Stau singur şi mă-ntreb
De ce-am plecat de-acasă!
Să fie blestemul
De veacuri ce ne-apasă.
Căci n-am greşit cu nimic
Dar cât am pătimit!
Hulit am fost fără rost
De cei ce i-am iubit!
Apus peste apus
Ce iute trece timpul!
Şi zorile s-au dus
Ce rece bate vântul!
Am aşteptat înfrigurat
Să mă întorc 'napoi.
M-aţi judecat, condamnat,
Dar cine sunteţi voi?
Căci timpul nostru s-a scurs
În umbra marelui urs.
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrăţişare
Astăzi doare sărutul pe obraz!
Dar daţi-mi viaţa 'napoi
Ce-am risipit pentru voi!
Uitâd de tot şi de doi ani de pribegie
Înc-o mie dulce-a mai rămas.
Căzut-au frunzele
Le-a risipit furtuna!
Unde-s speranţele?
N-a mai rămas niciuna.
Un gând subit, nerostit
Mă-ncremeneşte-n loc.
Ce-am aşteptat, ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat!
Daţi-mi viaţa n-apoi
Ce-am risipit pentru voi!
Uitâd de tot şi de voi
Prieteni de beţie
Dintr-o mie, câţi au mai rămas?
Şi timpul vostru s-a scurs
La umbra marelui urss!
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrăţişare
Astăzï doare sărutul pe obraz.