La mulți ani!

"A pune ordine în conceptele fundamentale ale vieţii nu este o chestiune de pedanterie, ci un mod de-a face periodic curat în ograda minţii şi a vieţii tale."

"Dincolo de uşa interzisă clocoteşte viaţa morală a fiecăruia dintre noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră şi a cărei uşă rămâne pentru ceilalţi cel mai adesea închisă, se desfăşoară drama fiecărei vieţi. Acolo au loc complezentele noastre cu noi, acolo îşi au sălaşul duplicităţile noastre, de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem. Însă tot de acolo apare şi creşte dezgustul de noi, acolo cad măştile pe care îndeobşte le purtăm, acolo are loc suplicierea noastră, judecata noastră şi, în sfârşit, tot de acolo obţinem un nou termen de graţie pentru a putea parcurge o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în faţă."


Gabriel Liiceanu (n. 23 mai 1942, Râmnicu Vâlcea) este un filozof și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș.
După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, narat și după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune. În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.

Read More

Gânduri de seară.........

Păcătuit-a omul în vremuri fericite,
Când nu-i lipsea nimica, nici hrană, nici odihnă,
Când n-avea a se teme de zile amărâte,
Când roabă-i era lumea – şi el domnea în tihnă.

Pământul, încă proaspăt, pătatu-s-a de sânge
Când lumea era largă şi oamenii puţini,
Când nimenea, sub soare, n-avea de ce se plânge,
Când cerul n-avea trăsnet – şi nici pământul spini.

Şi vreţi ca astăzi omul să nu păcătuiască?
Când grijile-l apasă, nevoile-l muncesc,
Când el se vede-n lume menit să pătimească,
Când relele-l frământă, şi poftele-l robesc!

Şi vreţi să n-avem Câini, când e nepotrivire,
Şi ură şi cruzime în neamul omenesc,
Când neagră duşmănie şi lacoma râvnire
De-a pururea-ncuibate în inimi clocotesc!

Nu, nu; din nopţi pierdute în vremuri depărtate
Blăstemul stă pe oameni, în veci vor suferi.
Şi râvna, şi ispita, şi negrele păcate
Născutu-s-au cu lumea, cu lumea vor pieri! (Alexandru Vlahuţă - "Păcatul")

Read More

Gânduri de seară............

Cerne doamne liniştea uitării
Peste nesfârşita suferinţă,
Seamănă întinderi de credinţă,
Şi sporeşte roua îndurării.

Răsădeşte doamne
Dragostea şi crinul,
În oborul năpădit de ură.
Şi aşterne peste munţi de zgură
Liniştea, iertarea şi seninul.

Cerne doamne liniştea uitării
Peste nesfârşita suferinţa.
Seamănă întinderi de credinţă
Şi sporeşte roua îndurării.

Read More

by Viorica Crainic

Legenda  florii "Nu-mă-uita"

Mulţumit de frumuseţile împrăştiate pe pământ, de mâna sa puternică şi creatoare, Dumnezeu se plimba uitându-se la toate, cu o înduioşare părintească.
Toate mulţumite, se plecau înaintea Domnului şi ziceau:
— Doamne, cu toate ne-ai înzestrat. Dă-ne şi nouă nume, precum ai dat primului om şi soţiei sale.

Iar Dumnezeu le zise:
— Fie după cum cereţi, şi pe rând fiecare primi numele ce Creatorul îi dete şi toate vesele, se chemau între ele şi-şi răspundeau, iar Dumnezeu îşi urmă înainte plimbarea.
In mijlocul acestor cugete, Dumnezeu se opri, auzind un glas de durere şi plângere, ridicându-se spre el:
— Cine plânge? Cine este nedreptăţit în mijlocul dreptăţii şi iubirii? şi plecându-şi Dumnezeu privirea, zări înaintea lui o mică şi neînsemnată floare albastră ce plângea cu o durere aşa de mare, încât Părintele-a-Toate simţi milă pentru această floare pierdută şi uitată printre toate. De ce plângi? Spune, căci lacrimi nu voi decât în ochiul celor ce vor greşi şi mă vor uita.
— Doamne şi părinte, uitată am fost de tine. Toate au nume, numai eu singură n-am primit pe al meu.
— Ei bine, te vei numi floarea amintirii. Tu vei servi celor ce se vor iubi şi nu se vor uita.
Şi floarea surâdea şi micul ochi albastru mulţumea şi se închina lui Dumnezeu, care plecă mai departe zicând:
— Va veni un timp, când mâna omenească nici te va mai sădi, nici te va mai culege şi oamenii te vor călca în picioare, precum vor călca peste inimile lor, fără a-şi mai aduce aminte că ceea ce odată s-a iubit nu trebuie a se uita şi ura va ţine loc mare în viaţa omului şi mă vor uita şi pe mine, precum te-am uitat eu pe tine, căci omul va fi cel dintâi, care va aduce pe pământ ura, crima şi uitarea şi capăt la toate va fi moartea. (Legende populare româneşti)

Read More

BELEAUA ROMANIEI by Cristina Dana Preda

Are vechime mare pe acest pamant, foarte mare, experienta comunista vasta si la nivel inalt, decoratii si merite de toate clasele, oferite cu pretuire si incurajari de catre insusi conducatorul impuscat al statului, privilegii si mofturi pe alese si pe masura contributiei lui la propasirea pe cele mai inalte culmi a socialismului multilateral dezvoltat, a fost si este si astazi, un vajnic aparator al secretelor revolutiei, el reusind sa intunece etern filele scrise urat si murdar ale acelor timpuri grele, a favorizat benevol si inca de la inceputuri, el inventand si dezvoltand sistemic politica de tip interlop, perpetuand si cultivand cu harnicie oportunismul, minciuna, ura si avand mare grija, cea mai mare grija, sa coboare mereu barierele grele si de metal rece, in fata democratizarii Romaniei. Daca toate acestea nu ar fi existat, Romania ar fi avut astazi un alt statut, un alt prestigiu in Europa si in lumea intreaga, iar BELEAUA ROMANIEI, adica numele de ION ILIESCU, nu ne-ar mai fi spus nimic, ci ne-ar fi lasat pe toti rece precum gerul, iarna, in ziua de Boboteaza.

Read More