Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările

vineri, 27 decembrie 2013

Gânduri de seară.................


E-aşa de trist să cugeţi că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioşi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume după noi;
cortegii de-anotimpuri şi de ploi,
cu păr din care şiruie răcoare...

Şi iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot aşa o să se plece,
mirată, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oară.


Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viaţa e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate

şi celălalt - şi-mi pare nenţeles
şi trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori şi nu zâmbim,
noi, care-aşa de repede murim. (Magda Isanos )

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Gânduri de seară...............


Rău mă dor ochii mă dor
De durerea frunzelor.
Şi mă fac şi iar mă fac
Vânt de brad şi vânt de fag.
Şi mă duc şi iar mă duc
Până la izvor de nuc.
Şi mă fac şi iar mă fac
Vânt de brad şi vânt de fag.

Cu cine-am plecat nu ştiu
Şi mi-e viaţa ca un râu,
Care curge blestemat
Peste-o margine de sat.
Şi mă duc şi iar mă duc
Până la izvor de nuc.
Şi mă fac şi iar mă fac
Vânt de brad şi vânt de fag.

S-a întâmpla de-a fulgera,
Poate-n roua ce-i călca.
Şi mi se coboară norii
Din pădurile răcorii.
Şi mă duc şi iar mă duc
Până la izvor de nuc.
Şi mă fac şi iar mă fac
Vânt de brad şi vânt de fag.

Rău mă dor ochii mă dor
De durerea frunzelor.
Şi-am să plec fără să ştiu
Dus de dorul meu târziu.
Şi-am să plec fără să ştiu
Dus de dorul meu târzïu.
Unde vânt a fulgerat
Fată ce n-a aşteptat.

vineri, 30 august 2013

Gânduri de seară............



"Trăia odată într-un sat, un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i:
- Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El îmi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?
Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.
Toţi sătenii i-au spus :
- Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat, el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.!
- Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?
Toţi au râs de el. După 15 zile însă, calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă, şi când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.
- Ce mai noroc!  strigară sătenii.
Bătrânul, împreună cu fiul său, au început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.
- Ghinion!  îi ziseră prietenii bătrânului.
- Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!
- Ghinion, noroc, cine poate şti? le răspunse bătrânul.
După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.
- Ce noroc pe tine! strigară vecinii.
- Toţi copiii noştri au fost duşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.
Bătrânul le răspunse: - Ghinion, noroc… cine poate şti?

Viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă. Dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă, va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mai fericiţi."

miercuri, 7 august 2013

Gânduri de seară..................



Ce cauţi tu în viaţa mea?
De ce ai venit?
Aha! Să-mi tulburi liniştea...
Ce cauţi tu în viaţa mea?
De ce ai venit să-mi tulburi liniştea?
De ce nu m-ai lăsat pe drumul meu
Aşa cum mi-am dorit mereu?

Jurasem doar ca-n viaţa mea
N-am să mai ştiu ce-nseamnă dragoastea
Şi când credeam mai mult c-aşa va fi
Se schimbă totul într-o zi.





Iar clipa fericită pe care mi-o poţi da
Nu merită durerea
Pe care-o vei lăsa... în urma ta...
Când vei pleca.

Ce cauţi tu în viaţa mea?
De ce-mi iei somnul meu şi liniştea?
Mă-ntreb mereu şi nu pot să ma-opresc...
Pentru că te iubesc!


duminică, 4 august 2013

"Nimicnicia şi absurdul vieţii"


"Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
lar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum- ce sens plecarea?

Un joc ce se repetă e viaţa- şi tu ştii:
Câştigul e durere şi moartea fără nume.
Ferice de copilul sfârşit în prima zi,
Mai fericit acela ce n-a venit pe lume.

Spun unii că există un Creator, şi zic
Că pentru a distruge, fiinţe a creat.
Fiindcă sunt urâte? Dar cine-i vinovat?
Sau pentru că-s frumoase? Nu mai pricep nimic.

Credinţă şi-ndoială, eroare şi-adevăr,
Ca boaba unei spume, uşoare sunt şi goale.
Opacă sau bogată în irizări de cer,
Această boabă-i chipul şi tâlcul vieţii tale.

Când am să plec din lume n-au să mai fie flori,
Nici chiparoşi, nici buze, nici vin cu-arome fine.
Nici zâmbet, nici tristeţe, nici înserări şi zori.
Nu va mai fi nici lumea- căci gândul meu o ţine.

Un punct pierdut e lumea în haosul imens
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens.
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis,
Zădarnic este gândul, iar existenţa- vis.


Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă.
lar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne opreşte, un timp ne mută încă
Şi apoi în cutia neantului ne-aruncă.

Tu ai să pleci spre ziuă sau poate chiar diseară.
E timpul să bei vinul cu sufletul uşure.
Tu te compari, nebune, cu o comoară rară
Şi crezi că hoţii-aşteaptă cadavrul- să ţi-l fure?

Toti cei care plecarâ au adormit pe rând
În pulberea săracă a vanităţii lor.
Să bem, şi-ascultă-aicea amarul adevăr:
Tot ce-a spus fiecare, o, Saki, a fost vânt.

Durere şi mâhnire în lumea nesfârşită,
Cu mii de taine plină - alt lucru n-am găsit.
Ai vrut mai mult să afli, o, inimă-ostenită,
Dar astăzi, la plecare, nu ştim de ce-am venit.

Se-ntunecă. Mesenii extenuaţi de viaţă
Au adormit. În umbră, priviţi ce palizi sunt!
Întinşi şi reci! Tot astfel vor fi şi în mormânt.
N-aduceti lampa! Morţii nu mai au dimineaţă.

Vreau beat să fiu într-una şi-aş vrea să dorm mereu.
Am renunţat să aflu ce-i bine şi ce-i rău.
Durerea, bucuria- la fel sunt pentru mine.
Căci zâmbetu-i solia tristeţii care vine.

Tu eşti, bătrână lume, palatul trist în care
Aleargă nopţi şi zile, spre moarte galopând.
Şi unde şahi de-a rândul visară fiecare
Mărire sau iubire - şi s-au trezit plângând.

Mă-ntreb: ce-mi aparţine cu-adevărat? Ce rost
Avui, când fără urmă am să mă pierd în moarte?
Un scurt incendiu-i viaţa. Văpăi de toţi uitate,
Cenuşă spulberată-n vânt: un om a fost.

N-aş fi venit aicea de-aş fi putut alege.
Şi chiar dacă-aş fi liber, spuneţi-mi, unde-aş merge?
Să nu te naşti mai bine-i. Dar cum să evităm?
...Acum însă că suntem - de ce să mai plecăm?".............

........................................................................................................
(Omar Khayyam - Nimicnicia şi absurdul vieţii)


sâmbătă, 27 iulie 2013

Gânduri de seară.............



Chiar dacă n-o mai vezi zâmbind
Chiar dacă
Chiar dacă n-o mai simţi venind
Chiar dacă
Dacă nu-nţelegi cum s-a-ntâmplat
Chiar dacă n-o mai poţi suna
Chiar dacă
Chiar dacă n-o mai poţi chema
Chiar dacă doar amintirile-au rămas de-atunci cu voi
Chiar dacă nu-i mai poţi vorbi
Chiar dacă
Chiar dacă n-o poţi întâlni
Chiar dacă
Chiar dacă toată lumea e-ntre voi
Chiar dacă el nu-i vinovat
Chiar dacă ştii şi n-ai uitat
Chiar dacă lumea s-a-mpărţit subit la doi
Chiar dacă viaţa v-a speriat
Chiar dacă, ştii el n-a uitat
Şi telefonul sună
Sună mereu.


Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cât te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cât te-a iubit de mult
Chiar dacă nu te vede
Chiar dacă
Chiar dacă nu mai crede
Chiar dacă
Chiar dacă nu mai ştie unde eşti
Chiar dacă o mai vezi trecând
Chiar dacă la braţ cu soţul ei mergând
Chiar dacă din când în când priveşte înapoi
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cât te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cât te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cât te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cât te-a iubït de mult!

vineri, 12 iulie 2013

Gânduri de seară.............



Stau singur şi mă-ntreb
De ce-am plecat de-acasă!
Să fie blestemul
De veacuri ce ne-apasă.

Căci n-am greşit cu nimic
Dar cât am pătimit!
Hulit am fost fără rost
De cei ce i-am iubit!

Apus peste apus
Ce iute trece timpul!
Şi zorile s-au dus
Ce rece bate vântul!

Am aşteptat înfrigurat
Să mă întorc 'napoi.
M-aţi judecat, condamnat,
Dar cine sunteţi voi?

Căci timpul nostru s-a scurs
În umbra marelui urs.
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrăţişare
Astăzi doare sărutul pe obraz!


Dar daţi-mi viaţa 'napoi
Ce-am risipit pentru voi!
Uitâd de tot şi de doi ani de pribegie
Înc-o mie dulce-a mai rămas.

Căzut-au frunzele
Le-a risipit furtuna!
Unde-s speranţele?
N-a mai rămas niciuna.

Un gând subit, nerostit
Mă-ncremeneşte-n loc.
Ce-am aşteptat, ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat!

Daţi-mi viaţa n-apoi
Ce-am risipit pentru voi!
Uitâd de tot şi de voi
Prieteni de beţie
Dintr-o mie, câţi au mai rămas?

Şi timpul vostru s-a scurs
La umbra marelui urss!
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrăţişare
Astăzï doare sărutul pe obraz.


miercuri, 26 iunie 2013

Gânduri de seară.............



"S-aştept să vie viaţa cu coşurile pline
Şi să-mi aştearnă daruri din zări până la mine?
S-aştept în noaptea goală s-aud suind un pas
De prieten fără nume, străin şi fără glas?
Cu aripi adormite în dimineaţa lunii
S-aştept să mi se-ntoarcă în streaşină lăstunii?
S-aştept poate-amintirea să-şi mai încerce cheia
La poarta dintre dafini, s-aştept cumva scânteia
Luminilor pierdute în pulbere şi scrum?
La mine nu mai urcă de-a dreptul nici-un drum;
De-abia o cărăruie, o dâră ca de fum.
Nu intră nici o uşă, n-am prag, n-am pălimar,
Doar stelele se-ngână cu noaptea-ntr-un arţar.
Ce să aştept să vie şi ce să înţeleg,
Când peste mine timpul se prabuşeşte-ntreg?" (Tudor Arghezi)

sâmbătă, 13 aprilie 2013

by Viorica Crainic


 Gânduri de seară...........


"Întotdeauna ascultă-ţi instinctele şi află că toate răspunsurile de care ai nevoie se găsesc în tine. Stai singur un timp. Fii suficient de relaxat pentru a găsi răspunsurile şi a le asculta. Găseşte ceva care îţi place să faci şi apoi trăieşte o viaţă care să dovedească acest lucru. Ţelurile tale ar trebui să ţâşnească din valorile tale, şi atunci munca ta va radia dorinţele inimii. Acest fapt te va opri de la toate acele distracţii prosteşti care nu fac altceva decât să-ţi risipească timpul – viaţa înseamnă timp – şi vei afla cât de mult poţi creşte în anii în care îţi sunt destinaţi." (Jack Canfield)

luni, 25 martie 2013

by Viorica Crainic



 Gânduri de seară........


"Viaţa este oportunitate, foloseşte-o.
 Viaţa este frumuseţe, admir-o.
 Viaţa este un vis, realizează-l.
 Viaţa este o provocare, înfrunt-o.
 Viaţa este un joc, joacă-l.
 Viaţa este o promisiune, realizeaz-o.
 Viaţa este tristeţe, depăşeşte-o.
 Viaţa este un cântec, cântă-l.
 Viaţa este o luptă, accept-o.
 Viaţa este o tragedie, înfrunt-o.
 Viaţa este o aventură, îndrăzneşte.
                                           Viaţa este noroc, fă-ţi-l.
                                           Viaţa este viaţă, luptă-te pentru ea." (Maica Tereza)

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More