Pinacoteca malefică : Evitabila eternitate a plagiatorului Ponta..

 În extraordinarul articol "Fie-vă milă de noi, domnule Ponta",  Gabriel Liiceanu numeşte marele pericol al României de azi şi, mai ales, de mâine: terapia-şoc a minciunii, a cinismului şi a corupţiei endemice care se numeşte Victor Ponta. Dacă acest personaj ajunge preşedintele României, nu va dura mult până când ţara va fi tratată că un stat-paria în comunitatea statelor democratice, asemeni Ungariei lui Viktor Orban. Pe plan extern, ar urma izolarea, despărţirea de Occident. Pe plan intern, mizeria, autocraţia (pontocraţia), batjocorirea drepturilor civile, distrugerea educaţiei. Pe scurt, Belarus.

Victor Ponta are un scop precis: vrea să se înscăuneze la Cotroceni pentru a-şi eterniza domnia asupra resurselor ţării, pentru a perpetua marele jaf pesedist, pentru face din miselie modul de existenţa al oricui vrea să nu fie o victima a sistemului autoritar-cleptocratic. Victor Ponta nu crede în cetăţeni, ci în supuşi. Pluralismul îl sperie şi îi repugnă. Este dictatorial, deci anti-democratic, prin convingeri, emoţii, instinct, afinităţi şi aspiraţii.

Victor Ponta nu crede în alternanţă, în feed-back, în dreptul alegătorilor de trage la răspundere pe cei aleşi. Urmaş al marelui mistificator şi profitor al băii de sânge din decembrie 1989, Ion Iliescu, şcolit în universul de intrigi bizantine al grupului condus de Adrian Năstase, Ponta nu crede în nimic în afară de propriile interese. Este narcisist, egoman, megaloman şi mitoman. Nu mă lansez in hiperbole. Descriu cât pot de exact caracteristicile profilului sau psihologic.

Victor Ponta priveşte cu admiraţie spre Est şi cu suspiciune, poate chiar spaimă, spre Vest. Este intruchiparea demagogiei populiste. Nu crede în valorile liberale şi nu dă doi bani pe drepturile omului. Este ahtiat de avere, faimă şi putere, valorile morale i se par un moft intelectualist. Iar pentru intelectuali nu are decât dispreţ. Este vorba de un dispreţ ciocoiesc, născut de fapt din insurmontabile complexe ale arendasului, între care un mistuitor complex de inferioritate.

Ce să-i răspundă mega-plagiatorul lui Gabriel Liiceanu? Ce să-i răspundă gnomul gigantului? Sunt convins că ne putem aştepta la unul din bancurile sale de mahala, la ironii scabroase şi la schimonoseli batjocoritoare. Omul este încarnarea vulgaritătii hâde. Se crede năstruşnic, dar cultivă cu succes nerozia. Aş mai adăuga un element care, poate, întregeşte portretul desenat de Gabriel Liiceanu, un exercitiu de caracterologie menit să devină clasic. Victor Ponta este laş. Este nevolnic, fuge de orice răspundere, se fofilează in spatele minciunilor pentru că adevarul il arde, il ustură, il pulverizează.

Un lucru ignoră Victor Ponta. El nu înţelege că nu poate prosti o ţară întreagă, că ulciorul netrebniciei nu merge la apă de-a pururi că există o raţiune a democraţiei pe care acţiunile sale iraţionale nu o pot distruge. Lui Victor Ponta trebuie să i se demonstreze, prin votul responsabil al cetăţenilor acestei ţări, că eternitatea sa, o fictiune propagandistică, nu este câtuşi de puţin inevitabilă. (Vladimir Tismăneanu)

Read More

In tara varanului

În ţara varanului minciună, hoţia, spaga şi non valoarea triumfa. Borfaşii adunaţi în pâlcuri intra în toate instituţiile statului şi conduc pentru viciile şi egoul lor.

 Aici în tara lor, în ţara borfaşilor, media va transmite doar circ pentru că "plebea " cea care îl idolatrizează să fie ocupată şi să nu aibă timp să gândească. Nu mai este nevoie de "academie de film ", nu mai este nevoie de facultăţi pentru actori, toate vedetele mondene care au un scandal cu vreun fotbalist şi care au un implant sau îşi umflă buzele vă vor prezenta: "Mireasa pentru fiul meu ", "Lumea lui Măruţa "... etc şi filme educative în care îşi arata bogăţia şi urâţenia, astfel ca tinerii să fie îndobitociţi încet dar sigur.

De asemenea în talk showuri politice, politicienii devin actori şi vă promit marea cu sarea, vă promit o viaţă pe care voi doar o visaţi. Vă promit o ţară pe care voi aţi vrea să o obţineţi fără nici un pic de efort, o ţară in care să vă cadă în gură ca "para mălăiaţa în gura nătăfleaţă ".  Ei vă promit circ şi pâine iar voi hipnotizaţi îi veţi crede. Vă mint în faţă şi voi aplaudaţi şi vă certaţi cu vecinul cu prietenul de lângă voi că să îi susţineţi, desigur crezând că adevărul absolut este la voi.

În ţara varanului veţi trece cu brio examenele la bacalaureat , iar părinţii voştri care sunt umiliţi în străinătate la cules de căpşuni sau spala că... vreunui bătrân (  în loc să aibă grijă de propriul părinte )  vă vor plăti studiile la vreo facultate pe care ei varaneii au infintato să vă ieie banii. Da aşa cum aţi auzi să vă ieie banii , pentru că diploma care o obţineţi după ce absolviţi această facultate este egală cu 0, pentru ca neavând unde să aplicaţi la diploma care aţi obţinut-o veţi merge desigur şi voi la cules de căpşuni.

Şi tot în ţara varanului spaga va rămâne lege. Eşti tratat de doctor dacă întinzi plicul, te scapi de amendă dacă dai o şpagă la poliţai, scapi de puşcărie dacă mituieşti un judecător , obţii un post atât la stat cât şi la particular dacă dai spaga celui care l-ai ales sau celui care la rândul lui a dat spaga să ajungă într-un post în care poate decide soarta ta Da asa cum ai auzit vei muncii ca sa dai spaga , sau vei putea muncii daca dai spaga . 

Maneaua , muzica de succes şi dansul din buric înlocuiesc muzica adevărată şi dansul adevărat. Veţi găsi haşişul şi drogurile aproape la liber. Pentru că trebuie să fiţi sub vraja lor pentru a nu vedea  adevărul .

Jurnalişti adevăraţi vor fi ridiculizaţi şi terminaţi de actorii din platourile varanilor. Ei da ca să nu uit am lansat o petiţie poate vi se deschid ochi şi o semnaţi o găsiţi apăsând aici  ( o puteti deschide si semna autentificanduva cu ...contul de facebook , da si va ror sa va invitati prietenii apasand  " Invitati  prietenii " este vorba de o jurnalistă curajoasă  Ondine Ghergut care a avut curajul să înfrunte pe unul din varaneii implantaţi de varanul şef în justiţie (găsiţi detalii despre ea apăsând aici ) .

Şi toate fiind spuse eu spun că nu particip la construirea acestei ţări, iar voi decideţi 

                                VA PLACE ACEASTĂ ŢARĂ?

Read More

Draq popor uslss .... sau usdas dupa noua denumire

Draq popor uslas ( la n*****  au schimbat astia ultima litera ieri  usdas suna n***** și mi-e teama ca nu se vor recunoaște cei vizați ) , privitor de latrine și cetățean spărgător de semințe , cârcotaș și nepăsător la cea ce se întâmpla în țara în care trăiești țin sa te felicit  ai primit ce ți-ai dorit .  Aleșii tai au hotărât sa își mute trandafirii roșii în alta curte , săgeata rămâne singurica și pribegita . Trandafirii au făcut franjuri săgeata dar ce mai contează tu votantule ai primit cea ce ți-ai dorit  .

Hidos spectacol 2 ani au stat și au modificat pe legi au luat sub aripa dictatoare toate instituțiile fără a guverna o clipa  și iată a venit și anul alegerilor 2014   , desigur alegerile vor fi de forma  acum ca au totul la butoniera . Stați calmi ca în 2016 alegerile se vor face în parlament  , după noua constituție nici nu va mai fi nevoie de voi . 
A început campania electorala săgeata înjură în curând trandafirii desigur la televizor în rest sunt bine merci fiți liniștiți  .  

Johannis nu ii spun neamțul pentru ca asta e un escroc și nicidecum neamț . Adică cât tupeu trebuie sa ai sa stai cu mana întinsa ai sa vrei ...stai sa vezi ...nu o funcție trei ?  ... trei mai frate side toate mai , și finanțe și interne și primărie . .  Asta  le știe pe toate și poate fi în același timp peste tot  . Sau stai poate vor sa mute astia guvernul la Sibiu  ...ei na spuneam și eu nu lasă astia asa ceva ... 

Te-ai uitat la latrine toată ziua și ai ochii injectați cu Băsescu , spargi semințe și murmui printre dinți  "Jos Băsescu ! " .  Ai murmurat 2 ani același lucru i-ai votat pentru acest program , dar fraiere ți-au  dat teapa nu l-au dat și nici nu îl vor da jos .  Mai ai semințe ? ... nu de alta dar astia au scumpit tot  ( chiar semințele  le-au scumpit ? )  întrebam și eu ți-au promis lapte și miere ...  ți-au dat circ și gâlceava .

Si circul continua , măcar de-ar fi circ harababura asta  e cea ce meritați USD,USL ,ACR   trei în unu  dar nimic concret . Or fi socialiști ?  Or fi capitaliști ? ... Greșit sunt doar niște borfași . Da  ați votat niște borfași . Unde va stat capul când i-ați votat ? ... habar n-am ... dar observ un lucru sunteți perseverenți în prostie , ați greșit dar tot le mai acordați încrederea  . Cum puteți mai frate sa mai  dați încredere lui ponta care va minte cum respira , dar și lui crin care va arătat 2 luni ce poate în scaunul de la Cotroceni ?   Trebuie sa fi cel putin inconștient , daca nu nebun .

Si am încălecat pe o sa și va las pe toti asa ... desigur deocamdată  ... și nu va voi spune sa mai ieșiți în strada  ( nu am cui )  dar am sa va mai caut de aici ....

Read More

Gânduri de seară.............

"Spre deosebire de celelalte epoci ale istoriei, comunismul absoarbe toate lichelele existente difuz şi cotidian, le stârneşte pe cele care nu existaseră decât latent şi, alegându-le pe toate după vocaţia lor de lichele, le organizează şi le aşează pe scena istoriei ca „putere conducătoare în stat”. Pentru prima oară în istoria omenirii nemernicia a devenit astfel a priori rentabilă. În loc să fie prigonită, ea a fost răsplătită, educată şi ocrotită. În felul acesta licheaua s-a lăţit peste lume şi a căpătat demnitate istorică. Ocupând întreg spaţiul public, ea a ajuns model al reuşitei, a căpătat morgă şi a început să se mişte printre noi cu un aer firesc.

Proaspăt ieşită din comunismul pe care-l făcuse cu putinţă, licheaua noastră s-a uitat în jur. Citind în politeţea privirii noastre  perspectiva impunităţii ei, ea s-a grăbit să descindă pe celălalt mal al istoriei odată cu noi. Doar călătoriserăm atâta amar de vreme împreună! Ajunsă în „imperiul tranziţiei”, prima ei grijă a fost să îşi grefeze un nou corp pe structură osoasă a lichelismului vechi. Nu era păcat să rămână în paragină o întreagă logistică a Răului? Vechea ordine socială fusese abolită, dar nu şi apucăturile ei. După ce primul frison de spaimă a trecut, aroganţa, lăcomia şi vulgaritatea – precum şi acel mod, specific celui care înhaţă puterea, de a considera nemurirea din perspectiva lumescului –, au reapărut la lumină. Fuseseră atât de mulţi!  Şi, dincolo de toate, îi unea, pe lângă amintirea urâţeniilor făcute împreună, nevoia de a le ascunde cât mai bine. Rezultatul a fost licheaua paradoxală, o stranie prelungire a lichelei totalitare în dublul ei post-comunist cu mască democrată.

Performanţa acestui nou tip de lichea istorică este că, după ce şi-a nenorocit deja semenii o dată prin prestaţia ei în „vechiul regim”, în loc să se retragă de pe scena socială, persistă, metamorfozată în „om politic democrat”, pentru a-şi nenoroci semenii a doua oară. Tocmai pentru că a trecut cu bine, amplificându-şi anvergură, pe celălalt mal al istoriei, ea este licheaua autopotenţată istoric. Ceea ce o ţine strâns legată de vechea lichea nu este doar identitatea fizică de persoane, de cadre, de categorii sau de grupuri, ci trăsătura pe care o are în comun cu licheaua comunistă: obţinerea sistematică a binelui propriu de pe urma nenorocirii sistematice a unui popor întreg.

Nou, în schimb, este că minciuna,  jaful şi distrugerea – triada sacră a pragmaticii comuniste –, începute în urmă cu câteva decenii, dar potenţate acum de perspectiva îmbogăţirii nelimitate, sunt puse în slujba unei rapacităţi fără precedent. Acum, se merge la lichidare totală. Licheaua tranziţiei – paradoxală şi autopotenţată istoric – năzuieşte să aibă tot: taie pădurile cu o frenezie nouă, privatizează fraudulos sursele de energie şi parcurile publice, dărâmă casele care fac istorie pentru a pune în locul lor hoteluri cu multe etaje, dă pomeni pre-electorale ca să poată, odată realeasă, să sugă mai bine ce a mai rămas de supt. Tot ce a învăţat în comunism în materie de eschivă a binelui public şi de ne-iubire de ţară poate fi aplicat acum. „Nu ne vindem ţara!”, aforismul ipocrit al unui patriotism în extaz din anii ’90, nu era decât expresia retorică a depozitării prăzii în vederea ulterioarei ei împărţiri. Pentru licheaua tranziţiei, „ţara” era numele de cod al acestei prăzi istorice, provizia de furt naţional planificat pe următorii ani. Nu am vândut atunci, scump şi în afară, ceea ce în tot acest răstimp ar fi putut produce bogăţie internă. În curs de reorganizare, „lichelele noastre” proiectaseră să poată cumpăra între timp totul pe nimic, lăsând celorlalţi doar mizeria şi dezolarea locului golit.

Niciodată în istoria ei, România, de grija căreia licheaua tranziţiei se dă de ceasul morţii în preajma fiecărui ciclu electoral, nu a fost mai puţin iubită. Înainte, licheaua comunistă nu avea unde să fugă cu banii şi, de aceea, la limită, nici nu avea ce face cu ei. Spaţiul de mişcare îi era fatal limitat la câteva privilegii amărâte, pentru care însă marea masă o invidia. Acum însă, odată cu „globalizarea”, furtul a căpătat sens, căci banii, putând circula planetar, au de-acum unde să fie puşi la adăpost. De ce licheaua, reinstalată în istorie cu surplusul bogăţiei sale, şi-ar ţine banii tocmai în ţara din care i-a furat şi pe care, oricum, în visurile ei de mărire, a hărăzit-o de mult falimentului istoric?
În urmă cu peste 20 de ani lichelele fuseseră rugate să facă „un simplu şi tăcut pas înapoi”. Astăzi apelul la un „pas înapoi” nu mai are sens. Un prădător care înhaţă nu mai dă drumul prăzii niciodată.
După ce au trecut cu bine pe celălalt ţărm, lichelele noastre au ocupat cele mai importante instituţii ale statului şi punctele-cheie ale societăţii româneşti. Acest salt spectaculos dintr-un timp în altul al istoriei şi această potenţare a lichelei au fost făcute posibile prin indiferenţa, complezenţa, incultura politică și, astfel, acordul celor mai mulţi dintre noi. Ceilalţi, care atunci – și o vreme lungă apoi – au făcut figură de „apucaţi“ şi de intransigenţi, între timp au obosit. În momentele în care mă întreb asupra rostului zbaterii noastre de atunci, îmi spun totuşi că fără cuvintele care au încercat să schimbe ceva în starea lucrurilor, lumea în care ne aflăm ar fi arătat poate şi mai rău.»

După 1990, „lichelele noastre” n-au făcut decât să reitereze la scară exponențială, în climatul pe care-l ofereau acum „afacerile” pe o piață „liberă”, modelul care apăruse după preluarea puterii de către comuniști la sfârșitul anilor ᾽40: o mafie economică, subsecventă celei politice, pe ramificațiile căreia funcționa întreaga societate. În primii zece ani, la adăpostul lozincii „nu ne vindem țara”, au luat-o în exploatare proprie, împărțind-o bucată cu bucată, întreprindere cu întreprindere, resursă cu resursă. Au împărțit-o destul de pașnic, aproape frățește, pe „baronii”. Apoi, după 2000, au trecut, prin contracte cu statul și licitații măsluite, la parazitarea sistematică a banilor colectați de la populație sub formă de taxe, a bugetului, așadar. Sau, după 2007, a banilor proveniți din „fonduri europene”. S-au grupat în punctele economice cheie și în pozițiile instituționale care le permiteau perpetuarea raptului economic. Au devenit parlamentari, guvernanți, șefi de partide și, pentru a putea manipula în voie mentalul colectiv, proprietari de trusturi de presă."  (Gabriel Liiceanu)

Read More

La referendum 2014 morții lui dragnea vor circula cu microbuze galbene

Se gândește cineva ca alegerile și referendumul nu vor fi măsluite de gruparea penala ? 

Gruparea penala usla își pregătește microbuzele pentru referendum . Iata ca in plina criza se găsesc bani pentru cumpărarea a 600 de microbuze galbene care desigur  în perioada referendumului vor fi roșii de alegătorii uslasi plimbați de dragnea de prin cimitire , pe hârtiile care vor fi  măsluite in cele 2 zile si "o noapte "  . Desigur șpaga care v-a fi data de firma câștigătoare va fi folosita pentru afișe electorale și pentru susținerea televiziunilor manipulatoare  a3 si rtv . Desigur și acest contract este secretizat ca doară ei guvernul mafiot considera Romania ca propriul SRL si folosesc banii plătiți din impozitele noastre ca si bani lor , iar noi plătitorii de impozite nu avem nici un drept sa aflam detaliile acestui contract .

" ​Un contract uriaș, de peste 16 milioane Euro cu TVA, pentru 600 de microbuze, pune pe jar exponenți importanți ai pieței auto locale, cum ar fi Ford și Opel, direct sau prin dealeri reprezentativi. Miza este foarte importanta, cele 600 de microbuze fiind aproape cât toată piața de microbuze pe anul trecut (649 unități). De asemenea, este vorba despre o procedura care “scârțâie” și de siguranța pasagerilor, spune Ford.

Citeste articolul complet pe 0-100.ro "

sursa  : Hot News 

Desigur alegătorul careva  vota  usla trebuie menținut fierbinte si plin de ura asa ca latrinele a3 si rtv mențin sloganul "Jos Băsescu " si înfierează  președintele si iată ca pe lângă  " comisia pământurilor  " ( ei da avem un parlament obez care face justiție in loc sa se ocupe pentru ce ii este scris în fisa postului )  , iată mai inventează ceva despre familie și iată ca acuza președintele de colaborare cu Gazpromul  . Da desigur asta seamăna cu facturile securistului SRS care sau dovedit false  si cu filmulețul cu pumnul din timpul unei campanii trecute . 

Ei da normal televiziunea publica prezintă realizările mărețe ale guvernului penal al cărui singura realizare este sloganul "Jos Băsescu " , în timp ce economia este blocata și sărăcia devine din ce în ce mai lucie . Toți penalii ies pe sticla și mint cu o dezinvoltura care te pune pe gânduri .

Deci penalii asta știu ura dezbinare și furat . 

Trebuie sa știți cu acești penali alegerile nu pot fi libere , la fel au facut si in 1947 la fel au furat și atunci . Acești penali nu au dreptul sa organizeze alegeri . Acesti penali trebuie înlăturați  foarte urgent . Sâmbătă 18 aprilie de la ora 15 Piața Victoriei trebuie sa vuiască și sa dărâme acest buldozer penal :

https://www.facebook.com/events/252019861629706/?ref=3&ref_newsfeed_story_type=regular&source=1

Read More

VelPitar ...toate drumurile duc la Grivco

Vad ca și B1 s-a aliniat face reclama la VelPitar  și indirect la faimoasa reducere de TVA  , banii nu au miros .

Hai sa vedem cine este Velpitar veti vedea ca toate drumurile duc la Grivco : 

Escrocheria cu fonduri europene pentru VelPitar continua fara probleme

• O afacere din Iasi aflata in dizvolvare a fost selectata pentru a accesa finantare intr-un proiect de 6 milioane de euro de la Uniunea Europeana, contrar regulilor impuse pentru obtinerea acestor fonduri • Velpitar este unul dintre asociatii firmei SC Velrom SRL, intreprinderea care a solicitat  3 milioane de euro pentru a infiinta o fabrica de biscuiti in Iasi • Cu toate ca punctul de lucru din Iasi al Velrom este, conform situatiei de la Ministerul Finantelor Publice, in dizolvare cu lichidare (radiere) din data de 1 iulie 2011, Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP) a declarat eligibila aceasta investitie, apoi a selectat-o pentru finantare 
O societate al carei asociat este Vel Pitar a depus pe data de 29 aprilie a acestui an la oficiul judetean Iasi al APDRP un proiect pentru obtinerea a 3 milioane de euro, necesari construirii unei fabrici de biscuiti in Iasi, cu toate ca punctul ei de lucru din judetul Iasi se afla in dizolvare cu lichidare (radiere). In mod surprinzator, in urma evaluarii proiectul a fost declarat eligibil la sfarsitul lunii noiembrie, apoi selectat pentru finantare in decembrie. Conform datelor oficiale puse la dispozitie de Ministerul Finantelor Publice, starea de dificultate financiara a societatii Velrom SRL, cu adresa Calea Chisinaului 33, Iasi, a fost declarata pe 1 iulie 2011.  citeste mai departe 

Ei da și deși se anunță ca membru al ASOCIATIA VICTORIA PARASCHIV care se lauda cu un mare filantrop și în multe rânduri scrise donează , ajuta iată cam ce face pentru unul din angajații săi : 

Invinuiri grave la adresa Vel Pitar! Un iesean acuza ca si-a amanetat televizorul din cauza sefilor

• Un barbat acuza o societate importanta din domeniul panificatiei de pe piata romaneasca pentru bolile de care sufera •  Acesta a fost diagnosticat cu zece boli grave si sustine ca subrezirea starii de sanatate s-a datorat ultimului loc de munca, unde nu i s-au respectat drepturile • Mai mult de atat, angajatorul pare sa fi profitat de situatia in care se afla acesta • "Din cauza tratamentului, nu gandesc cum trebuie, m-au pus sa scriu o hartie sub presiune, o cerere de oprire a banilor, am fost manipulat", a declarat Florin Iordache

Un iesean acuza fostul angajator pentru distrugerea sanatatii, oprirea in mod nelegal a unei sume din salariul cuvenit si pierderea, la amanet, a bunurilor din casa. Florin Iordache, in varsta de 35 de ani, a lucrat la una dintre cele mai importante societati din domeniul produselor de panificatie si morarit, Grupul Vel Pitar, lider pe piata romaneasca. Acesta a ajuns intr-o stare deplorabila de sanatate, fiind diagnosticat cu 10 boli grave. Ieseanul sustine ca o mare parte dintre afectiunile sale se datoreaza locului de munca din cadrul acestei firme, motiv pentru care vrea sa fie despagubit. Acesta a intentat o actiune in instanta, pentru a-si cere drepturile. Florin Iordache a fost angajat in 2010 in cadrul fabricii Vel Pitar din Iasi, pe functia de ambalator biscuiti, insa a fost trimis la framantat, iar un an mai tarziu, acesta a fost transferat sa distribuie paine. Toate aceste schimbari ale postului pe care a fost incadrat initial, i-au daunat sanatatii. citeste mai departe 

Desigur statul il ajuta ... probabil ca sa își acopere cheltuielile de publicitate asa ca iată de pe e achiziții găsim ( surpriza este un contract din luna august anul curent )  : 

Nr. anunt atribuit / Data atribuire:

171684 / 02-08-2013

E-achizitii     Vizualizare anunt atribuit

CONTRACT DE FURNIZARE ALIMENTE PE LOTURI (detalii anunt atribuit) Nr. anunt atribuit / Data atribuire: 171684 / 02-08-2013 Nr. anunt participare / Data publicare: 347540 / 2013-05-28 10:28:00 Denumire contract CONTRACT DE FURNIZARE ALIMENTE PE LOTURI Cod CPV 15000000-8; Autoritate contractanta CENTRUL DE ASISTENTA MEDICO-SOCIALA BUCSANI Judet Dambovita Tip procedura Cerere de oferta Tip contract Furnizare Valoare estimata 304,793.00 (RON) Valoare totala contract 172,581.10 (RON) Criteriu de atribuire pretul cel mai scazut Nr. Ofertant Valoarea ofertei Valoare contract Nr. contract Data contract 1 COMPANY 94 PIRNAU SOCIETATE IN NUME COLECTIV - 58508.00 342 2013-06-27 Castigator 2 DIANA PROD S.R.L. - 51169.00 343 2013-06-27 Castigator 3 ROMCONSTANT IMPEX GHEORGHE STEFANICA S.N.C. - 43864.10 344 2013-06-27 Castigator 4 Velrom S.R.L. - 19040.00 345 2013-06-27 Castigator citeste mai departe

ei da si ca totul sa fie clar iată ca numele Vel pitar este legat de Grivco si mai apoi de Dan Voiculescu , eternul penal :

Dan Trifu - Un manager Vel Pitar trece la Grivco

Dan Trifu, membru in Consiliul de Administratie al companiei de morarit si panificatie Vel Pitar, ocupa, incepand cu data de 1 noiembrie, functia de vicepresedinte al grupului Grivco, controlat de familia Voiculescu, cu atributii pe partea de dezvoltare, dupa ce a renuntat la postul de vicepresedinte in cadrul firmei de panificatie.

Dupa o activitate de noua ani in cadrul Vel Pitar, Trifu face in continuare parte din Consiliul de Administratie al firmei, cel mai probabil pana la urmatoarea intrunire a membrilor acestuia. “Nu mai am nicio legatura cu Vel Pitar pe partea executiva”, a precizat pentru Business Standard Dan Trifu, care nu a dorit sa precizeze care au fost motivele pentru care a renuntat la functia detinuta in cadrul firmei de panificatie. Grupul Vel Pitar, unul dintre principalii competitori pe piata, detinut de fondul de investitii Broadhurst, s-a divizat, in prima parte a anului, in zece firme, infiintandu-se companii distincte, printre care se numara firmele cu activitati in industria de morarit - Sapte Spice si Moara Rahova - si divizia de magazine VP Magassin. Vel Pitar a ramas cu businessul de panificatie.

sursa : http://www.absolventmba.ro/profil/trifu-dan-421/noutati/-un-manager-vel-pitar-trece-la-grivco

Mai departe va las sa discerneți !

Read More

Ferma animalelor ; Boborul uslas si idolul victorush

Drag bobor uslaş

   Visul este îndeplinit, tot ce v-a promis idolul "vă îndeplineşte ". Laptele şi mierea curge pe plaiurile mioritice ale României, Aţi reuşit toţi boii au ajuns la conducere. Desigur ei aleșii , v-au îndreptat ura către " Înalta poarta ", doar că între timp au ajuns la realitate şi au văzut un lucru pe care desigur îl ştiau, banii sunt puţini. Ei ştiau că nu au bani să vă ridice nivelul de trai dar v-au spălat creierele cu "Jos dictatorul ". Adormitul principal ieşea pe sticla Piratului şi răcnea din tot rărunchii către " Baba cea rea din Germania ". Deşi cu greu putea ţine ochii deschişi după o noapte de poker cu Şovăitul unde miza era un nou contract "bechtel " (ştiau ei bine, ... pe ăla vechi îl ascunde, şi dacă şovăitul ajunge ministru şi poate lejer greşi... na ce poate păţi îl trimite iar victorush la niscaiva specializări). Mai juca el şi cu fanachiu, partidă era grea, aici împărţea şi cu victorush.

   Aşa că drag bobor uslaş acum că v-a tras clapa şi voi i-aţi ajutat în Lovitura de stat se uită la FMI că la Demiurg... El " raul suprem " este sursa banilor pe care ei îi vor împărţii în contractele pe care voi le veţi vedea peste ani... ca de , ... ele trebuie să fie secrete.  Voi  prostilor votaţi şi tăceţi asta este dreptul vostru. Iată că avenit timpul să vă pună noi taxe, de este mai uşor dai cu biciul în cei care te aleg. De acum o să răcnească la voi şi trimit DNA-ul pe la voi... pe ei i-a căutat prea mult DNA -ul. E vremea voastră mâine v-a apărea Gardă în poartă şi vă v-a lua găinile, de trebuie dezvoltată ferma lui Bombonel, trebuie recuperată pagubă de la voi, e adevărat aţi ieşit în stradă şi l-aţi susţinut, DAR NU DESTUL. Aşa că daţi găinile la fisc că altceva nu mai aveţi; ce vă permiteţi să creşteţi PORCI sau de BOI nici nu mai zic? Da i-aţi crescut prin votul şi im pasivitatea voastră 23 de ani, de acum creşteţi găini până mai puteţi .

   Ce veţi face dragilor, nici măcar nu veţi mai putea ieşi în stradă, păi da ii  doare în pălărie pe aleşi nu va mai dă 30 de lei şi pancarte cu "jos Dictatorul ", veţi putea sta liniştiţi în case acum nu vă doare burta mai mâncaţi urzici doară găsiţi pe lângă gardurile palatelor din selectele cartiere în care locuiesc. D... mare păcat nici măcar Jiji nu vă va mai putea arunca mărunţiş din poarta stând pe jilţul de aur, lau prins că avea 2 1000 de euro de unde să vă mai dea şi vouă. Aşa că staţi în case şi spor la ciorba de urzici, ei da va plângeți ca   şi ouăle pentru "habaras " s-au terminat le-a luat bombonel pe toate asta e ce sa-i faci daca ati votat cu ... Chiar cu ce ați votat Cu ,,, capul sigur nu , pana la viitoarele alegeri  Poftă mare ! ; un sfat : dacă fierbeți bine urzicile nu va irita la limba ( mi-a spus un vecin care a votat usla ) 

   Impozite şi taxe asta veţi avea şi o mare iubire cu FMI... NU NE VINDEM ŢARĂ... URAAA... AŢI REUŞIT!

Hai priviţi minunea uite aici este doar citiţi este oficial :

scrisoare de intentie cu FMI 29 iulie 2013 document oficial


PS . era sa uit RECLAMA ( sunt basist dar totuși m-am gândit ca va interesează ) , m-am gandit sa deschid un magazin nou , specific la deschidere printre musafiri  : 

Bombonel , piratul , adormitul  , victorush ... si multe alte personalitati atat de dragi voua   ( daca vreti sa va răzbunați pe ei ...știu oua nu mai aveți , nici roșii sunt prea scumpe aduceți urzici si urzicații bine ,  bine ... nicolaescu si asa  a desfintat sistemul medical ...si asa poate scapam si noi basistii de ei }  

 " De la victimele regimului basist " 

Printre produse voi vinde : 

PROMOȚIE :  diplome de doctorat cu pret redus 35 la suta cu semnătura plagiatorului dottore 

- fulare burberry cu medalionul lui Nastase 
- blugi cu imprimeu bacnote de 500 de euro 
- cartea lui bombonel " Amintiri din închisorile basiste "
- ochelari de soare cu o lentila avand incorporat un chip de spălare de creier 
- cămașă de noapte având imprimat .. " visul adormitului de a ajunge președinte "
- codul etic a lui victorush cu autograf .. in care eplica clar cum sa plagiezi , cum sa minți fără sa clipești ...
- pistol de sinucidere " Găinarul "
- "Arta succesului in afaceri " semnata de fanachiu unde se specifica clar cum sa dai tunuri de milioane de euro la stat
- pachetul alimentar " Greva Foamei " 

- perna lui Căcărău, gălețica și lopățica tontalăului, colecția de supozitoare de la haznaua3 ... si multe alte produse atat de dragi voua 

PS . : Desigur voi face un proiect european sunt sigur ca guvernarea usla ma v-a sprijini si daca dau ceva șpagă lui severin ma rezolva la CE . Vad de acum succesul , dezvolt economia pe orizontala si verticala ... munca la domiciliu bunicuțele acasă croșetând , fabrici de medalioane , fabrici de armament .... etc . Ei da impozite si asa nu voi plati doar voi fii protejat al sistemului ... 

Read More

Victoras ... omul minciuna ( pisoias ... :) )

Victoras ... Victoras ... iar te-am prins cu mata in sac ! Iar ai mințit ! Te-a prins doamna Christine Lagarde ...mai ieri , alaltăieri Mai Victoras în care ocean se varsă ... fluviile tale de minciuni ? 

,, Traian Basescu: Nu confirm ca Hayssam a fost adus de pe teritoriul Siriei
Traian Basescu: Nu confirm ca a fost repatriat cu un avion al Armatei Romane.
Traian Basescu :Nu confirm ca a fost repatriat in baza unui acord de extradare. "

SUPER DEDICAȚIE PENTRU VICTORAS ( asta pentru ca iar ai fost prins cu mata ( pisicuțul ...  ) în sac !
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=dtMfp-5EDAo

Read More

by Viorica Crainic

Gânduri de seară..............

 

"În afară de cazurile de legitimă apărare împotriva violenţei sau a vicleşugului, orice minciună este nelegitimă şi ea este odioasă şi diabolică mai cu seamă prin satisfacţia şi bucuria răutăcioasă de care este însoţită când reuşeşte. Pentru că este fără milă, mila fiind principiul fundamental al moralei lui Schopenhauer. Concluzia lui este că acela care, "pentru a săvârşi o nedreptate, a recurs la minciună, dovedeşte sau că n-are putere sau că n-are curaj să se folosească de puterea lui. Orice minciună este dovada unei nevolnicii: este ceea ce o osândeşte pentru vecie".
Gânditorul român Constantin Georgiade a avansat o teză ingenioasă cu privire la originile minciunii, după care, primele forme ar fi biologice, şi s -ar  afla pe planurile inferioare ale vieţii primitive. Omul primitiv, în lupta pentru existenţă, s-a folosit de camuflare, simulare, momire şi viclenie, care sunt formele primare ale minciunii. La acest nivel biologic, cursele pe care omul le întinde, echivalează cu capacitatea lui de a înşela. Mai târziu viclenia s-a asociat cu magia. Frazer a arătat cum magia ar avea ea însăşi originea într-o adâncă înşelăciune şi amăgire a omenirii primitive. Prin analogie şi asociaţie omul a fost condus să aplice şi faţă de oameni, viclenia şi magia pe care le exersa pentru prinderea animalelor. Aceasta însemna pentru om trezirea şi interiorizarea gândirii, ca formă primară a limbajului interior, a limbajului în şoaptă, dar care constituia primul factor ajutător al vicleniei omului şi primul factor pregătitor pentru apariţia conduitelor de înşelare şi minciună. Odată cu apariţia limbajului exterior, omul a început să vadă interior lumea externă cu obiectele şi activităţile sale. El a început să fie atent nu numai la ce se petrece afară, dar şi la mişcările şi deplasările de planuri din propriul său suflet. Din nevoi biologico-sociale "viclenia primitivă prin mijlocul gândirii, dar mai ales mulţumită limbajului, s-a transformat în minciună". Capcana primitivă pentru prinderea animalelor s-a transformat în capcana pentru prinderea oamenilor."(Pr. Prof. Sebastian Chilea)

Read More

by Viorica Crainic

Gânduri de seară............

 “Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă.
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi arătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"(Mihai Eminescu)

Read More

A fost odată o ţară numită România... bugetul distrugerii României

A fost odată o ţară numită România... bugetul distrugerii României

Da domnilor asta ne transmite noul buget care a fost aprobat după zile întregi de împărţeli, da în timp ce ei da am spus bine ei parlamentarii şi-au împărţit banii funcţie de aportul dus în MASCARADA ALEGERILOR din decembrie, a aportului adus la LOVITURA DE STAT din vara anului trecut şi nu în ultimul rând funcţie de cantitatea dezinformărilor spuse în LATRINELE TV şi media azi CETĂŢEANUL primeşte ce ? Apropo doamna învăţătoare Cristiana Anghel va mai amintiţi parcă aţi făcut greva foamei iar după aia aşa mai cu plata de la Varanul distrugător aţi criticat fără număr faptul că învăţământul nu are resurse, ei ce va spune Varanul mai regizează o Grevă a foamei acum pe lângă că a fost scăzut USLA mult lăudata de dumneavoastră a mai pus o lopată. Deci doamna învăţătoare ce mai aşteptaţi treceţi la Greva Foamei sau acum nu mai trebuie privilegiile pe care le-aţi câştigat acum că sunteţi parlamentar au făcut să vă ignoraţi şi să uitaţi de foştii colegi. Doamna învăţătoare colegii dumneavoastră suferă. A da doamnă Andronescu nu am văzut şi nici nu am auzit interpelări ale dumneavoastră în parlament, sunteţi în parlament nu interpelări prin care criticaţi guvernul pentru că a scăzut bugetul învăţământului. Păi ce faceţi ? A da ştiu dumneavoastră aţi fost pusă cândva ministru acolo în funcţia de SPĂLĂTOARE DE PLAGIATE (inclusiv ale dumneavoastră... ANI vezi conflict de interese) Nici pe dumneavoastră nu va dat Varanul mai nou rol. Văranule ce faci ? Era doar pentru că văd în grafic situaţia bugetului învăţământului dar hai să vedem încă o poză :

Ei da este o poză oficială este de pe situl guvernului o puteţi vedea şi aici dar acolo veţi vedea situaţia exactă: Bugetul oficial. Şi ce vedem aici un buget bazat pe asistenta socială şi fără economie de piaţă undeva în rubricile mici se afla şi aplecarea guvernului (aplecare cuvânt folosit de un parlamentar PNL, cuvânt folosit în mediile lor înalte în mediile borfaşilor în costum) către economia de piaţă.
Ce arăta acest buget? Păi arata visul lui Iliescu (aţi auzit deşi nu a apărut în ultimul timp ieri în timpul şedinţei de aprobare a bugetului a fost în parlament... a fost trecut cu vederea de media) acela de a îndeplini VISUL COMUNIST aşa cum spunea în 1989, nobilele idealuri ale socialismului ".

Da visul iliescian este pe cale să fie dus la îndeplinire de către BURGHEZIA COMUNISTĂ iar distrugerea DEMOCRAŢIEI şi a economiei de piaţa este iminentă. Am suferit cu toţii, şi se tindea la o scădere a aparatului birocratic dar nu STATUL ŞI BIROCRAŢIA creşte din nou BUGETUL SĂRĂCIEI NAŢIONALE reinventează acest lucru şi pune presiune pe mediul privat prin noi impozite şi taxe iar mai nou ce face ia de la MINISTERUL JUSTIŢIEI Camera de comerţ şi o pune în mâna cui o pune în mina Varanului. Vă întrebaţi oare de ce? Pentru patrimoniu, da şi pentru asta dar mai importantă este BAZA DE DATE păi da le mai trebuie încă un instrument de şantaj pentru MEDIUL PRIVAT, ei da aveţi grijă voi din mediul privat dacă credeţi că nu ne susţineţi sau ne criticaţi cam asta e mesajul lor către mediul privat. Ce ziceţi am dreptate?

Nu sunt analist economic deci am spus aceste lucruri ca un simplu cetăţean şi sper că v-am făcut să înţelegeţi pericolul ce îl reprezintă acest GUVERN SI PARLAMENT IMPOSTOR (sunt mici excepţii în componenţa parlamentului) care este pe cale să fure o ţară aş încet aţi citit micile mele observaţii, câteodată le-aţi comentat, mă bucur că tabăra CETĂŢENILOR TREZIŢI LA REALITATE creşte dar trebuie să ne obişnuim că atunci când credem în ceva trebuie să luptăm pentru acel ceva şi să adunăm în jurul nostru mai mulţi CETĂŢENI LIBERI să reunim forţele noastre şi să nu ne mai lăsăm călcaţi în picioare şi să spunem:

GATA AJUNGE NU VA MAI CREDEM ŞI NU MAI ADMITEM SĂ NE CĂLCAŢI ÎN PICIOARE NOI SPUNEM NU MINCIUNII VREM SĂ TRĂIM DECENT AŢI FURAT DESTUL DE LA NOI, LASATINE ŞI PLECAŢI! NOI NU MAI VREM COMUNISM, NOI VREM ADEVĂRATA DEMOCRAŢIE!

Read More

Adevăr... invitaţie la dialog by Koles Attila

ADEVAR 

După RESPECT primul cuvânt care v-am invitat să îl despicăm şi să îl dezbatem acum aş vrea să despicăm cuvântul ADEVĂR atingându-i toate laturile. Ce este e adevărul, spunem tot timpul adevărul, avem curajul să spunem adevărul ? Multe întrebări nu în jurul acestui cuvânt, şi mai sunt vă invit să vă spuneţi propria definiţie dar să şi răspundeţi întrebărilor !

A de ce engleza, păi doar aşa dar ia să vedem ce spun oamenii mari despre adevăr:

,,Adevărul nu are bun-simţ. El se are pe sine şi este indiferent."

                                                       Nichita Stanescu

,,Omul se împiedică de adevăr, dar cel mai adesea se ridică şi continuă drumul. "

                                                                                                                          Winston Churchill

 ,, Adevarul asteapta .Numai minciuna e grabita . "

                                                                                                                      Alexandru Vlahuta 

Ei da asta spun oameni celebrii dar De x-ul ce spune oare ia să vedem:

,, ADEVẮR, adevăruri, s. n. 1. (În opoziție cu eroare) Concordanță desăvârșită, confirmată de practică, între percepțiile noastre și natura obiectivă a lucrurilor percepute; cunoștință autentică despre realitatea obiectivă, reprezentând a reflectare justă a acesteia. ◊ Adevăr obiectiv = conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, și este independent de conștiința omului. Adevăr relativ = adevăr obiectiv condiționat istoricește, susceptibil în permenență de transformări și perfecționări.Adevăr absolut = suma adevărurilor relative privite în devenirea lor infinită. 2. (În opoziție cu minciună) Ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate. ◊ Loc. adv. Într-adevăr sau în adevăr = în realitate, de fapt. 3. (În opoziție cuinexactitate) Justețe, exactitate. Viitorul a confirmat adevărul calculelor sale. – Lat. ad + de + verum "

Oamenii mari au spus, DE x-ul a explicat iar eu spun despre adevăr:

Ce este adevărul în viziunea mea simplu, aş pune tot cea ce simţi fără ascunzişuri şi de teamă repercusiunilor, ei da spunând dade varul devii marginalizat şi devii un ciudat, cei care vor să ascundă adevărul vor începe să spună: Ei ce spui tu, de ce spui că adevărul tău este cel absolut? Încerci să le explici dar te contrazic şi spun că nu are noimă cea ce spui, Dar eu îi întreb De ce cred că adevărul lor este cel suprem, deoarece eu le spun o părere nu doresc să le impun adevărul. (ei da ca şi aici eu nu spun că deţin adevărul absolut despre adevăr eu doar imi spun propria parere ) . In primul rind nu te minti pe tine , gindeste si vorbeste adevara , intradevar trebuie sa cintaresti modalitatea de expunere a lui , fa in asa fel cel putin incearca sa nu superi  daca vezi ca nu se poate  nu te da batut revino mai tirziu asupra lui  . Da ar mai fi multe de spus dar va invit si pe voi sa expuneti parerea .

PS. :OHH da POLITICIENI  sinteti si voi invitati in campanie promiteti marea cu sarea , ascundeti in dulap schelete si spuneti MINCIUNI fara numar , deci veniti si raspundeti  la intrebarea : 

DE CE VA ESTE FRICA SA SPUNETI ADEVARUL , DE CE MAI CANDIDATI DACA NU AVETI CURAJ SA SPUNETI ADEVARUL SI MAI ALES DE CE ATI ONIS ADEVARUL DESPRE VOI ATUNCI CIND ATI CANDIDAT .

Urmeaza DEMNITATE ...

Read More

Pamfil Şeicaru despre culisele conspiraţiei regale

Palma de Mallorca, 14 oct. 1948

Stimate Domnule General Rădescu,

Eram hotărât să nu intervin sub nici o formă în această sinistră comedie care se numeşte “Rezistenţa românească” peste hotare, şi dacă ies din rezerva pe care mi-am impus-o, o fac pentru a răspunde sentimentului unanim al ţării, sentiment al cărui ecou a ajuns până şi în această îndepărtată insulă, unde mă aflu de aproape trei ani. Am primit scrisori din ţară şi de la proaspăt fugiţii din ţară, scrisori zguduitoare prin conţinutul lor, prin disperarea care le străbate, prin acel accent de revoltă legitimă împotriva comediei rezistenţei. Suntem la jumătatea lunii octombrie, la noi acasă oamenii se pregătesc de iarnă. Este a cincea iarnă de ocupaţie bolşevică. Citesc în „Gazette de Lausanne” că Home Fleet accelerează preparativele de război, Amiralitatea britanică a dat ordin flotei britanice să monteze pe bordul vaselor noile arme, iar în tot cuprinsul Angliei sunt puse în stare de funcţionare sirenele. Nici în ultimele zile ale lunii august 1939 nu exista această febră premergătoare războiului.

Şi în Statele Unite Cita Davilla a dezlănţuit o campanie contra lui Grigore Niculescu-Buzeşti et comp., o polemică ce continuă cu violenţa între ziarele „America” şi „Lumina”. Iar din ţară mi se scrie că ofiţerii sunt strânşi în câmpuri de concentrare pe malul Prutului, în judeţele Iaşi-Fălciu, iar de acolo, triaţi, sunt trimiţi la Chişinău, unde sunt indicii sumbre că se prepară un Katyn românesc. Pălmuitor contrast între dezgustătorul spectacol al ambiţiilor rezistenţionaliste şi groaznica suferinţă a poporului român, suferinţă care, din nefericire, nu a impus nici unui aşa-zis exponent al partidelor o ţinută decentă.

Aceasta insensibilitate morală pălmuieşte pentru vecii vecilor o categorie de politicieni improvizaţi, ai întâmplării, care folosesc momentul de confuzie ce există atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional. Cuvintele din scrisorile primite se înfig în conştiinţă, te urmăresc obsedante, ca strigătul de ajutor al unei fiinţe care se îneacă.

Mă adresez Dv., care în toată această abjectă, trivială forfoteală de ambiţii, de interese tainice, de arivism vulgar, reprezentaţi o conştiinţă onestă, un biet suflet românesc zbuciumat de o reală grijă pentru nefericita Patrie. Eu nu reprezint un partid, mi-ar fi silă să invoc în asemenea împrejurări o asemenea ofensatoare calitate, eu reprezint un animator al opiniei publice româneşti, dominat de imperativul naţional al clipei de faţă. 

Circulă în Paris, Londra şi Washington o serie de indivizi care îşi permit să vorbească în numele poporului român. Cine le-a dat acest mandat? Şi sunt oare aceşti domni calificaţi să mai reprezinte altceva decât calitatea de acuzaţi de înaltă trădare?

Cântăresc îndelung cuvintele şi nici un rând din această scrisoare nu este zvârlit sub precipitarea unor resentimente.

Fiindcă v-aţi situat pe plan democratic, nu puteţi contesta nici unui cetăţean român să-şi utilizeze unul din drepturile fundamentale ale democraţiei, dreptul de a-şi exprima liber opinia.

Am susţinut războiul contra Rusiei Sovietice, pentru că poporul român nu putea să ratifice prin resemnare felonia Moscovei din 1940. Nu mă surprinde că există o colecţie întreagă de ticăloşi care ignoră voit actul mârşav al Rusiei Sovietice din iunie 1940 şi evită cu o grijă suspectă să pomenească de Basarabia şi Bucovina. Aşa de mare a fost grija acestor strategi ai denigrărilor naţionale, acestor perfizi acuzatori ai ţării şi zeloşi susţinători ai tezei ruseşti, că nici în aşa-zisul memoriu al rezistenţei, prezentat în octombrie 1946 Conferinţei de Pace de la Paris, nu s-a pomenit de Basarabia şi Bucovina, nici de atacul Rusiei Sovietice din 1940. Recitiţi La Roumanie devant la Conférence de la Paix, memoriu al cărui autor între alţii este şi [Alexandru] Cretzianu, cumnatul lui Niculescu-Buzeşti. Vă întreb pe Dv. dacă conştiinţa de român vă îngăduie să vă solidarizaţi cu asemenea indivizi? Eu ştiu că naţiunile care nu mai reacţionează şi rămân inerte când li se desprind bucăţi din trup sunt sortite pieirii, aşa cum sunt oamenii bolnavi de lepră. Naţia noastră nu suferă de asemenea infirmitate şi a probat-o în formidabilul ei efort militar.

Am crezut în războiul dus împotriva Rusiei Sovietice, am crezut şi cred în dreptatea cauzei româneşti. Cartea mea Pax americana sau pax sovietica, despre care bănuiesc că veţi fi aflat, poartă ca dedicaţie aceste rânduri: „Ofiţerilor şi soldaţilor români, căzuţi pe câmpiile Rusiei Sovietice, în apărarea drepturilor sfinte ale Patriei lor”.

În mai 1946, când am terminat cartea, persista în politica internaţională nefasta iluzie că totuşi o pace de compromis ar fi fost posibilă. Ce ar fi însemnat o asemenea pace pentru România este uşor de verificat azi, citind cartea lui Walter Lippman Buts de guerre des États Unis, apărută în 1944, imediat după Yalta. Fără îndoială că o asemenea pace este imposibilă, atunci când conflictul este mai profund şi de proporţiile unei crize istorice. Astăzi se vorbeşte de război ca unică soluţie de a ieşi din acest impas în care se găseşte omenirea.

Război contra cui? Contra Rusiei Sovietice. Deci evenimentele vin să ratifice războiul nostru. Mormintele celor ce au căzut în această epopee menită să însemne o eroică introducere la o nouă fază a istoriei noastre, mormintele profanate de toţi cei care au cutezat să numească exact ca şi ruşii războiul nostru un război criminal încep să-şi capete adevăratul lor sens.

În 1877, Partidul Conservator, precum ştiţi, s-a declarat împotriva participării României la război, propunând retragerea armatei în munţi. Când armata română a trecut Dunărea, Mihai Eminescu, redactor la „Timpul”, oficiosul Partidului Conservator, a scris un articol inspirat, preamărind liric faptul învierii armatei române, făcând să tresalte în morminte Basarabii şi Muşatinii. Era o atitudine neconformă cu poziţia luată de partid. Alexandru Lahovary, unul din conducătorii Partidului Conservator, a venit furios la redacţia „Timpului” şi a cerut socoteală lui Eminescu, pentru îndrăzneala de a fi elogiat trecerea Dunării. Răspunsul lui Eminescu a fost pe un ton de o violenţă excepţională: „Putoare grecească, tu nu poţi să simţi ceea ce simt eu ca român, când începem să trăim în istorie”. Întâmplarea a fost povestită de Slavici şi strigătul lui Eminescu este valabil şi astăzi, când atâţia indivizi, cu pretenţia de a fi exponenţii poporului român, se leapădă de patetica epopee a naţiei, ca şi când ar fi ruşine să lupţi, şi o glorie să fii laş. Sunt aceiaşi oameni care preamăresc în fiecare an actul capitulării de la 23 august [1944], ca o serbare glorioasă a naţiei, pe când [în] Finlanda ziua armistiţiului este o zi de doliu.

Cunoaşteţi Dv., Domnule General, în istorie un popor care să se fălească, să manifeste o bucurie aşa de zgomotoasă pentru ziua înfrângerii? Stai nedumerit în faţa acestei răsturnări cinice a noţiunilor tuturor valorilor morale.

Şi nu vi se pare Dv. suspectă insistenţa cu care atribuie actul capitulării en rase campagne Regelui Mihai, astfel ca cei în adevăr responsabili să se poată lepăda de răspunderea consecinţelor provocate?

Nu cunosc în istorie ca un rege să fie proclamat erou, pentru că nefericitul a capitulat, şi mă înspăimântă consecinţele politice ale celor întâmplate între 23 august şi 12 septembrie [1944], consecinţe menite să dea un aspect dramatic crizei constituţionale create prin abdicarea Regelui, indiferent de condiţiile în care a fost dată abdicarea. Sunt probleme de viitor pe care numai naivii îşi pot imagina că vor fi soluţionate cântând Trăiască Regele şi proclamând că Regele Mihai a salvat poporul român, printr-un fals armistiţiu. Dar acestea sunt probleme pe care numai naţia are autoritatea să le soluţioneze.

Eu rămân mai departe credincios valabilităţii războiului contra Rusiei. Condamnat la moarte în 1945 ca criminal de război, pentru crima de a fi crezut în dreptatea naţiei mele, de a fi crezut că Basarabia şi Bucovina erau pământuri româneşti, cuprinsul de ţară în care nu-i palmă de pământ să nu fie udată cu sânge moldovenesc. Păstrez ca un titlu de glorie acea condamnare care a omagiat activitatea mea de gazetar al războiului contra Rusiei Sovietice şi veţi recunoaşte şi Dv., Domnule General, că nu-i greu azi să mi se dea dreptate, să mi se ratifice mândria pe care o simt de a fi primul condamnat la moarte de regimul ocupaţiei ruseşti.

De aceea mă simt dator să fiu interpretul acestei legitime revolte a poporului român faţă de spectacolul ruşinos al aşa-zişilor reprezentanţi ai partidelor, care vă împiedică să formaţi acel comitet de acţiune românească, pe care îl doreşte – se pare – Departamentul de Stat american. De aproape şapte luni ştiu că vă zbateţi cu o nobilă persistenţă de a netezi asperităţile şi a găsi o formulă împăciuitoare, ca cel puţin în aparenţă să dea impresia unei unităţi a tuturor exponenţilor opiniei publice naţionale. Şi n-aţi izbutit. În momentul când vi se pare că aţi potolit toate pasiunile învrăjbite, că aţi amuţit toate pretenţiile, survine un accident neprevăzut, care nărue ceea ce vi se pare bine consolidat.

S-ar părea că asistăm la strădania Meşterului Manole. Nimic nu vă îndreptăţeşte să credeţi că ceea ce nu aţi izbutit până astăzi, cu toate sforţările făcute, veţi realiza mâine.

Dar să admitem că această trudă ar fi încoronată de succes: ce valoare politică ar avea această vremelnică ajustare de interese, într-un moment în care se cere o unitate de voinţă, de sacrificiu, demne de cel mai neprihănit idealism?

Nu întreb cât timp pot dura reconcilierile unor interese, când interesele sunt atât de triviale. Mă întreb numai ce poate reprezenta ca autoritate un asemenea guvern sau comitet naţional pentru poporul român.

De ce pun această întrebare?

Pentru că un asemenea comitet naţional sau guvern în exil, mâine când va începe războiul, va avea pretenţia să ceară poporului român organizarea insurecţiei naţionale. Acest guvern va lua desigur şi angajamente de viitor, obligatorii pentru poporul român. Fiecare are dreptul şi datoria să vă întrebe: Cum credeţi că veţi putea întreprinde ceva la înălţimea tragică a vremurilor cu indivizi ce nu fac decât să-şi agite pretenţiile, fără să fie un singur moment emoţionaţi, intimidaţi de îngrozitoarea mucenicie a naţiei? Cred că nu veţi putea prezenta drept o echipă idealistă această colecţie abjectă de haimanale. Nimeni nu va crede, şi în fondul conştiinţei, nici Dv. nu o credeţi.

La picioarele lui Crist care agoniza pe cruce, paznicii îşi împărţeau hainele crucificatului. Este imaginea sinistrei tocmeli dintre aşa-zişii reprezentanţi ai partidelor şi a naţiei crucificate.

Deci, Domnule General Rădescu, valoarea morală a unui asemenea comitet a fost anulată prin chiar penibilele tocmeli care sunt mai exact cunoscute în ţară decât le cunosc eu la Palma de Mallorca. Veţi rămâne poate surprins că eu am aflat din scrisorile primite din ţară de fazele prelungite ale acestei gestaţii a faimosului comitet naţional. Şi să nu vă imaginaţi un singur moment că concluziile politice din ţară sunt favorabile acestei farse.

Dar să analizăm şi alt aspect. Ce valoare au partidele ca expresie a voinţei naţionale? În ce măsură, în situaţia lor de astăzi, pot angaja poporul român în ceea ce priveşte viitorul?

Orice război înseamnă o revoluţie, şi cu atât mai mult vor însemna aceste două războaie, căci trebuie să luăm în consideraţie şi pe cel de-al treilea război mondial, altfel toată zbaterea Dv. nu şi-ar avea nici un obiect, nici o raţiune. Vă amintiţi ce partide existau în 1916, ce personal politic şi ce partide noi au apărut în 1919. Păstrez amintirea acelui Parlament din 1919, aşa de neaşteptat în compoziţia lui, pentru cei care îşi închipuiau că viaţa politică a unei naţiuni se creează şi se continuă în cluburile partidelor, şi nu se zămisleşte din existenţa eroică a tranşeelor. Şi Dv. ştiţi prea bine că Ionel Brătianu luase toate măsurile să reducă cât mai mult din libertatea de exprimare a curentelor de opinie, punând la interne pe Generalul Arthur Văitoianu, în guvernul zis de alegeri al Generalului [Constantin] Coandă. Nu discut valoarea politică a curentelor de opinie care s-au impus prin acele alegeri, ci constat doar faptul că în afară de Partidul Liberal, care s-a menţinut în actualitate numai datorită mijloacelor lăturalnice (regizor fiind Barbu Ştirbey), nici Partidul Conservator nuanţa [Alexandru] Marghiloman, nici Partidul Conservator, nuanţa M. Cantacuzino, nici Partidul Conservator al lui Tache Ionescu nu au mai putut exista. Războiul lichidase tot ce fusese viaţa politică până în 1916. Îmi amintesc de nedreapta popularitate a lui Ionel Brătianu care realizase unitatea naţională şi în iunie 1919 dăduse României rolul de jandarm al Europei, lichidând republica lui Bela Kun, [pentru] ca, în august, poporul român să aibă satisfacţia de a vedea armata română intrând în Budapesta. Şi totuşi…

Ar fi o naivitate să se creadă că partidele care au existat înainte de februarie 1938 vor mai reprezenta mâine ceva.

Pe la 500 înainte de Hristos, filosoful Heraclid spunea, pentru a plasticiza ideea eternei deveniri, că nu te scalzi de două ori în apa unui râu. Era imaginea curgerii continui a istoriei.

Dar să admitem că după aceste războaie mondiale nu se va schimba nimic în viaţa politică a României şi partidele care au fost (cum au fost şi ce au făcut nu ne mai întrebăm) vor fi aclamate mâine şi, din toate aceste suferinţe, poporul s-ar dovedi incapabil să tragă vreo concluzie politică, să desprindă o idee nouă. Îndreptăţiţi suntem să ne întrebăm: cine reprezintă Partidul Naţional-Ţărănist, cine sunt agresivii lui mandatari?

Nu cunosc validitatea mandatelor pe care se spune că le-ar fi eliberat personal Iuliu Maniu şi în ce împrejurări, nici nu le voi pune în discuţie. Dar orice român este îndreptăţit să pună în discuţie valoarea morală a persoanelor care pretind a fi mandatare ale Partidului Naţional-Ţărănesc, Gr. Niculescu-Buzeşti, [Constantin] Vişoianu şi [Alexandru] Cretzianu, atunci când aceste persoane urmează să figureze într-un comitet naţional român.

Pot figura, indiferent de orice hârtie emanată de la Iuliu Maniu, ca membri într-un comitet naţional român, români care mâine vor fi chemaţi de naţie la răspundere pentru crima de înaltă trădare? Poate veţi fi surprins de gravitatea afirmaţiei, de aceea mă simt obligat mă explic.

În cursul anului 1943, ministrul de externe, Mihai Antonescu, s-a străduit să realizeze un contact şi ulterior un acord de armistiţiu cu anglo-americanii. Inutil să insist asupra importanţei unei asemenea acţiuni, făcută înainte de Conferinţa de la Teheran, dacă ar fi izbutit să realizeze ceea ce îşi propusese. Toate străduinţele ministrului de externe au fost sabotate de funcţionarul Niculescu-Buzeşti, care a organizat în Ministerul de Externe cea mai infamă oficină împotriva intereselor româneşti, o vastă asociaţie care cuprindea majoritatea funcţionarilor acelui minister. Nimeni nu putea fi trimis în misiune fără aprobarea lui Buzeşti. Un curier nu putea pleca fără aprobarea acestui individ, care ţesuse ca un păianjen pânza necesară spre a capta întreaga acţiune diplomatică a ţării. Începând din februarie 1943, M. Antonescu era doar formal ministru de externe, pentru că, de fapt, ministru era Niculescu-Buzeşti, a cărui unică ambiţie era de a ajunge ministrul acordului de armistiţiu. Şi nu mai este nici un secret că în timpul războiului acest domn a avut schimb de scrisori cu ambasadoarea Rusiei la Stockholm, Doamna [Alexandra] Kolontay.

În august 1943, Antonescu numeşte la recomandarea lui Maniu pe Cretzianu, ministrul României la Ankara, cu acelaşi scop de a contribui la ajungerea unui acord de armistiţiu.

Indiferent de inferioritatea ministrului de externe, admiţând chiar nulitatea lui M. Antonescu, erau în joc interesele ţării şi oricine era obligat să sprijine sforţările ministrului de externe pentru a smulge România dintr-o alianţă care începuse să arate perspective ameninţătoare. Cretzianu, de acord cu Niculescu-Buzeşti, nu a acţionat, făcând tot ce i-a stat în putinţă ca să zădărnicească sforţările ministrului de externe. Fără îndoială, o scelerată conspiraţie de ambiţii disparate, dar curios e că efortul lui Buzeşti coincidea perfect cu interesele Rusiei Sovietice, care cereau ca România să continue să rămână alături de Germania până ce trupele ruseşti vor ajunge pe teritoriul românesc. Şi aşa a fost…

În aprilie 1944 se designează delegaţi pentru tratativele de la Cairo, Barbu Ştirbey, socrul lui Cretzianu şi al lui Buzeşti, iar al doilea delegat Vişoianu, cel mai neruşinat sovietofil, care, în decembrie 1939, a cutezat să scrie un articol prin care a justificat atacul Rusiei Sovietice împotriva Finlandei.

Ce au determinat pe Rege şi pe Iuliu Maniu să-şi dea consimţământul la designarea acestor delegaţii, recomandaţi de Buzeşti, nu ştiu şi nici nu mă interesează. Dar să admitem că designarea ar fi fost impecabilă, suntem îndreptăţiţi ca români să examinăm rezultatele obţinute de cei doi delegaţi. De la 14 aprilie la 22 august 1944, nu s-a izbutit să se ajungă la semnarea unui acord de armistiţiu, informaţiile trimise Regelui şi lui Iuliu Maniu au fost false, astfel că Regele a ordonat încetarea ostilităţilor, fără să existe un acord de armistiţiu semnat.

Un armistiţiu este un act bilateral, acordul a două voinţe, or, la 22 august, Regele Mihai a fost împins la o capitulare fără condiţii, o capitulare en rase campagne, exact cum au voit-o ruşii. Vă rog, Domnule General, să consultaţi specialişti în dreptul internaţional şi veţi vedea că, fără excepţie, vi se va spune că actul de voinţă unilaterală de încetare a ostilităţilor se cheamă capitulare. Primul rezultat a fost 130 000 de ostaşi români luaţi prizonieri, bătuţi, scuipaţi, schingiuiţi de ruşi, prizonieri a căror vină era de a fi executat ordinul Regelui. Şi nu se vorbeşte nici de cei 20 000 de deportaţi din Moldova, în primele zece zile după capitulare. Acestea sunt primele rezultate ale acceleratei mistificări de la Cairo, opera brelanului trădării Niculescu-Buzeşti, Cretzianu, Vişoianu.

Credeţi Dv., Domnule General, că această crimă de înaltă trădare poate fi acoperită? Credeţi că se pot evita răspunderile? În ţară a început lumea să confrunte situaţia României şi a Finlandei, să-şi dea seama că Finlanda, nefiind operată de trădători, a semnat într-adevăr un armistiţiu, iar România a fost împinsă la o capitulare fără condiţii. Şi cum vreţi să figureze asemenea indivizi într-un comitet naţional, chemat să ia hotărâri aşa de grave şi să impună poporului român tragicul sacrificiu al unei insurecţii armate?

În ziua când plutonul de execuţie ciuruia trupul Mareşalului Antonescu, se da pentru prima dată în România un conţinut ideii de răspundere. Şi acest precedent forma norma după care vor fi stabilite răspunderile mistificărilor de la Cairo, care au dus la capitularea de la 23 august şi aplicate sancţiunile. Cine ar voi să le evite, ar deveni implicit complice, neputând să realizeze altceva decât o teribilă încruntare a naţiei, unica instanţă de judecată a tuturor, a umilului soldat ca şi a Regelui.

Individul Niculescu-Buzeşti, în tactica lui, nu aduce nimic nou şi nici nu prezintă ceva inedit în procedeele ruseşti. În 1919 a izbucnit scandalul Azef, unul din cei mai teribili şefi ai terorismului rusesc, pe care ziaristul Bultzef îl demasca, dovedind că este un simplu agent al Ohranei (bunica Cekăi, G.P.U.- ului şi N.K.V.D.-ului). Să admitem [că] informaţiile mele se reduc la simple bănuieli, dar se poate constitui un comitet naţional de acţiune, chemat să angajeze poporul român într-o insurecţie armată, un comitet având în compoziţia lui oameni bănuiţi a fi avut legături trădătoare cu Moscova? Şi printr-o stranie coincidenţă – studiaţi cazul Azef – în 1946 poliţia Anei Pauker descoperă planul unei conspiraţii organizată de Partidul Naţional-Ţărănesc, precum şi toate piesele necesare, pentru a condamna pe Maniu, Mihalache etc. …

Dar, altă coincidenţă, Buzeşti, regizorul conspiraţiei, ieşise la timp din ţară, la fel cum se evaporase, la momentul oportun, agentul Azef. De ce nu examinaţi la lumina acestor fapte şi acţiunea de azi a brelanului accelerat? Nu serveşte mai departe interesele Rusiei Sovietice? Ar fi păcat să încercaţi a prezenta naţiei, căreia i se vor cere noi şi înspăimântătoare sacrificii, nişte indivizi suspecţi, drept autoritate chemată să zvârle poporul român în încleştarea unei lupte teribile. Sunteţi sigur că nu vor continua să joace mai departe rolului lui Azef de agenţi provocatori? De ce aveţi nevoie de girul partidelor, când acest gir nu are nici o valoare şi nu vi-l cere nimeni? De ce e nevoie în acest moment?

În primul rând de formarea unui comitet chemat să recruteze voluntari pentru înjghebarea unei armate româneşti. Sunteţi mai în măsură să ştiţi ce imens număr de români capabili să poarte armele se află peste hotare. Şi cu atât mai necesară este constituirea unui corp de voluntari, cu cât în Germania şi Austria se află atâţia ofiţeri şi soldaţi români, sortiţi să fie primele victime ale unei înaintări sovietice. Mă întreb cu groază ce soartă le este rezervată acestor români. Vor fi ucişi ca nişte câini, atunci când ei ar putea forma adevărate armate româneşti. V-aţi trudit atâta amar de vreme să amintiţi unor suflete sterpe de imperativele Patriei, nu este mai politic, mai naţional ca să îndreptăţiţi nobilele Dv. eforturi pentru a scoate din câmpurile de concentrare energiile româneşti aflate în Germania. Nu este obligaţie pentru oricine are posibilitatea să ia contact cu autorităţile militare, să facă toate sforţările spre a salva aceste vieţi româneşti? Şi, tocmai pentru că vă bucuraţi de încrederea Departamentului de Stat american, trebuie s-o faceţi.

Acest corp de voluntari ar forma un element de mai mare autoritate şi eficienţă decât calomnia unui guvern în exil, care să consume banii ţării şi să ceară naţiei noi sacrificii. Sunteţi militar, gândiţi ca militar, nu vă lăsaţi prins în smârcurile politicianismului, acţionaţi ca un soldat, deoarece este mai util decât jocul dozajului pentru a împăca toate trivialele ambiţii şi toate vulgarele pretenţii. România cere o soluţie eroică, naţia cere să-i dăm exemplul sacrificiului şi orice credinţă are atâta valoare câte sacrificii poate să impună. Chemarea libertăţii este o chemare eroică, nu îndemn la laşitate. Deci, nu văd necesitatea unui guvern. Dacă l-aţi realiza, nu ar avea nici o valoare morală pentru că nu ar fi expresia unei acţiuni spontane, tresărirea unor conştiinţe româneşti stăpânite de tragedia naţiei, ci rezultatul celei mai ruşinoase tocmeli. Şi ce scop ar avea acest guvern? Să dea doar justificare banilor ţării, consumaţi de aceşti amatori de confort? În Ţara Românească se ştie tot şi mai dureros este că contrastul între tragedia poporului român şi amatorii de valută forte răscoleşte până în adâncuri sufletul naţiei.

Un comitet restrâns, a cărui unică menire să fie crearea corpului de voluntari, destinat paraşutării în România, spre a duce lupta contra ocupanţilor. Ca preşedinte al unui asemenea comitet, cine v-ar putea contesta? Şi, dacă disperaţii ambiţiilor vor să-şi manifeste pasiunea pe care pretind că o au pentru liberarea ţării, cine le-ar refuza dreptul de a participa la luptă ca voluntari, şi a face rezistenţa pe teritoriul ţării? Ştiu că aceştia se vor îmbolnăvi subit, dar pentru naţie va fi o verificare.

Când fac o asemenea propunere, înţeleg să mă socotiţi printre primii voluntari. La 54 de ani mă simt încă destul de tânăr pentru a plăti tributul datorat Patriei, şi puteţi să dispuneţi de mine cum veţi socoti că pot fi mai util într-o acţiune de liberare a ţării. În războiul trecut, vă amintiţi de sergentul Donici, boierul moldovean, mort eroic în şarja de la Robăneşti. Iubirea de Patrie îi scuturase de pe umeri povara anilor, îi redase vigoarea tinereţii şi impetuozitatea de a înfrunta cu elan moartea. Istoria nu cunoaşte naţii care şi-au cucerit dreptul la viaţă urcând pe brânci pe scara de serviciu, ocolind cu stăruitoare laşitate preţul sângelui pe care misterioasele legi ale istoriei i le cere. Încheiaţi comedia tratativelor şi treceţi la unica acţiune pe care o impune tragedia naţiei, organizarea armatei eliberatoare. Puteţi fi pentru România ceea ce a fost generalul Draja Mihailovici pentru Iugoslavia. Să fiţi comandantul efectiv al corpului de voluntari care, paraşutat în ţară, va reînvia codrii, tradiţia haiducilor, dând pateticul exemplu al voinţei de sacrificiu. Aceasta va însemna mai mult şi mai efectiv pentru mângâierea poporului român, decât să fiţi şeful unui guvern de caraghioşi, pe care orice român demn de acest nume îl va dispreţui.

Pentru americani, o asemenea acţiune va egala cea mai reală şi efectivă contribuţie în lupta împotriva bolşevismului. Viaţa nu are în sine nici o valoare, ideea pe care o reprezentăm, sacrificiile închinate acestei idei dau un preţ vieţii. Şi cum pe toţi ne aşteaptă la capătul vieţii o moarte, este mai bine în numele unei credinţe, căreia îi dăm ofranda multul sau puţinul din cât ne-a mai rămas de trăit. Sunt sigur că nu veţi ezita, atunci când la Chişinău sunt atâţia camarazi pe care îi aşteaptă asasinii ca să-i rostogolească într-o groapă comună.

Naţia aşteaptă nu un guvern, colecţie de triviali ambiţioşi, ci voinţa de sacrificiu a noastră în lupta pentru eliberare, atunci când, de mai bine de patru ani, cei care au rămas în infernul bolşevic îndură martirajul.

Faceţi apel, şi la apelul Dv. vor răspunde toţi cei pentru care Patria este altceva decât un grup de partid, vor răspunde toţi cei care peste hotare nu sunt decât români şi sunt stăpâniţi de imaginea Golgotei Româneşti.

Aş dori să daţi acestei scrisori o singură interpretare, că este expresia unei conştiinţe româneşti, străbătută de tragicul vremii pe care o trăieşte naţia. Nu am nimic de cerut, am însă de oferit, puterea mea de muncă, energia mea, viaţa mea.

Pentru o acţiune de eliberare a Patriei, puteţi dispune de mine ca şi de toţi românii egal de revoltaţi de pălmuitorul spectacol al aşa-zişilor exponenţi ai partidelor.

Politica de partid mâine, azi politica naţională.

Cu sentimente româneşti, al Dumneavoastră,

Pamfil Şeicaru

Read More