Burnt by the Sun (1994). ; film

"Să nu-ţi fie teamă de duşmanul tău; cel mai rău lucru pe care ţi-l poate face este să te ucidă. Să nu te temi nici de prietenul tău; cel mai rău lucru pe care ţi-l poate face este să te trădeze. Teme-te însă de indiferenţă. Căci prin tăcerea ei, prin consimţământul ei tacit, te ucide şi te trădează în acelaşi timp."

La multi ani!

Nikita Sergheevici Mikhalkov (n. 21 octombrie 1945, Moscova)  este un actor și regizor de film rus, laureat al premiului Oscar pentru filmul Soare înșelător. Nikita  s-a născut într-o familie cu puternice ascendente artistice :Tatăl său Sergej Vladimirovic Mikhalkov era un scriitor şi poet celebru în Rusia, scriind literatură pentru copii, în timp ce mama, poeta Nataliâ Petrovia Konchalovska, era fata pictorului Petr Petrovic Konchalovsk şi nepoata pictorului Vasilij Ivanovic Surikov. Fratele său mai mare este regizorul Andrei Konchalovsk, recunoscut pentru filmele sale, pentru colaborarea cu Andrei Tarkovsky şi pentru filmele de acțiune făcute la Hollywood, cum ar fi "Tango" şi "Cash".
Mikhalkov învaţă actoria de mic copil la Teatrul Mare din Moskova,trecând în 1963 la şcoala de teatru Boris Schukin al Teatrului Vachtangov. În 1964, încă student, apare ca protagonist în filmul lui Georgi Daneli (Păşesc prin Moscova). Pasiunea pentru actorie rămâne o constantă, aşa că joacă, chiar dacă este în filmele lui sau ale altora .
În timp ce-şi continuă cariera ca actor, Mikhalkov se înscrie la VGIK, prestigioasa şcoală naţională de cinematografie din Moscova, unde urmează cursurile de regie ale lui Michail Ilici Romm. În această perioadă a regizat doua scurtmetraje ca probe de examen, iar în 1970 " O zi liniştită la sfârşitul războiului" pentru absolvire.
De asemeni a mai apărut în 1969 în filmul fratelui său Andrei Konchalovsky "Locul celor curajoşi" şi în 1970 în 'Unchiul Vania'. În anul 1974 îşi prezintă primul său lung metraj "Prieten între duşmani şi duşman între prieteni", o poveste în stil western care se petrece în timpul războiului civil .
Michalkov se impune în atenţia publicului în 1975 cu filmul "Sclava iubirii" şi îşi consolidează succesul în 1977 cu "Piesa neterminată pentru pianina mecanică", film pentru care va primi premiul pentru cel mai bun film la Festivalul de la San Sebastián în 1977.
În 1978 se întoarce din nou la actorie într-un film al fratelui său"Siberiada", după care regizează "Cinci seri", povestea de dragoste a unei perechi separate din cauza celui de-al doilea război mondial. În 1979 regizează "Oblomov", ecranizarea romanului omonim a scriitorului Ivan Aleksandrovic Goncarov.
În primii ani ai deceniului opt lucrează la două filme "Rubedeniile" şi "Fără martori" şi continuă să joace în unele filme ale lui Eldar Ryazanov, " Gară pentru doi" şi "Fata fără zestre". Încorporând numeroase proze scurte ale lui Cehov, Michalkov realizează în 1987 filmul "Ochii negri" având printre interpreţi pe Marcello Mastroianni care, pentru acest rol va câştiga Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul de la Cannes şi va fi nominalizat la Oscar. De asemeni în acest film apare pentru ultima dată pe marele ecran Silvana Mangano .
Următorul film "Urga" în 1992 povestea o lume mai puţin cunoscută, lumea mongolilor. Acest film a primit Leul de aur La Festivalul de la Veneţia şi a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin.  Cel mai celebru film al său este "Soare înşelător" realizat în anul 1994. Acţiunea filmului se desfăşoară în anii 30 sub conducerea lui Stalin, iar acţiunea este povestită de un colonel al Armatei Roşii, erou al revoluţiei interpretat de însăşi Mikhalkov. Filmul a primit în 1995 Oscar-ul pentru cel mai bun film străin
După acest succes, Mikhalkov regizează în 1998, un alt film istoric "Bărbierul din Siberia", în care regizorul va juca rolul țarului Alexandru al III lea. În 2007 regizează "12" versiunea rusească a celebrului "12 oameni furioşi" a lui Sidney Lumet.

Burnt by the Sun (1994);partea 1

 Burnt by the Sun (1994);partea 2 

 

Read More

Casablanca

Casablanca este un  film de referinţă  în cinematografia mondială, distins cu trei Premii Oscar (pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu şi cea mai bună regie) şi nominalizat la încă cinci importante categorii (muzica lui Max Steiner, montaj, imagine şi interpretare masculină în rol principal şi în rol secundar).

Humphrey Bogart s-a născut pe 25 decembrie 1899 la New York, chiar de Crăciun, ceea ce i-a bucurat pe părinţii săi, care sperau ca micul DeForest Bogart, cum avea să fie botezat, se va bucura de mult noroc. Oare cum l-ar fi primit pe noul membru al familiei dacă ar fi ştiut că acesta avea să devină unul dintre miturile cinematografiei ? Dar pentru început Belmont DeForest Bogart, un cunoscut chirurg şi Maud Humphrey, desenatoare pentru diferite publicaţii, se bucurau pur şi simplu că au un copil.
A urmat cursurile de la Trinity School din New York şi apoi a fost înscris la prestigioasa Phillips Academy, în Andover, Massachusetts. Familia spera că Humphrey va ajunge în final la Yale, dar în 1918 acesta a fost exmatriculat de la Phillips Academy, cel mai probabil din cauză că fusese prins fumând, un viciu la care nu va renunţat niciodată. Nu s-a descurcat prea bine ca elev, având note mici şi fiind mai mereu neatent, şi poate că plecarea sa a fost grăbită de împotrivirea, pe care avea să o păstreze toată viaţa, faţă de orice autoritate.

 Renunţând definitiv la şcoală, Bogart s-a înrolat în Marină, a avut mici slujbe prost plătite şi în final s-a simţit atras de actorie, mai ales din cauza programului dezordonat al actorilor, care îl ferea de tracasările unei meserii cu orar fix. Iubea şi celebritatea de care se bucura un actor, dar în principal era nevoia unei anumite independenţe, a unei vieţi în care să facă doar ce îi plăcea, fără a respecta regulile. Dar era şi o evadare de sine, căci Bogart avea să se consume enorm, implicându-se şi confundându-se cu personajele interpretate.
Întreaga viaţă a simţit un adevărat dezgust pentru fals, pentru prefăcătorie, pentru snobism. Sensibil şi în egală măsură caustic, dezgustat de filmele proaste în care era nevoit să joace, Bogart le apărea celorlalţi ca un idealist amar, un om care se ascundea în New York de sine, care bea şi fuma prea mult, parcă sortit să îşi petreacă viaţa printre mediocri.
Avea adesea probleme din cauza onestităţii exagerate, neezitând să critice un actor sau regizor a cărui muncă nu îi plăcuse, atrăgându-şi prin aceasta multe adversităţi, dar şi o anumită admiraţie. A jucat în 75 de filme de lung metraj. Humphrey Bogart a murit în 1957 la vârsta de 57 de ani din cauza unui cancer.
Bogart este adesea considerat, atât de către unii critici de film cât și de o bună parte a iubitorilor cinematografiei, drept cel mai mare actor american de film al secolului 20. Instituția cea mai autorizată în domeniul cinematografiei din Statele Unite, Institutul American de Fim (The American Film Institute), l-a clasat pe Bogart ca cel mai mare actor din istoria filmului american.

Read More