NETREBNICIA ARGUMENT ELECTORAL & Tiberiu Vanca

                                               NETREBNICIA

          ARGUMENT ELECTORAL

               

                                   România se confruntă în  zilele acestea cu cea mai murdară tentativă de aliere a unui important segment al societăţii, netrebnicii, într-o operaţie de a fi transformaţi în complici al poftei antisociale a grupului încăput la putere, în coautori al  operaţiei de anihilarea puterilor din stat, instituite prin constituţie, parlamentară, executivă şi judecătorească, în  scopul punerii pe picioare a unei dictaturi  ce le-ar îngădui să spolieze, în siguranţă şi după bun plac naţiunea, respectiv să  instituţionalizeze dictatura hoţilor în dauna blajinilor. Ne vom prefaţa suma de argumente prin care ne vom susţine tezele puse în discuţie cu constatarea că datorită crimelor politice înseriate de după preluarea puterii în 2012, cum sunt: lovitura de stat; suspendarea primului  demnitar al naţiunii prin mituirea unei mari părţi al membrilor parlamentului, prin seria de documente nedemocratice puse în circulaţie  pentru atingerea scopului propus, întru  reuşita demolării statului de drept, prin continuarea loviturii de stat în decembrie 2013 (Marţea Neagră) printr-un pachet legislativ care să anihileze pe de o parte instituţiile abilitate pentru luptă împotriva  corupţiei, DNA şi ANI, prin marea „slobozenie” a hoţilor patriei, primari consilieri, preşedinţi de consilii judeţene să fure după voie şi în deplină siguranţă, a se înţelege înlăturarea incompatibilităţilor şi a punerii în circulaţie a actelor de întărire a puterii baronilor locali, puterea a suferit o într-atât de mare uzură încât succesul într-un nou exerciţiu electoral a devenit discutabil. Conştienţi de acest risc au intrat, clandestin, în campania electorală prin imense danii guvernamentale. Au luat seama de existenţa unei extrem de largi pături de aventurieri  financiari pe care şi-au propus să-i folosească. La subiect:

                                               CREDITAREA FINANCIARĂ

                        Se realizează prin contracte economice intervenite între, instituţiile de creditare, respectiv băncile şi beneficiarii persoane juridice şi fizice. Prin acestea băncile acordă credite condiţionate de restituirea în rate dinainte stabilite şi achitarea dobânzilor bancare specificate în contract. Beneficiarul creditării se obligă să restituie sumele împrumutate şi dobânzile stabilite în condiţiile unui scadenţar ce face parte din contract. După semnarea contractului se eliberează capitalul şi se urmăreşte bifarea termenelor din scadenţar. Beneficiar al contractării poate fi orice persoană juridică sau fizică, ce la data semnării are în vedere: la ce anume va folosi creditul, la împrejurarea că sub aspre sancţiuni contractuale, ipotecă , gaj etc. va trebui să restituie împrumutul. Şi separat să aibă credinţa temeinică că va avea posibilităţi de restituire, respectiv fie din modestele venituri băneşti pe care le realiza la data contractării (salariu; pensie; dividende la societăţile comerciale în care este acţionar sau are investite părţi sociale), să aibă în vedere investirea capitalului împrumutat, iar investiţia să fie aducătoare de beneficii, din care o parte să fie utilizată la susţinerea investiţiei, o altă parte, în funcţie de interes să fie reinvestită iar o parte să fie cea care să susţină restituirea, fie în parte, fie integral ratele şi dobânzile capitalului împrumutat. Cei ce nu au realizat o astfel de analiză a posibilităţilor, lor, economice, cei care au epuizat capitalul împrumutat în consum agrementual, fără vreun plasament economic aducător de fructe, cei care nu şi-au raportat veniturile de la data împrumutului şi post împrumut la obligaţia restituirii, în mod corect, nu vor putea face faţă restituirii obligaţiilor financiare asumate în raport cu scadenţarul, vor ajunge în situaţia de a nu putea face faţă obligaţiilor contractuale, vor deveni debitori rău platnici şi se vor înscrie în tagma aventurierilor, în situaţia că deşi au făcut un calcul de restituire , nu au luat în serios toate ipotezele şi anumite riscuri post contractuale. Cei insă care vor opera împrumuturi fără a-şi fi făcut nici măcar o sumară analiză privind restituirea , sau mai grav cei care au contractat cu gândul că se vor pierde printre ceilalţi debitori şi au ridicat capitalul în condiţiile în care ştiau dinainte că nu vor putea restitui şi vor mântui capitalul împrumutat într-o veselie sunt cei ce se vor înscrie în tagma netrebnicilor.  Acestor două categorii le este întinsă

                                                           CAPCANA USL-listă

                        Sunt milionul de subiecţi pe seama cărora USL-ul şi-a făcut mcabrul calcul. Sunt suma debitorilor ce observând că două-trei-patru luni la rând, de dinaintea exerciţiilor electorale, plătesc doar jumătate din ratele din scadenţar, şi cărora li s-a dat asigurarea că după doi ani vor fi uşuraţi de obligaţiile fiscale publice datorate cu jumătatea de rată pe care n-au plătit-o în primii doi ani prin bunăvoinţa guvernării, iar aceşti bani îi vor putea utiliza la plata jumătăţilor de rate de care au beneficiat în anii de graţie usl-istă, îşi vor da votul guvernării atât de îndurătoare faţă de ei, iar USL-ul va ieşi datorită acestor voturi din prăpastia în care a lunecat prin crime împotriva statului de drept în anii guvernării şi evident şi le va continua.

                        Sunt milionul de ademeniţi care nu au nici un fel de garanţie că în cei doi ani în care ar trebui ca jumătăţile de rate din primii doi ani să le fie suportate de stat prin facilităţi fiscale corespunzătoare, guvernul promitent ar putea să nu mai fie la putere. Iar dacă nu va mai fi la putere, că vedeţi Domniile Voastre, Cititorii, prim-miniştrii mai ajung şi la închisori, că şeful actualului guvern este încărcat de fapte penale ce ar putea fi puse cu uşurinţă în lucru.  Că guvernul actual după lovitura de stat şi criminalele suspendări ale preşedintelui este alcătuit din cei mai mulţi puşcăriabili., şi atunci unde le sunt garanţii?

Sunt cei care nu reflectă la gaura imensă ce se va face în buget când celor un milion de votanţi cumpăraţi în 2014, va trebui să fie acoperită de undeva, iar modalitatea de acoperire va fi una asemănătoare cu cei 7 eurocenţi ce vor fi introduşi  în preţul carburanţilor de la 1 aprilie curent, suprataxare operată pentru acoperirea nevoilor electorale.

Sunt cei ce nu observă că la vârful USL, numiţii copreşedinţi se porcălesc între ei  iar o ţară întreagă vorbeşte de ruperea acestei morbide alianţe şi că destrămarea acesteia ar duce la înlăturarea, poate şi de pe arena politică a celor ce le-au promis marea cu sarea.

Sunt cei ce au contractat cu băncile, iar statul nefiind parte contractuală nu poate să le impună rescadenţarea contractelor cu cei un milion de terţi. Băncile agenţi economici privaţi s-ar putea să nu cedeze la şarlatania electorală ce se pune la cale pe riscul lor de agenţi economici finanţatori.

Ei nu trebuie să uite că facilitatea înjumătăţirii operează doar pe capital şi nu pe dobândă, iar aceasta din urmă se va recalcula  aferent anilor de rescadenţare şi va creşte în mod corespunzător, dar pe riscul şi buzunarul beneficiarului contractului, devenit prin înşelăciune agent electoral al USL.

                                               *

Potrivit presei punerea în discuţie publică a posibilităţi înjumătăţirii ratelor pe o durată de doi ani, şi operarea unei reduceri de până la 200 lei din datoriile fiscale ale acestora  în următorii ani ca o facilitate pentru plata jumătăţilor amânate la plată, a creat un efect invers în economie. O seamă din  beneficiarii de credite bancare cu plata ratelor la zi au început să nu mai plătească, că de… „vin vremuri bune” şi de ce să nu profite şi ei.

5 februarie 2014-

                                                                                  Tiberiu Vanca

Read More

"Ochii lui mari şi albaştri impuneau respect"!

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin, în apropiere de Șimleu Silvaniei — d. 5 februarie 1953, Sighetu Marmației) a fost  om politic, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României, președinte al Partidului Național-Țărănesc, deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române.
Iuliu Maniu s-a născut în localitatea Bădăcin, comuna Pericei, pe atunci în comitatul Sălaj, fiu al lui Ioan și Clara Maniu. Tatăl său, Ioan Maniu (1833-1895), a crescut în casa unchiului, Simion Bărnuțiu, urmând studiile juridice la Pesta și Viena. În 1865 s-a căsătorit cu Clara, fiica preotului vicar greco-catolic Demetriu Coroian, cu care a avut 5 copii: Cassiu Maniu, Iuliu, Sabina, Cornelia și Elena. Clara Maniu a decedat în data de 29 iulie 1929. Înmormântarea ei a fost oficiată la Bădăcin de episcopul Iuliu Hossu.
Iuliu Maniu și-a petrecut copilăria la Șimleu Silvaniei și Bădăcin, a urmat școala primară la Blaj, absolvind apoi liceul calvin din Zalău. A efectuat studii universitare la Cluj (Facultatea de Drept - 1891-1896), Budapesta și Viena, unde a devenit doctor în drept în anul 1896. Revenit în Transilvania, s-a stabilit la Blaj, unde și-a început activitatea de avocat al Bisericii Române Unite cu Roma, mitropolia din Blaj (1898-1915).

Și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Român din Transilvania. Debutează totodată că membru, iar apoi președinte al Societății Academice „Petru Maior”, fiind cooptat în 1897, la numai 24 de ani, în Comitetul de conducere al PNR. În Monarhia Austro-Ungară, a fost ales în 1906 deputat în Parlamentul din Budapesta, ca și deputat de Vințu de Jos, comitatul Arad, activitatea sa parlamentară dezvăluindu-i curajul și intransigența. Pe 22 mai 1906 ține primul său discurs în Dieta de la Budapesta.
În iunie 1915 este încorporat în armata austro-ungară și trimis pe frontul italian, de unde a dezertat în 1918, întorcându-se la Arad.
Partidul Național Român din Transilvania s-a unit în 1926 cu Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache, constituind Partidul Național Țărănesc. Iuliu Maniu a fost președinte al partidului (1926-1933 și 1937-1947) și de trei ori prim-ministru al României între 1928 și 1933.
Pentru a aduce PNȚ la putere, Maniu s-a implicat în organizarea unor proteste publice împotriva guvernelor PNL (manifestațiile din mai 1928) și a plănuit efectuarea „Marșului asupra Bucureștiului”, un marș al țăranilor ardeleni la București, după modelul Marșului asupra Romei al lui Mussolini. Va reuși obținerea unei majorități favorabile PNȚ, în urma alegerilor din decembrie 1928, din nefericire prima guvernare țărănistă a avut loc în perioada marii depresiuni economice, iar programul lui Maniu nu a putut fi implementat.
S-a opus înființării în 15 decembrie 1938 a Frontului Renașterii Naționale, care dădea startul unipartidismului român. După eșecul politicii lui Carol al II-lea și pierderile teritoriale din 1940, Maniu a refuzat colaborarea cu regimul instalat la 6 septembrie 1940 și a celui postlegionar, deși ranchiuna acestuia împotriva liberalilor (partidul său fusese victima șicanelor electorale și terorii polițienești sub guvernarea liberală în anii '30) l-a făcut să ia în curte apărarea legionarilor acuzați atunci de asasinarea prim-ministrului liberal I.Gh.Duca.
În ultimul deceniu al vieții sale, Maniu a fost implicat în politică ca un opozant al regimului lui Ion Antonescu, fără să se implice în actul de la 23 august 1944; după această dată, Maniu a luptat împotriva preluării țării de către comuniști, proces pe care refuzase să-l accepte, încrezător peste măsură în sprijinul marilor puteri occidentale. Iuliu Maniu a fost ministru secretar de stat în guvernul Sănătescu (23 august 1944 - 4 noiembrie 1944). S-a opus instalării guvernului Groza la 6 martie 1945, protestând mereu împotriva încălcării democrației, inclusiv prin memorii adresate puterilor occidentale. A obținut, alături de PNȚ, o victorie zdrobitoare în alegerile din 19 noiembrie 1946, rezultate eliminate însă prin falsificarea alegerilor de comuniști, care acționanu astfel într-o mai veche tradiție a fraudei electorale în România, căci guvernele liberale din perioada precomunistă au apelat și ele adesea la astfel de practici incorecte.

În urma înscenării de la Tămădău a fost arestat la 14 iulie 1947 de autoritățile comuniste și judecat pentru „înaltă trădare” în procesul început la 29 octombrie 1947. Prin sentința dată la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu era condamnat la închisoare pe viață. Este trimis la penitenciarul din Galați, pe baza ordinului de arestare 105.515/27 noiembrie 1947. În august 1951 este transferat împreună cu Mihalache și alți național-țărăniști la Sighet. Iuliu Maniu s-a stins din viaţa la 5 februarie 1953 la Sighet,.... directorul închisorii din Sighet telegrafia cifrat la Bucuresti: "s-a stins becul în camera nr...". Cadavrul său a fost  aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea orașului Sighet.

 

Iuliu Maniu a fost una din cele mai puternice personalităţi ale vieţii politice româneşti, care a luptat în întreaga sa viaţă împotriva oricărei forme de dictatură, de asuprire şi de încălcare a valorilor democratice. Victimă a regimului comunist din România, Iuliu Maniu a întruchipat pentru mulți români, în timpul anilor grei ai dictaturii comuniste, simbolul speranței și a dorinței de libertate.


Corneliu Coposu : „Nu m-am despărţit niciodată de el, n-am lipsit de la nici o activitate desfăşurată de el; am fost persoana cea mai apropiată de Maniu vreme de 10 ani. În mod inevitabil am luat cunoştinţă de toate culisele politice şi diplomatice ale vieţii politice româneşti”.

Gabriel Ţepelea :  "Când eram copil la mine-n sat, la Borod, am auzit pentru prima oară de "iuliuman", aşa pricepuseră copiii că-l chema pe Maniu. Eu m-am înscris în PNŢ la 17 ani, când am terminat liceul la Oradea.
I se spunea "Sfinxul"  datorită impenetrabilităţii sale şi fiindcă avea nişte ochi mari şi albaştri, care impuneau respect. După ce am intrat în anturajul său mi-am dat seama că era un om foarte informat, calculat şi răbdător. Chiar şi cu cei foarte tineri vorbea cu dumneavoastră".

Read More

Gânduri de seară..................

Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.

Sărută-mi gura, buzele-ncleştate
Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut.
Îţi vor zâmbi din nou înseninate
Şi-ndragostite ca şi la-nceput.

Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Şi toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naşte visurile mele
De viaţă nouă şi de primăvară. (Magda Isanos)

Read More

HEI BIRJAR! BIRJAR! & Tiberiu Vanca

HEI BIRJAR! BIRJAR!
BIRJAR!

Am deschis ca de obicei „fereastra spre lume” şi-am dat de imaginea „Birjarului Naţiunii” care tocmai îi cerea preşedintelui să convoace CSAT-ul pentru a se discuta şi a afla dezlegare catastrofei aeriene din Munţii Apuseni. Şi s-a întâmplat precum a vrut. Duminică 2 februarie forul naţional de referinţă s-a întrunit şi se pare că s-au aflat cauzele morţii celor doi: sublocotenentul Aura Ion şi pilotul Adrian Iovan. După închiderea lucrărilor CSAT-ului preşedintele a ieşit la rampă şi cu glas îndurerat ne-a spus totul. Discursul Domniei Sale a fost la obiect şi peste toate convingător, n-a rostit nume de persoane, n-a utilizat imprecţii, şi ne-a povestit câte ceva despre cauzele morţii celor doi. În câteva cuvinte: „lipsa de coordonare a evenimentului de căutare de la un cuvenit punct de comandă”. Ne-a vorbit şi despre două evenimente soldate fericit pe care Domnia Sa le-a coordonat, fără vâlvă şi fără bătaie cu cărămida în piept. Din discursul său, fără apostrofări, fără invective aveam să aflăm trista trecere întru cele veşnice a celor doi. N-a spus nici măcar un singur cuvânt despre vinovăţia lui Ponta-birjarul: N-a pomenit nimic despre cheolhanurile PSD-iştilor din acea zi, şi nici de faptul că la unul din acestea lua parte soţia premierului. Şi cum nevasta era plecată pe teren , cel din urmă a răsuflat uşurat şi şi-a zis că uite că i s-a deschis spaţiul temporal în care să trăiască după voia sa. Şi a fost precum şi-a dorit: a ieşit pe sticlă şi a rostit „către popor” minciuna zilei „victimele accidentului au fost găsite şi se află în viaţă”. Apoi mulţumit şi-a luat de braţ complicele principal , întru fărădelegi, L.D. şi au purces la cârciumă, unde s-au simţit bine, că doar n-o să fie ziua aceea ziua în care doar „Daciana” să se simtă bine. Şi în ordine preşedintele a dat sumare amănunte cum cei ce după lege erau ţinuţi la căutare şi-au cam dat cu stângul în dreptul. Preşedintele a păcătuit însă atunci când a spus ţării că primul ministru i-a cerut demiterea directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale ,Daniel Opriş, şi peste toate a cerut CSAT-ului să dispună trecerea acestui serviciu de informaţii în subordinea guvernului, mai precis anexă la un component al Ministerului Internelor şi Administraţiei şi că CSAT-ul i-a respins cererea, precizând şi care este punctul său de vedere în legătură cu motivele pentru care această cerere nu putea fi primită. După ieşirea de pe sticlă a preşedintelui, şi-a făcut apariţia, tot pe sticlă şi birjarul naţiunii, Victor Viorel Ponta, plagiatorul, respectiv, hoţul de valori spirituale, coautorul loviturii de stat din 2012, cel aflat în fruntea bandei cu afecte criminale numită USL, alianţă care în „Marţea Neagră” pe un scenariu dinainte pus la cale de Ponta ca în absenţa sa din ţară în miez de noapte, cu uşile închise să se legifereze: înlăturarea răspunderi penale prin penitenţă în închisoare a celor care prăduiesc ţara cu până la 500.000 de euroi, dacă aceştia restituie, evident „cu onestitate” ceea ce au furat, au mai fericit poporul cu liber la licitaţii trucate, cu înlăturarea incompatibilităţilor primarilor , consilierilor locali, a preşedinţilor de Consilii Judeţene, care prăduiesc prin acte de incompatibilitate avuţia publică şi altele din protocolul semnat în toamna anului 2012 cu Moş Teacă, nimeni altul decât colonelul în rezervă Dogariu care a smuls semnături de la Ponta şi Antonescu, respectiv, acordul acestora privind desfiinţarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Ani, (Agenţia Naţională de Integritate) şi reducerea competenţelor Curţii Constituţionale a României, adică lăsarea ţării fără trei importante pârghii de apărare împotriva actelor de banditism patronate de către U.S.L. Iar ajuns în faţa doritului microfon şi a iubitei sale naţiuni pe care o conduce din birja USL, şi a început seria imprecaţiilor: Băsescu este un laş, în fruntea ţării se află un preşedinte securist; regimul securist a lui Băsescu, că preşedintele de aceia n-a acceptat debarcarea lui Daniel Opriş pentru că este victima unui şantaj, pe care nu l-a precizat, pentru că cine face o astfel de învinuire este ţinut de bun-simţ, când are, să precizeze în ce anume constă şantajul etc.
Să vedem acum de unde au izvorât resentimentele atât de grav acoperite cu imprecaţii din cele mai grave, ale birjarului nostru.
Se spune că este angajat în găsirea unui „Acar Păun”, prin acreditarea că vinovată de producerea morţii celor doi se face Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Că premierul este angajat într-o gravă acţiune de aflare a adevărului, odată pentrucă Domnia Sa nu s-ar face vinovat şi nu trebuie să-şi dea demisia. Că verişoara Domniei Sale, director la o importantă agenţiei de poliţie aeriană, o oarecare Cazanciuc, consoartă a complicelui său pe care l-a instalat în fruntea Ministerului Justiţiei, în cel mai corupt guvern din întreaga istorie a României, şi căreia i-a fabricat , urgent, un splendid alibi. În seara zilei de 3 februarie este dată la public o adresă din care rezultă că în ziua accidentului aviatic, 20 ianuarie atributele verişoarei de răspundere pentru poliţie aeriană au fost atribuite unui alt organism. Că acest lucru s-a făcut printr-o hotărâre de guvern, al cărui număr şi dată a emiterii nu s-a specificat, Evident că din seara cu pricina procurorii care cercetează evenimentul aviatic au de lămurit şi modalităţile antisociale în care s-a fabricat şi acest alibi.
Cei ce am asistat la evenimentele de care ne ocupăm în acest modest articol avem a ne gândi, „cât amar de adevăr” a spus sătmăreanul Valer Marian în scrisoarea deschisă adresată …, evident marelui nostru birjar.

4 februarie 2014-

TIBERIU VANCA

Read More

Gânduri de seară...........

Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi să-l vindec,
L-am chemat în somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic.

El veni, copilul mândru,
Călărind pe-un papagal,
Având zâmbetul făţarnic
Pe-a lui buze de coral.

Aripi are, iar în tolbă-i
El păstrează, ca săgeţi,
Numai flori înveninate
De la Gangele măreţ.


Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Mă lovi cu ea în piept,
Şi de-atunci în orice noapte
Plâng pe patul meu deştept...

Cu săgeata-i otrăvită
A sosit ca să mă certe
Fiul cerului albastru
Ş-al iluziei deşerte. (Mihai Eminescu)

Read More

LOVITURA DE STAT ...pe toate fronturile

Asistam la o lovitură de stat pe toate fronturile : codurile penale trecute catastrofal , preluarea STS-ului  și iată ca nici în CSM nu se stă degeaba :

"

EXCLUSIV CSM discuta despre schimbarea procedurii de numire a magistratilor in functii de conducere. Noile reguli simplifica o eventuala inlocuire a Liviei Stanciu si Ionut Matei de la Inalta Curte sau a Laurei Codruta Kovesi de la DNA

O comisie din cadrul CSM a pus pe ordinea de zi de luni un proiect mai vechi de modificare a legii  privind statutul magistratilor, insa discutia a fost amanata pentru marti, au declarat pentru HotNews.ro surse din cadrul Consiliului. Potrivit acestora, daca propunerile vor fi adoptate de Comisiei si votate ulterior de plen, Parlamentul ar putea schimba rapid statutul magistratilor care se afla in procedura de reexaminare in Camera Deputatilor. Asta ar putea schimba radical si relativ rapid regulile numirii in functiile cheie din sistem: procurori sefi, adjunctii acestora, presedinte si vicepresedinte ai Inaltei Curti si sefii de sectii. Acestia sunt numiti in prezent de seful statului, la propunerea ministrului justitiei sau cu aviz de la CSM. 

• Noile reguli prevad ca numirea si revocarea in functii de conducere a procurorilor si judecatorilor sa fie facuta exclusiv de sectiile de procurori, respectiv de judecatori din cadrul CSM.

• Vicepresedintele CSM, Gheorghe Muscalu: "Opinia majoritara este aceea de a fi scos total si presedintele si factorul politic, ministrul Justitiei, in speta si de la procurori si de la judecatori. Si de a uniformiza cele doua proceduri de numire pentru functiile de conducere".

Punctul referitor la propunerea de modificare a legii 303/ 2004 privind statutul magistratilor a intrat luni pe ordinea de zi, insa discutia a fost amanata din motive neclare pentru marti. Gheorghe Muscalu , unul din membri Comisiei, explica pentru HotNews.ro de ce se propune modificarea regulilor de numire a magistratilor in functii de conducere, dar sustine ca acest subiect nu figureaza pe ordinea de zi. Totusi, Hotnews.ro se afla in posesia unei comunicari interne care arata fara dubii ca luni, Comisia nr 1 din cadrul CSM urma sa discute, intre altele, modificarile propuse la legea 303, sedinta fiind amanata  pentru marti la 9.30 cu ordinea de zi nemodificata. (Vezi ordinea de zi, punctul 4, documentul atasat ). 

Introducerea acestei modificari legislative este greu de justificat intrucat posturile de conducere in procuratura si justitie au fost ocupate anul trecut, cu mandate de 3 ani (Inalta Curte, respectiv a procurorilor sefi). In septembrie 2013 a fost aleasa o noua conducere la Inalta Curte de Casatie si Justitie (Liviu Stanciu presedinte, Ionut Matei vicepresedinte) iar in aprilie anul trecut au fost numiti noii procurori sefi (Parchet General - Tiberiu Nitu , DNA - Laura Codruta Kovesi , DIICOT - Alina Bica , adjunctii acestora si sefii de sectie). 

Problema modificarii de numire in functii de conducere a magistratilor a fost ridicata in mai 2013. La nivelul CSM s-a format comisie nr 1, condusa de judecatorul Mircea Aron (membrii comisiei la acea data erau judecator Adrian Bordea , judecator  Horatiu Dumbrava , procuror Bogdan Gabor , procuror Florentina Gavadia , procuror Elena Hach , procuror Gheorghe Muscalu , judecator Alexandru Serban ; invitati: judecator Mona-Lisa Neagoe , judecator Marius Badea Tudose , Octavia Spineanu Mate i, directorul INM). 

In minuta sedintei din 13.05.2013 (vezi minuta in documentul atasat ), referitor la modificarea si completarea art 54 din legea nr 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, aflata pe rolul Camerei Deputatilor in procedura de reexaminare ca urmare a deciziei Curtii Constitutionale nr 1029/ 2008, Comisia apreciaza ca ar trebui operate urmatoarele schimbari: 

" ...(1) Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prim-adjunctul si adjunctul acestuia, procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie, adjunctii acestuia, procurorii sefi de sectie ai acestor parchete, precum si procurorul sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si adjunctii acestora sunt numiti de Sectia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de la parchetele de pe langa curtile de apel, care au o vechime efectiva de cel putin 12 ani in functia de judecator sau de procuror, pe o perioada de 4 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data" . 

(4) Revocarea procurorilor din functiile de conducere prevazute la alin (1) se face de catre Sectia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. In toate cazurile, Sectia se poate sesiza din oficiu, la cererea adunarii generale sau a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru motivele prevazute la art 41 alin (2) care se aplica in mod corespunzator" 

In acelasi timp s-a retinut ca ar trebui reglementata in mod corespunzator si numirea in functiile de conducere de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, motiv pentru care s-a aprecizat ca alineatele (1), (3) si (6) ale art. 53 din Legea nr. 303/ 2004 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, trebuie modificate dupa cum urmeaza: 

... (1) Presedintele, vicepresedintii si presedintii de sectie ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie sunt numiti de Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie care au functionat la aceasta instanta cel putin 2 ani.

(3) Numirea in functiile prevazute la alin (1) se face pe o perioada de 4 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data.

(6) Revocarea din functie a presedintelui, a vicepresedintilor sau a presedintilor de sectii ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie se face de catre Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii. In toate cazurile, Sectia se poate sesiza din oficiu, la cerea unei treimi din numarul membrilor sau la cererea adunarii generale a instantei, pentru motivele prevazute la art 51. alin (2) care se aplica in mod corespunzator. "

• Ce spune  vicepresedintele CSM, Gheorghe Muscalu, despre modificarea procedurilor de numire a magistratilor in functii de conducere

Rep: Avem informatia ca a fost pe ordinea de zi de astazi a Comisiei 1 din CSM proiectul de modificare a Legii 303
Gheorghe Muscalu: Nu, astazi nu a fost nicio comisie...

Rep: Este pentru maine acest proiect?
GM: Maine, da, este o comisie, dar eu sunt plecat din Bucuresti si nu am vazut toata ordinea de zi pe Comisie. Ordinea pe Comisie o face Presedintele de Comisie si nu trece pe la conducere. Eu stiu ca este maine ca particip si eu ca orice membru. 

Rep: Inteleg ca e un proiect sau o propunere de modificare a Legii 303, modificare a modalitatii de numire a conducerii Inaltei Curti. Stiu ca a fost discutata in mai anul trecut, am vazut pe documentele publice de pe CSM.
GM: Va referiti la Inalta Curte si la Parchetul Inaltei Curti?

Rep: Da. Ce ma intereseaza este conducerea Inaltei Curti, astfel incat numirile sa fie facute de CSM, nu pe mecanismul actual.
GM : Eu nu stiu ce este pe materialul, ce este maine pe Comisie. Noi am lucrat pe legea 303, noi chiar am finalizat, nu a intrat in plen pentru ca am zis, daca am finalizat legea 303, sa le punem impreuna pe toate: 303,304, 317, pachetul de legi. Vrem anul acesta sa modificam, sa acordam legile. Noi acolo am avut 2 variante: o varianta, in urma discutiilor in Comisie, pentru ca tot in Comisia numarul 1 am facut aceste modificari. Prima varianta ar fi fost ca numirea sa o faca CSM, similar unei competitii, cum se face la nivel de procuror general. Acolo se face prin concurs. Dar, numirea sa o faca CSM, fara sa mai implice pe nimeni din afara, din alta putere.

Rep: Din puterea executiva cum e acum...
GM: Exact, din puterea executiva. Si nici presedintele...

Rep: Si el e parte a puterii executive.
GM: Ei, haideti sa spunem ca este independent. Puterea executiva este, sa spunem, mai politica decat presedintele. Cel putin, e obligat  sa nu mai faca parte dintr-un forum sau dintr-o formatiune politica.  Si a doua varianta a fost aceea de a se face numirea si la Parchete asa cum se face acum la Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru presedinte, vicepresedinti si presedinti de sectii in sensul de a se face propunere de catre CSM, ca urmare a inscrierii si a analizarii propunerilor respective, catre presedinte. Astea-s doua variante, dar opinia majoritara este aceea de a fi scos total si presedintele si factorul politic, ministrul Justitiei, in speta si de la procurori si de la judecatori. Si de a uniformiza cele doua proceduri de numire pentru functiile de conducere. 

Rep: Deci, in cazul conducerii Inaltei Curti, opinia majoritara ar fi aceea de eliminare a implicarii presedintelui si sa fie doar propunerea sectiei din CSM
GM: Aceasta a fost doar una dintre variante, in urma discutiilor. Inca nu este luata o decizie in plen, proiectul  nu a trecut prin plen, nu a fost aprobat de plen. Mai exista o modificare, o astfel de propunere pe rolul la Camera Deputatilor (sper sa nu gresesc), in sensul de a se modifica, este vorba de articolul 54 in acest sens. Acolo nu s-a ajuns la o opinie, dar se doreste modificarea si s-a pornit de la numirea functiilor de conducere in Parchetul General, nu neaparat pe Inalta Curte de Casatie si Justitie. 

Rep: Dar acela este un alt proces care este in Parlament.
GM: Da, este altceva.

Rep: De ce este aceasta nevoie de schimbare a legislatiei in privinta modalitatii de numire a conducerii Inaltei Curti in momentul asta?
GM: Haideti sa pornim de la ce s-a intamplat la nivelul Ministerului Public din luna octombrie anul trecut. De aici aceasta nevoie de a clarifica cat mai bine si a asigura o independenta totala puterii judecatoresti, inclusiv in aceasta numire a functiilor. Cu toate ca, acum va marturisesc nu cred ca cineva poate spune ca Ministrul Justitiei a dat dispozitie procurorului general intr-un anumit moment sa faca sau sa nu faca ceva. 

Rep: Ma refeream la modalitatea de numire a conducerii Inaltei Curti ca aici nu stiu sa fi fost mari controverse.
GM: Nu, nu au fost, nici nu au fost probleme, dar nu s-a discutat pe modalitatea de numire a Inaltei Curti. S-a discutat pe modalitatea de numire a conducerii Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si au fost doua variante, cele pe care vi le-am spus. Evident, in una din opinii, si judecatorii au spus ca daca se va merge pe linia numirii la Parchete in modalitatea de excludere totala a unui factor exterior si sa ramana decizia la CSM, normal trebuie sa fie adusa la zi si procedura de numire la Inalta Curte. Nu s-a discutat. Discutia a fost pe Parchete, pornind de la ce s-a intamplat in octombrie anul trecut. 

Rep: Deci ar fi practic o conformizare a legislatiei in oglinda. Daca se schimba la Parchet sa se schimbe si la Inalta Curte. Asta ar fi ideea, nu?
GM: Da, exact. Daca se va face asa la Parchete. Opinia noastra, pornind de la modificarile necesare pe linia Parchetelor, Parchetului de pe langa Inalta Curte, incluzand aici si DNA-ul si DIICOT-ul la fel. Noi am spus ca asa ar fi cel mai bine pentru independenta totala, in sensul in ca numirea sa o faca Consiliul Superior al Magistraturii si evident si opiniile in partea cealalta, au spus ca, in oglinda, ar trebui facut asa si la Inalta Curte. Dar nu este o decizie, este o discutie. Si sunt doua variante de lucru: ori sa se faca si la Parchet asa cum se face si la Inalta Curte de Casatie si Justitie(oricum ar fi mult mai bine decat ce este acum) sau cred ca cel mai bine ar fi sa se faca prin numirea de catre CSM, excluzand total pe cineva din afara sistemului, ceilalti factori.

"

sursa : Hot News 

Read More

“Aţi făcut epocă, maestre!” !

Ștefan Mihăilescu-Brăila (n. 3 februarie 1925, Brăila - d. 19 septembrie 1996, București) a fost un actor român, artist emerit.
S-a născut  în casa bunicilor materni, şi nu a avut o copilărie fericită, pentru că mama sa era distantă şi se purta rău cu el. A  urmat cursurile primare și secundare în orașul natal, dedicându-se carierei scenice de timpuriu. Înainte de a ajunge în teatru, în 1949, a muncit pe brânci în port, inclusiv ca salahor.



Din 1949 până în 1954, Ștefan Mihăilescu Brăila a jucat la Teatrul "Maria Filotti", în spectacole ca "La Ilie bun și vesel", de Ion Damian, "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, "Poveste de dragoste", de Mărgărita Aligher, "Burghezul gentilom" de Moliere, "Bădăranii", de Carlo Goldoni, "Nunta lui Kecinski", de Suhovo Kobalin și "Ultima oră", de Mihail Sebastian.




Debutează în cinema în 1957, jucând cu o inegalabilă măiestrie artistică, în cele mai reușite comedii din cinematografia românească: Ciocolata cu alune, în 1978, Păcală (1974), Nea Mărin miliardar (1979), "Elixirul tinereții", în 1978. "Bachus" din filmul Secretul lui Bachus (1984), realizat de regizorul Geo Saizescu, a fost ultimul mare rol al lui Ștefan Mihăilescu Brăila. «Am lucrat cu cei mai buni actori ai timpului. Pleiada de aur. Pentru rolul lui "Bachus", l-am "ochit" încă de la început pe Ștefan Mihăilescu Brăila. Era extraordinar! A studiat rolul și apoi a intrat perfect, din prima, în pielea lui "Bachus". Capătă o privire de gheață care parcă tăia ca un laser» spunea Geo Saizescu despre actorul brăilean.


În anul 1964, actorului Ștefan Mihăilescu-Brăila i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”,  iar în 1976
a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.



Actorul a murit, uitat de cei care l-au aplaudat, dar şi de mulţi colegi de breaslă, la 19 septembrie 1996, la Bucureşti.

Dan Benga (regizor tehnic) a trăit un episod dramatic: “Eu nu l-am prins jucând. Îl ştiam de la televizor. Dar la înmormântare doamna Dorina Lazăr m-a trimis cu o coroană de flori. Ne-am dus cu maşina teatrului la crematoriu. Ajungem acolo şi ce vedem? O mare de oameni. «Nici nu se putea altfel, m-am gândit, doar nea Fane era actor mare.» Erau vreo 700 de oameni. Mi se făcuse şi teamă că n-o să ajung cu coroana din cauza aglomeraţiei. Înaintam, înaintam, dar nu recunoşteam pe nimeni. Mă apropii de cruce, citesc. Nu era numele lui nea Fane. Era alt mort. Am început să-l caut. În fiecare cameră era câte un mort. Treceam în fugă. Nu era prea uşor. L-am recunoscut după nas. Era nea Fane, foarte bine îmbrăcat şi singur. Da, era absolut singur. Avea o lumânare aprinsă. M-am învârtit pe-acolo. Nu aveam cu cine vorbi. Am pus coroana lângă nea Fane. Am mai stat vreo 30 de minute şi am plecat acasă”.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,


"Cum pregătiţi un rol?

– Nu-l pregătesc. Eu citesc piesa. Pe urmă îl învăţ pe de rost. Ei, şi după ce am învăţat bine cele 2.000 de cuvinte pe zi, într-o săptămână 14.000 de cuvinte ale rolului, mă-nvăţ cu el şi eu nu mai sunt altceva decât acel personaj. Îl joc... nu... asta... nu-mi place să spun că-l joc, eu îl trăiesc. După ce ştiu textul, eu sunt dus. După o săptămână sunt gata."


surse : jurnalul.ro - Ediţie de colecţie: Ştefan Mihăilescu Brăila
                             -  La moartea lui Brăila

            ro.wikipedia

Read More

„Meningită morală”

 
„Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti… Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală." (Octavian Goga)


"E oare, într-adevăr, ceva bolnav, deşucheat, tulbure în alcătuirea noastră? Suntem contaminaţi de un virus nevindecabil? Fapt e că fiecare din noi are momente de exasperare, de pierdere a răbdării, de surpare a încrederii într-o soluţie salvatoare. Dezavantajul unei asemenea stări este că poate avea efect paralizant: fie că ne pune în postura, demnă de milă, a victimei nevinovate, fie că ne condamnă la o simptomatologie ireversibilă, vecină cu „somnul cel de moarte“. Nedreptăţiţi de soartă, sau loviţi de o insidioasă molimă, dacă nu de un obscur blestem istoric, n-avem decît să ne resemnăm, să aşteptăm, înlăcrimaţi, colapsul. Nu e nimic de făcut. Pendulăm, zilnic, între ieremiadă şi sudalmă, dăm cu obidă vina unii pe alţii.
Desigur, e mereu la îndemînă să înjurăm guvernul. Slavă Domnului, avem şi de ce. E limpede (în sfîrşit) pentru mai toată lumea că, probabil, avem, la vîrf, cea mai nefericită, mai ineficientă, mai ruşinoasă combinaţie politică din cîte am avut după decembrie 1989. Meritam asta? Poate că da. În fond, ne izbim, clipă de clipă, nu numai de netrebnicia conducătorilor, ci şi de propria noastră netrebnicie, de îngălarea tehnică şi morală a instituţiilor, dar şi a oamenilor de pe coridoarele şi de la ghişeele lor. Cînd, în plin ger, se opresc, în unele cartiere, gazele, nu avem de a face, strict, cu o disfuncţionalitate ministerială, ci cu incompetenţa, nesimţirea şi birocraţia tălîmbă a cîte unei firme locale (eventual private), a cîte unui angajat robotizat, netot, nepăsător, a unor „echipe” (bine plătite) inapte să-şi facă treaba, (deszăpezire, asigurarea unei presiuni constante a gazelor şi a unei intervenţii rapide în caz de avarie etc.).
Cînd, într-o seară, stai două ceasuri la telefon căutînd un taxi, cînd bancomatele, brusc, nu funcţionează, cînd telefonul sau lumina ţi se taie chiar dacă ai plătit, cînd omul de lîngă tine (pe stradă, în magazine, sau pe ecranele televizoarelor) vorbeşte birjăreşte, cînd miniştrii fură ca nişte găinari (şi găinarii ca nişte miniştri), cînd o învăţătoare îi beşteleşte, ca o precupeaţă, pe părinţii elevilor ei, care nu dau destulă şpagă, cînd „colegii de trafic” se comportă, la volan, ca fiarele în codru, cînd subînţelesul normalităţii devine o utopie, pe scurt, cînd nimic nu pare să funcţioneze ca lumea, vinovaţii nu trebuie căutaţi numai în sus, printre ierarhiile puterii, ci şi lîngă noi, lîngă umărul nostru, de-a dreapta şi de-a stînga noastră. Ba chiar, să nu ne fie cu supărare, în noi înşine, în lehamitea, în solipsismul nostru obosit, sau în recursul prea prompt la băşcălie şi descurcăreală. Suntem sub atacul unei epidemii de nevrednicie. Goga vorbea de „meningită”, o boală a capului. Dar nu stăm bine nici cu inima, nici cu oasele, nici cu muşchii. Şi problema este că nici un doctor nu ne poate ajuta, dacă nu ne punem pe picioare singuri, redescoperind, în genele proprii, uitate resurse de onestitate, demnitate, rigoare şi hărnicie." ( Andrei Pleşu)


sursa : adevarul.ro

Read More

Este timpul pentru o noua revolutie , este timpul ca opozitia sa iasa din adormire ...

Este timpul pentru o noua revolutie , este timpul ca opozitia sa iasa din adormire si sa isi scoata membrii in strada . Daca acum nu actioneaza este partasa la actiunile penale ale acestei organizatii mafiote care conduce aceasta tara .  Presa trebuie sa lase comentariile cancanul si analizele trebuie sa mobilizeze oamenii pentru iesirea in strada . Nepasarea  ei la strigatul cetateanului inseamna tradare .  Cei care nu apara statul de drept si  nu iasa in strada sunt partasi la actiunile penale ale alesilor . A sta in casa inseamna nepasare . Pana cand credeti ca EU si NATO ne vor fi alaturi ?

Read More

ACADEMIA „DE CIUMĂRNA” & Tiberiu Vanca

ACADEMIA „DE CIUMĂRNA”

                În lumea aceasta surie, care din păcate ne înconjoară, uneori, până la a ne sufoca, rareori putem inventaria apariţia faptelor notabile, în condiţiile în care într-un anonimat demn de a fi pus la colţ ele se produc în locuri din cele mai surprinzătoare. Aşa aveam să aflu că localitatea Ciumărna, o locaţie rurală din judeţul Sălaj,o adăposteşte, reţineţi, pe „academiciana Ileana Graţiana Pop”, membră al Academiei  Artelor Tradiţionale, şi împrejurarea că i-a fost concedată această înaltă distincţie în specialitatea „ţesut şi brodat”. Îl rog pe distinsul meu cititor să nu zâmbească, întrucât dacă luăm în calcul doar una din specializările de referinţă ţesutul va trebui să ne îndreptăm privirile spre profunzimile istoriei acestui neam, în care îndeletnicirea ţesutului a fost cea care a aruncat pe piaţă  materialul textil care l-a îmbrăcat pe ţăranul român, şi nu numai că „l-a îmbrăcat” cât i-a concedat specificitatea sa istorică. Iar dacă ne gândim şi la brodat şi broderie ca sferă ocupaţională, va trebui să recunoaştem că a fost ocupaţia care a dat strălucire pe de o parte portului popular iar pe de altă parte a fost cea care a adus strălucirea întru frumos a locuinţei ţărăneşti. Cu alte cuvinte au constituit două din preocupările lucrative care au dat specificitate etnosului local, şi de ce nu şi celui românesc văzut în universalitatea sa. Dar Ciumărna nu străluceşte doar prin rezidenţa în această aşezare a distinsei membru al Academiei de Arte Tradiţionale, Ileana Graţiana Pop, cât acelaşi, înalt spirit de trăire românească a gândit şi a amenajat cu propriile puteri un imobil pe care l-a destinat unei utilităţi de ordine publică. A zidit şi a amenajat un „Muzeu de Artă Populară” pe care l-a deschis nevoilor marelui public. Noi îi spunem  „Muzeu”, pentru că aşa ceva este, în timp ce „Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj”, dintr-o  anume lipsă de curaj îi spune doar „Expoziţia de Artă Populară a …”, dar chiar şi aşa este bine. Înalta Doamnă a „Etnosului Românesc” în marea sa disponibilitate „de a face” după puterile sale, o lucrare de nobilă cultură şi-a dedicat în întregul lor mijloacele materiale de trai în ridicarea unei instituţii prin care să se imortalizeze civilizaţia care a adus din străfundurile istoriei în contemporaneitate ţăranul român. A aşezat fie pe simeze fie în cuvenite rafturi obiectele de uz casnic, gospodăresc şi îmbrăcăminte ce au dat culoare stadiilor succesive de dezvoltare a civilizaţiei ţărăneşti.

                        Atunci când entuziasmul determinat de ceea ce s-a edificat la Ciumărna mi-a inoculat îndatorirea de a prezenta evenimentul şi pe protagonista acestuia publicului larg, am luat legătura cu autorul-custode al aşezării şi i-am promis că voi scrie. M-a întrebat simplu „Şi unde vei publica articolul ?” I-am răspuns tranşant” În Caiete silvane!”. Cum însă raporturile dintre mine şi publicaţia de referinţă s-au adumbrit, până la a se răci, atunci când am pus în pagină un şir de „năzdrăvănii” ce se încerca a fi prezentate ca fapte istorice, în privinţa locului meu de baştină n-a fost posibil să-mi onorez promisiunea asumată  în raport cu Ileana Graţiana. Acum însă când cuvintele-mi pot fi aşezate în circulaţie fără cenzura cuiva, îmi onorez îndatorirea ce mi-am asumat, asigurându-mi cititorul că port în continuare admiraţie şi stimă  faţă de publicaţia sălăjană amintită şi nu precupeţesc ocazia de a o felicita pentru că există, pentru că prin filele sale se dă la public cultura sălăjană, un fel de fiică orfană a culturii româneşti înainte ca grupul de intelectuali ce trudesc acolo să o pună în slujba cititorului român.

                        2 februarie 2014                                                        Tiberiu Vanca

                        P.S. Articolul s-a publicat: În paginile de Facebook  „Tiberiu Vanca”; „Magazin Sălăjan” şi în cotidianul online „Buletin de Carei”

Read More