sâmbătă, 8 martie 2014

8 martie - Ziua Internațională a Femeii


La mulţi ani!

În anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluție Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională. O sărbătoare a femeilor, recunoscută internațional, dar fără a se preciza o zi anume, a fost hotărâtă încă din 1910, de Internaționala Socialistă reunită la Copenhaga. După Primul Război Mondial s-a fixat data de 8 martie ca Ziua Internațională a Femeii, dar procesul de emanciparea femeii nu a fost încheiat. Femeile au continuat să demonstreze pentru drepturi egale și în principal pentru drept de vot. Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1975, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor și declararea perioadei 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru condiția femeii.


În 1908, 15.000 de femei au mărșăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune și dreptul la vot, iar în 1909, conform unei declarații a Partidului Socialist din America, Ziua Internaționala a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie. Un an mai târziu, în 1910, în urma unei Conferințe a Muncitoarelor de la Copenhaga, unde au participat peste 100 de femei din 17 țări, s-a hotărât ca Ziua Femeii să fie sărbătorită în aceiași zi peste tot în lume, data de 8 martie fiind aleasă însă abia în 1913.

Astăzi, 8 martie, Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită (în unele țări fiind declarată prin lege zi liberă) în următoarele state: Albania, Algeria, Angola, Armenia, Azerbaidjan, Bangladesh, Belarus, Bosnia și Herțegovina, Brazilia, Bulgaria, Burkina Faso, Cambodgia, Camerun, Chile, Columbia, Croația, Cuba, Cipru, Danemarca, Eritreea, Finlanda, Georgia, Grecia, Guineea-Bissau, Islanda, India, Italia, Israel, Laos, Letonia, Kazahstan, Kosovo, Kirghizstan, Macedonia, Madagascar, Malta, Mexic, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Palestina, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Suedia, Siria, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan, Ucraina, Ungaria, Uzbekistan, Vietnam, Zambia. În China, femeile au după-amiaza liberă de 8 martie.

vineri, 7 martie 2014

Gânduri de seară............


De ce dai voie vântului să umble
Prin părul tău şi să ţi-l răvăşească?
E mângâierea lui făcută-n tumbe,
Mai caldă, mai suavă, mai cerească?

Sunt degetele lui fâlfâitoare
Mai meştere în joc, mai fără număr
Când te cuprind din cap până-n picioare,
Când îţi dau jos buchetul de pe umăr?

De ce laşi vântul ca să-şi pună palma
Oriunde vrea şi,-ncolăcindu-ţi sânul,
Prin fustele subţiri ce zbor de-a valma,
Să te privească cu ochi blânzi, bătrânul?


De ce, când te pândeşte-ascuns prin iarbă
Şi vrea să-ţi sărute gura-n voie,
- În timp ce eu tânjesc cu plânsu-n barbă -
Pe el îl laşi ... iar mie, nu-mi dai voie...(Radu Stanca)


Maurice Ravel


  "Am simţit că muzica trebuie să fie emoţională în primul rând şi intelectuală în al doilea rând".


Joseph Maurice Ravel (n. 7 martie 1875, Ciboure - d. 28 decembrie 1937, Paris) a fost un compozitor francez impresionist.
Fiul unui inginer inovator, realizatorul unui motor cu combustie internă şi al unuia dintre primele automobile, Joseph Maurice Ravel începe studiul muzicii la vârsta de şapte ani, cu Charles René.




În anul 1889 este admis la Conservatorul din Paris, unde studiază pianul şi armonia. Ravel nu era un copil minune, la Conservator rămânând timp de şaisprezece ani, o perioadă neobişnuit de lungă. Primele compoziţii le realizează în anul 1893, sub influenţa lui Emmanuel Chabrier şi a lui Erik Satie. În anul 1894 Ravel începe să fie influenţat de muzica lui Debussy. Această influenţă îl va face să dea noi dimensiuni impresionismului. În anul 1897 este primit la clasa de compoziţie a lui Gabriel Faure. Aici îl întâlneşte pe George Enescu cu care se împrieteneşte.
La începutul secolului al XX personalitatea puternică a dirijorului și compozitorului MauriceRavel s-a impus în lumea muzicală prin interpretări artistice și prin noutatea lucrărilor sale muzicale cu rafinate sonărități impresioniste și un pronunțat colorit folcloric.



Ravel reînvie spiritul clasic francez în sonatină pentru pian și în suita preclasică "Mormântul lui Couperin". A scris 2 importante cicluri pentru pian : "Oglinzi" și Suita "Gaspard al nopţii". În muzică dramatică a scris o operă bufă într-un act "Ora spaniolă". După modelul lui Schubert a compus 8 valsuri, transformate mai târziu în baletul "Adelaida"sau "Limbajul Florilor". Mai compune suita pentru voce și orchestră "Sheherezada". Cea mai populară creație a sa simfonică este " Boléro" - conceput pe un ritm ostinat care persistă până la sfârșitul lucrării.
Ravel expune la flaut o amplă melodie alcătuită din 2 perioade muzicale după care reluând mereu aceeași linie melodică ii suprapune succesiv câte un instrument la cvartă și octavă. Rezultatul este persistența accentelor melodiei care la fiecare reluare modificându-se efectul timbrar, crește ca intensitate.


Sedus de muzica orientală compune pentru voce și pian diferite melodii incluse în cicluri :  5 melodii grecești,  2 melodii ebraice, 3 cântece din Madagascar, 3 cântece ale lui Don Quichotte, 7 cântece populare,  ciclul de lieduri "Istoriile Naturale". Ravel ne-a lăsat valoroase lucrări în genul muzicii de cameră : Trio în la minor , Cvartetul de coarde în Fa major, Sonata pentru vioară și pian, Sonata pentru vioară și violoncel, Sonata pentru vioară şi orchestră, Rapsodia - "Tzigane" - de o mare dificultate tehnică cu un caracter strălucitor.

A scris 2 concerte instrumentale : Pian şi Orchestră în Re major pentru mâna stângă, Pian și orchestră în Sol major. Marea sa varietate ritmică izvorește din diferite surse folclorice și din particularităţile dansurilor care l-au inspirat; de la vechea pavană până la ritmurile moderne. Armonia sa tonală cu structuri modale, dinamica și agogica tonală, diversitatea combinațiilor tonale conferă muzicii sale pregnanţă și originalitate astfel încât alături de Debusy, Ravel contribuie la dezvoltarea limbajului muzical modern din prima jumătate a secolului XX.




Între anii 1928 şi 1931 nu mai compune şi  efectuează un lung turneu în SUA şi Canada, unde asistă şi interpretează câteva lucrări proprii şi primeşte titlul de "Doctor honoris causa" al Universităţii din Oxford. Aici l-a cunoscut pe George Gershwin, a ascultat multă muzică jazz şi a încorporat-o în muzică sa, împreună cu alte procedee specifice americane. Spunea că a încercat să compună lucrarea "Copilul şi vrăjitoriile", "în stilul operetei americane". Partea lentă din Sonata lui pentru pian şi vioară se numeşte "Blues", iar muzica jazz îşi face resimţită prezenţa în Concertul în sol major. Era un muzician simplu şi pur, care lucra direct cu materialele muzicii şi, spre deosebire de mulţi alţi contemporani de-ai săi, n-a elaborat nici un fel de teorii despre muzică şi nici nu s-a implicat în diversele orientări estetice.




Încă din 1927 Ravel se plângea de oboseală progresivă şi, deşi i se recomandase un repaus de un an,  ignoră sfatul medicilor şi scrie celebrul Boléro (1928).
În anii următori starea compozitorului se agravează, apar probleme de coordonare motorie, defecte de mişcare a globilor oculari şi probleme de limbaj.
În lucrarea “Neurological Disorders în Famous Artists” ( 2005), există un studiu despre compozitor, semnat Erick Baeck, în care autorul spune că Ravel ar fi suferit de o „boală neurologică progresivă presenilă care i-a anihilat creativitatea în ultimii ani ai vieţii“. Supus unei operaţii pe creier la 17 decembrie 1937, în urma unei suspiciuni de hidrocefalie, pacientul nu îşi mai revine şi moare pe 28 decembrie 1937.





joi, 6 martie 2014

Gânduri de seară...........


"Pe un izlaz plin de verdeaţă,
Ce-avea conturul unui ou,
O muscă, de trei zile-n viaţă,
Ţinea morală unui bou:
- „Te ştiu blazat, steril, bicisnic,
Fără un scop, un ideal,
Şi mă cutremur când văd zilnic
Că faci acelaşi ritual!
Privesc şi scârba mă cuprinde,
Căci hrana-ţi este un gunoi –
Doar ierburi, boabe!… Tu n-ai minte?
Chiar nu vezi ce consumăm noi?!…
Şi zborul clar… Tu ştii ce-i zborul?
Să te ridici spre-albastre zări…
Nu pot să cred că nu duci dorul
Unei ieşiri spre depărtări!…
Ascult-aici!… Te iau discipol
Şi-ţi jur că nu vrei regreta!
Ai fi al doilea după bivol,
Dar primul eşti în faţa mea!
Vei învăţa să zbori departe
Şi multe altele, pe rând…
În schimb, o să mă ţii pe spate
Ca să te pişc din când în când.”
Cuprins de vraj-ameţitoare
A ăstor lucruri foarte noi,
Boul crezu cu îngâmfare
Că-i altfel decât ceilalţi boi.
Apoi, ca lumea să o vază,
Nu mai mâncă nici fân, nici grâu
Şi îşi propuse-n prima fază
Să treacă-n zbor peste-un pârâu.
- „Căci zborul de-astăzi îmi e viaţa!”
Îşi spuse boul fericit.
- “Şi-abia acum e dimineaţa
Unui destin de împlinit!”
Astfel, multe trăznăi, îndată
Făcu sărmanu-n acea zi,
În încercarea disperată
De-a-şi lua zborul, de-a pluti…...........

Văzând acestea, gospodarul,
Şi bănuind c-a-nebunit,
Aduse-n grabă măcelarul
Iar boul fuse căsăpit!…"

miercuri, 5 martie 2014

Gânduri de seară.........


 Să nu te-atingi de cercurile mele,
Ostaş viclean ! Şi nici să nu te-nşele
Asemănarea lor cu arcul tău.
Sunt simple jucării şi nu fac rău.

Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
În rotunjimea lor stă actul sacru,
Care-mplineşte sânul, mingea, vasul.
Şi-aceasta nu-i o lance, e compasul ...

Apropie-te mai bine cu sfială,
În rotunjimea lor nu e greşeală.
Şi chiar dacă le vezi întinse-n zgură
Esenţa lor e tot idee pură.

Dacă arunci o piatră-n lac se iscă,
Le vezi stârnind un lac de odaliscă,
În fumuri moi se leagănă agale,
Pe scoici şi melci desfăşură spirale.


Cerescul cerb le poartă sus în coarne.
Sunt ochiul lui atent când el adoarme.
În forma lor tot cosmosul încape.
Priveşte-le, nebunule, de-aproape !

Zadarnic te-nvârteşti pe lângă poartă ;
Cât timp problema mea rămâne moartă,
Cât mă frământ să-i aflu dezlegarea
Nu-ţi părăsesc, fii sigur, închisoarea.

Căci sau sub ziduri, sau sub cer cu stele,
Înconjurat de cercurile mele,
Fie că dorm pe prund, ori blăni de biber
Cât timp le am pe ele, eu sunt liber ! (Radu Stanca)

Tia Peltz


"Încă din tinereţe am ales să pictez, să desenez copii. Cum să aleg să "fac" schele sau fabrici la comandă?!"


Tia Ernestina Peltz (n. 30 ianuarie 1923, București - d. 5 martie 1999, București) a fost  graficiană, pictoriță și scriitoare română de religie mozaică, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. A fost fiica scriitorului și ziaristului Isac Peltz.

"Tata nu era un om bogat. Dar reuşea să ţină o nevastă casnică şi să crească doi copii, pe mine şi pe sora mea, Coca. Când s-a căsătorit, era foarte tânăr. Mama era dintr-o familie de mici negustori... Bunicii mei după mama se chemau Sofica şi Hermann Feldman."

"Era în 1950. Atunci, în urma unei "turnătorii" cu nişte vini inventate ca, de pildă, "complotezi împotriva regimului comunist" înfundai ani grei de puşcărie... Tata a fost declarat "Criminal de război". I s-au pus în cârcă "crime contra umanităţii". Oricum, acest denunţ a fost foarte ciudat... Făcut de vreun duşman, necunoscut, al lui... Tata a fost foarte iubit... Şi totuşi, s-a profitat de legile foarte aspre din acel timp. Oricum, el nu a fost condamnat pentru că era evreu... Noi, familia noastră, eu personal, n-am simţit niciodată pe pielea noastră, cum se spune, manifestări de antisemitism. Revenind la prietenii tatei, trebuie să spun că toţi au avut un curaj nebun. Gala Galaction, Ionel Teodoreanu, Camil Petrescu au sărit în apărarea tatei. Şi-au riscat poziţia şi au venit la tribunal să-l apere. Tata a fost luat "pe sus", a stat un an şi jumătate dispărut, a zăcut în fundul unei puşcarii despre care noi nu am ştiut nimic! De fapt, a stat în mai multe închisori: Văcăreşti, Jilava, Poarta Alba... În timpul procesului, Geo Bogza, Camil Baltazar şi alţi scriitori au scris articole de protest, au trimis scrisori la oficialităţi, ca să-l apere pe prietenul lor, pe evreul Isac Peltz... O solidaritate minunată, care acum nu mai există, din păcate, printre scriitori, printre intelectuali...".


A studiat artele plastice la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din București. Opera sa artistică include lucrări de pictură, grafică, desen și ilustrație de carte. Artist prolific, Tia Peltz a avut numeroase expoziții personale și participări în expoziții colective, atât în România, cât și în străinătate. O parte din lucrările sale sunt expuse în muzee, cum sunt Muzeul Național de Artă din București și Muzeul de Artă din Craiova, alte lucrări aflându-se în colecții particulare.





Tia Peltz a realizat o serie de potrete ale unor personaltăți ale culturii române precum: Isac Peltz, Nicolae Tonitza, M.H. Maxy, Gala Galaction, Ionel Teodoreanu, Cămil Petrescu, Cezar Petrescu, Leny Caler.
   
Desenatoare redutabilă și prolifică, posedă un sigiliu stilistic inconfundabil: laconism, humor, detaliu șarjat ca un spin cu vârf dulce(...). Inspirată, în creația sa grafică, de aspecte ale străzii Bucureștiului modern, Tia Peltz se apropie cu empatie mai ales de momentele de bucurie și petrecere ale vieții sociale.


Notația sa rapidă, cu linie egală, fermă și sinuoasă, urmărește expresia și nu identitatea personajelor. Traseul ludic, de arabesc, al formelor este completat cu o deosebită plasticitate de petele neutre de acuarelă, ce umplu spațiul fără a concura linia.




"Nicăieri în lume, toamna nu e mai frumoasă ca în uliţă veche din Bucureşti. O toamnă ca un vis de aur al copilăriei covârşite de miresme tari şi de aduceri aminte... În fiecare piatră stăruie un vis...".


















Autoportret 




Moscova - "Oraşul sfânt".


 Martie 1918: Capitala Rusiei se mută de la Petrograd la Moscova.

Moscova  este capitala Rusiei, un oraș cu 11,5 milioane locuitori, aflat pe râul Moscova, și cu o suprafață de 878,7 km². Este orașul cu cea mai numeroasă populație din Rusia . Este un centru politic major, economic, cultural, științific, religios, financiar, educațional și de transport al Rusiei și al întregului continent.

                                                                     Centrul internațional de afaceri al Moscovei.

Moscova este orașul cel mai nordic cu o populație care depășește 10 milioane de locuitori, orașul cu cel mai mare număr de locuitori din Europa și al șaselea din lume. Populația sa, conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2010, este de 11.514.330. Conform listei miliardarilor întocmită de revista Forbes, Moscova avea în 2011, 79 de miliardari, detronând astfel New York-ul și devenind orașul cu cel mai mare număr de miliardari.

Muzeul Cosmonauticii
Moscova este situată pe râul Moscova, în Districtul Federal Central al Rusiei europene. În decursul istoriei orașul a servit drept capitală unei succesiuni de state, de la medievalul Cnezat al Moscovei și urmașul său, Țaratul Rusiei, și până la Uniunea Sovietică. Moscova este gazda Kremlinului, o fortăreață străveche care este astăzi sediul Președinției Rusiei și al ramurii executive a guvernului Rusiei.

Kremlinul este, de asemenea, și unul din cele câteva locuri din Patrimoniul Mondial pe care le găzduiește orașul. Ambele camere ale parlamentului rus (Duma de Stat și Sovietul Federației Ruse) funcționează și ele în Moscova.

Orașul este deservit de o rețea de transport extinsă, care include patru aeroporturi internaționale, nouă terminale feroviare și una din cele mai adânc construite instalații de metrou din lume, Metroul din Moscova, al doilea  după cel din Tokyo în privința numărului de pasageri și recunoscut drept unul din simbolurile Moscovei datorită bogăției și varietății arhitecturale ale celor 185 de stații.         
                                                                                                                    Staţie metrou

Prima referință despre Moscova, este din 1147, când era un orășel obscur într-o mică provincie, cu populație predominant fino-ugrică numită Merya.

Moscova a supraviețuit mai multor dezastre printre care se includ incendiile, revoltele, ocupațiile străine. În septembrie 1812, în perioada războaielor Napoleoniene, orașul a fost ocupat de armatele lui Napoleon. Patrioții ruși au dat foc orașului curând după intrarea sa și rezultatul a fost retragerea armatei Franței din Rusia.
După revoluția din octombrie 1917 Moscova a devenit capitala Rusiei. O mare parte din oraș a fost modernizată după victoria bolșevică. A fost capitala Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice până la sfârșitul acesteia în 1991. În decembrie 1941, în perioada celui de al doilea război mondial, puternicele armate germane au fost decisiv învinse în apropierea Moscovei.
În 1991 orașul a fost centrul discuțiilor și luptelor politice care au dus la dizolvarea URSS.

Galeria Tretyakov
În Moscova se află mai mult de 75 de instituții importante de învățământ, printre care și faimoasă Universitate de Stat. Aproximativ 700 de instituții științifice își au reprezentanțele principale în Moscova. În această capitală se află un număr impresionant de muzee, printre care: Galeria de Artă „Tretiakov”, Muzeul de Artă „A. S. Pușkin”, Muzeul Central „V. I. Lenin”, Muzeul Oriental al Culturii, Palatul cu Fațete din Kremlin, Tezaurul Țarilor din Kremlin, catedralele din Kremlin și biserica „Vasili Blajenii” din Piața Roșie. Expoziția Realizărilor Economice include 72 de pavilioane care se ocupă cu industria, agricultura, știința și cultura.

 Teatrul Bolșoi








Teatrul Bolșoi, în traducere Teatrul Mare, este reprezentativ printre teatrele moscovite.
Atâtea biserici ca în Moscova, probabil că nu se mai află în niciun oraş din lume; de aceea Moscova mai este numită şi "Oraşul Sfânt".






                                                     Biserica "Vasili Blajenii"

                                        


                                                     Biserica  “Sf Basil”


                                                        Muzeul de Artă „A. S. Pușkin”



                                             Grădina Botanică a Academiei Științei Rusești



                                

                                                         Hotelul Radisson Royal


   
                                                 Muzeul Ermitaj


                                                    Muzeul de Istorie

                                                               Piaţa Roşie



                                                                   Moscova













Un tânăr arestat fără motiv ... abuz grav ....în Romania democrația este tarata în noroi

In Romania  democrația este tarata în noroi , au început arestările pe strada fără nici un motiv . Un tânăr care singur ..specific singur aprinde niște lumânări pentru morții revoluției din 1989 , și il acuza pe iliescu ca și vinovat pentru morții revoluției  în loc sa ii aducă ode si osanale de ziua lui de naștere  este săltat de jandarmerie și dus la interogatoriu .



Guvernul ponta instaurează dictatura în Romania , azi un tânăr , maine ne saltă noaptea ca sa nu știe nimeni  , poimâine trage în manifestanți . . Jandarmeria romana preia sarcinile vechi securități comuniste .




 Felicitări tinere le-ai dat o lecție multor romani , bine ar fi sa fie mai multi tineri care gândesc ca si tine ... asta merita tovarășul ilici PS . : priviți si pe cei care au distrus Romania ....da au distruso prin crezul lor de tovarăși comuniști !

marți, 4 martie 2014

Gânduri de seară............




Verde crud, verde crud ...
Mugur alb, şi roz, şi pur,
Vis de albastru şi de-azur,
Te mai văd, te mai aud !.....



A cunoaşte. A iubi.
Încă-odată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară.



Trăim puţin, se scurge lungă vreme
Pe lângă noi, prin noi şi peste noi.
În rădăcini ne ducem şi-n poeme
Şi parcă ieri am fost abia altoi.



La-ncheietura mâinii mele-ascult
cum povesteşte viaţa, şi mă mir,
şi-mi amintesc şi-acuma c-am fost fir
de iarbă, şi-am fost scoică, mai demult.




Apar din nou ţăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orişicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri ? !

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More