pufuleti.

Sabina Elena e minora. Nu cred ca e constienta de ceea ce face si de modul in care este folosita. A devenit vedeta si probabil ii place sa fie bagata in seama. Insa parintii ei ar trebui anchetati de catre Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru declaratiile xenofobe ale fetei.

Iar voi dragi prieteni nu uitati ca sustinerea Sabinei Elena va departeaza de principiile de dreapta, de Uniunea Europeana si de Schengen.

NU VA LASATI DIVIZATI DE ACTIUNI EXTREMISTE!

Read More

VAICAREALA LA ROMANI by Cristina Dana Preda

 Nu stiu cum se face dar observam la cea mai simpla privire, o trasatura definitorie si conturanta a personalitatii romanului din zilele noastre, nu prea flatanta si destul de greu de schimbat in viitorul apropiat. Milionarii in euro se jelesc de mama focului, ca nu mai au lichiditati, ca de unde atata cash pe capul lor, ca si nevestele astea ale lor cheltuie de rup pamantul, la fel si plozii, amantele nu mai vorbim, mana larga, bancile fac nazuri in a le mai acorda alte si alte imprumuturi, fara garantii reale binenteles, de le vine bietilor milionari sa-si campii odata si sa plece in lumea larga, sa nu mai auda de nimic. In categoria intelectualilor rasati, nici nu mai are rost sa discutam, asa vremuri analfabete n-au mai fost in veci, ca traim cu totii degeaba pe pamant, ca s-a prostit omenirea si ei nu mai au cu cine schimba o vorba, ca se va alege praful si pulberea de neamul asta deci, foarte, foarte greu de trait si de respirat. Medicii traiesc si muncesc degeaba, pe salarii de nimic si in conditii foarte grele, spaga este mare dar insuficienta pentru meritele lor si din ea sunt nevoiti sa tina o casa intreaga, nevasta, copii si vreo cateva iubite. Profesorii la fel, nenorocire, copiii s-au tampit de tot, nu mai asculta deloc si de invatat, nimic, nu sunt capabili sa retina materia, pe care o predau ei la modul cel mai profesionist. Muncitori nu mai avem in tara noastra de mult timp, agricultura la fel, inexistenta iar restul societatii, cum bine stitit, stau mutandu-se de pe un picior pe celalalt, criticandu-l de zor pe Basescu si PDL, care au distrus tara asta atat de bogata, vaietandu-se in toate directiile, explicand nervosi ce ar trebui facut dar nu se vrea si aruncand cu noroi greu, peste oricine incearca sa traiasca normal, vazandu-si linistit de treaba lui si mai ales, necriticand. Traim o viata si o lume colorata intens, fascinanta, galagioasa si e minunat sa constatam ca, la orice nivel ne indreptam privirile, VAICAREALA LA ROMANI ocupa primul loc in preocuparile si activitatile noastre cotidiene. 

Read More