ARHITECŢI AI MORŢII, DEMONII ISTORIEI by Tiberiu Vanca

NOTĂ: Născuţilor  de după decembrie ’89 li se datorează informaţii privind oamenii regimului roşu.
                                   *

ARHITECŢI AI MORŢII,
DEMONII ISTORIEI
Omul este o vieţuitoare marcată de morbul lucrativ al curiozităţii. El vrea să ştie, vrea să cunoască şi pe cale de consecinţă să comunice. Cineaştii letoni s-au înscris fertil pe acest dat al umanităţii. Cu mâna şi dragostea faţă de adevăr regizorul Edvins Snore realizează şi  pune pe piaţă documentarul „The Soviet Story” (Povestea Sovietelor). El şi-a propus, şi a reuşit,să deseneze prin imagini şi cuvânt rostit, de către reputaţi specialişti, de către martori nemijlociţi  şi supraveţuitori sau urmaşi ai celor din urmă istoria morţii violente a zeci de milioane de persoane a căror vină esenţială a fost  faptul de a se naşte la sfârşit de secol XIX , început de secol XX sau în al doilea şi al treilea deceniu al secolului XX. Vom vorbi în prezentul studiu despre crimele de genocid comise de către soviete, de alianţa sovieto-germană în materia uciderilor în masă. Folosim ca material documentar pelicula letonă la care am făcut referire.
TEORETICIENII UCIDERII ÎN MASĂ
În deceniile trei la şase ale secolului XX s-a încercat să se inducă omenirii în general, şi, în special celei aflate sub regimuri criminale de stânga, cu titraj de „Mari dascăli ai omenirii”câteva personalităţi muşcate de afecte criminale. O bună parte a populaţiei globului s-a înscris în manifestaţii fie ele euforice, prin care preamăreau „viaţa nouă”, fie acuzatoare prin care se înfiera exploatarea omului de către om, invenţie eminamente politicianistă pentru că o astfel de stare de lucruri nu exista. Iconografia acestor ample manifestaţii pretins populare, în realitate silnice pentru că manifestanţii nu ieşeau de bună voie cât doar scoşi cu arcanul de regimurile despotice ce practicau cea mai acerbă teroare, scotea la vedere portretele „Marilor Dascăli ai Omenirii”, nimeni alţii decât  Marx, Engels, Lenin şi Stalin. Un alt apologet al  exterminării în masă a fost şi scriitorul britanic George Bernard Shaw.
Cu privire la Engels, istoricul literar de la Universitatea din Cambridge George Watson la subiectul: „De ce sunt esenţiale masacrele” spune: „Prima explicaţie apare în ziarul marxist „Neue Reheinnische Zeitung” în care Engels explica apariţia luptei de clasă  „După el, când apare o revoluţie socială, apare şi „lupta de clasă”. Dar, spune el în continuare, vor exista şi societăţi primitive în Europa ajunse la un nivel redus de evoluţie, aflate cu doi paşi în urma celorlalte … Engels se referă la basci, la britanici, la scoţieni şi la sârbi. Îi caracteriza drept „gunoaie  rasiale” („Volkerabfall”). Spunea că aceste seminţii ar trebui distruse, fiind rămase în urmă cu două etape faţă de etapa istorică existentă, deci incapabile pentru a fi aduse în punctul de începere a revoluţiei.” Pierre Rigolout istoric la Institutul de Ştiinţe Sociale Paris spune despre Engels: „Vorbea  despre vulgaritatea şi murdăria popoarelor slave. Considera de exemplu că Polonia nu are nici o raţiune de a exista.”
Acelaşi Pierre Rigolout Îl citează pe Karl Marx cu una din aserţiunile acestuia. „Clasele şi rasele care sunt prea slabe ca să se adapteze la noile condiţii de viaţă, trebuie eliminate! Acestea trebuie să piară în holocaustul revoluţionar.”
George Watson –istoric literar la Univ. din Cambridge – „De la Marx a pornit totul. El a fost creatorul genocidului politic modern. Chiar nu cunosc un alt gânditor al Europei moderne care înainte de Marx şi Engels, să fi publicat ceva despre exterminarea rasială. Nu ştiu să fi fost ceva mai înainte. Consider că totul a început de la el.”
Într-un înscris olograf sub semnătura lui  Lenin  acesta spunea : „Înfiinţaţi cel puţin o sută de Gulaguri ! Executaţi  ostaticii! Faceţi astfel ca populaţia, pe sute de mile împrejur să vadă şi să se cutremure”!
Lenin credea în ceea ce se numea „lupta de clasă”. Crezând că armonia supremă se putea obţine numai după ce oamenii din alte categorii erau ucişi”. Lupta de clasă însemna lupta tuturor împotriva tuturor. Ori unde s-ar fi aflat individul nu putea să se considere în siguranţă, pentru că nu avea de unde să ştie cum anume văd cei din jurul său lupta de clasă.
Informaţiile culese de personalităţile şi persoanele ce au adus mărturii legate de crimele de genocid practicate de sovietici vor fi redate mai jos în ordinea corespunzătoare temelor ce le vom aborda. Pelicula lui Edvins Snore, ce ne inspiră, prezintă adevărurile istorice prezentate  de  personalităţile şi persoanele intervievate în completarea discursului unui narator, care leagă  mărturiile acestora într-o temă unitară. În rândurile de mai jos vom transforma un mesaj filmic în unul epic.
Narator: „Cunoscutul dramaturg britanic George Bernard Shaw l-a susţinut pe Hitler… Stânga (N.N. prin stânga realizatorul înţelege: naţional socialismul german, fundamentat de Hitler şi socialismul de sorginte sovietică, fundamentat de Lenin) îl susţinea nu pentru că acesta le-ar fi susţinut ideile. Ştiau că Hitler va ucide. Spusese că o va face. De fapt pentru aceasta îl susţinea.”
Realizatorii documentarului (n.n. Soviet Story) prezintă o peliculă cu  George Bernard Shaw în care exprimă, în direct şi nereticent nevoia de asasinate în masă, iată textul: „Trebuie ştiut că sunt unele persoane care nu sunt folositoare în lume. Persoane care mai mult creează probleme. Să-i punem undeva şi să le spunem  D-le, sau D-nă, sunteţi atât de amabil (ă) să vă justificaţi existenţa ? Dacă nu vă puteţi justifica existenţa, dacă nu împingeţi societatea mai departe, dacă nu produceţi mai mult decât consumaţi, preferabil mult mai mult, atunci nu puteţi face parte din organizarea acestei societăţi şi nu vedem ce motiv am mai avea să vă menţinem în viaţă”.
 George Watson  - istoric literar la Univ. din Cambridge – spune:  „Bernard Shaw susţinea uciderea în masă pentru anumite categorii nu pe motive rasiale ci pe baza unor caracteristici: invalizii şi neproductivii. Exterminarea paraziţilor din societate era teza fundamentală a socialismului marxist. Într-un periodic londonez el cerea savanţilor să creeze un gaz uman”. Februarie 1934 G.B. Shaw: „Fac apel la chimişti să descopere un gaz uman, care să ucidă instantaneu şi fără durere. Să fie mortal, dar să fie uman nu crud”.
Narator:”Un asemenea gaz va fi descoperit zece ani mai târziu. Va fi numit „Ziklon B”.  Omul care a avut viziunea aplicaţiilor sale practice, Adolf Eichman va mărturisi mai târziu că, graţie gazului Ziklon B , oamenii de la Auschwitz au murit fără durere. Ziklon B era un „gaz uman”. Da Eichman a folosit exact aceste cuvinte.”
Dacă cei de mai sus  au fost apologeţii teoreticieni ai uciderii în masă Iosif Visarionovici Stalin  s-a destinat a nu fi teoretician al uciderii cât cel mai prolific ucigaş din câţi a cunoscut omenirea. Faptele lui le vom discuta mai jos, dar nu înainte de a-l asculta pe dizidentul sovietic
Vladimir Bukovski : „ …Când comuniştii au venit la putere, şi nu contează unde: în Rusia, în Polonia, în Cuba, în Nicaragua, în China, ei au distrus cam 10% din populaţie. Acesta a fost un obiectiv specific lor. Spunem că asta folosea nu pentru uciderea inamicilor, pentru că nu erau inamici, ci foloseau pentru restructurarea societăţii. Era un fel de inginerie socială. Intelectualii, marcanţi, cei mai buni muncitori, cei mai buni ingineri, toţi erau ucişi. Apoi încercau să restructureze noua societate”
CARANTINA CARE A UCIS ŞAPTE MILIOANE DE OAMENI.
Narator:  „Uniunea  Sovietică a fost prima societate comunistă de pe întregul pământ, şi per total, un uriaş experiment social. Moartea îngrozitoare a celor şapte milioane de ucrainieni a jucat un rol important din perspectiva distorsionantă a arhitecţilor comunismului.”
Norman Davies  - istoric la Universitatea din Cambridge - :”Cei care au opus rezistenţă au fost împuşcaţi. Au fost masacre cumplite împotriva ţăranilor care au opus rezistenţă. Nimeni nu ştie câţi oameni au murit, vorbim cam de 10 milioane sau mai mult”.
Narator: „ Dar nici cea mai nemiloasă teroare nu a putut înfrânge rezistenţa oamenilor în special al celor din republicile etnice, unde teroarea comunistă era accentuată de opresiunea naţională aşa cum s-a întâmplat în Ucraina. Pe 11 septembrie 1932 Stalin i-a scris tovarăşului său , Kaganovici. „Situaţia din Ucraina este foarte rea. Dacă nu luăm măsuri acum, putem pierde Ucraiana”!.
„Din  întâlnirile lui Stalin cu anturajul său a rezultat un plan de acţiune. A fost un plan cumplit.”
Norman Davies: „În iarna 1932-1933, toate proviziile de alimente ale Ucrainei au fost luate  (n.n. a se înţelege scoase de pe piaţă). S-a format un cordon uriaş (n.n. în jurul localităţilor) astfel ca nimeni să nu poată pleca.”
Narator: „Iniţial nu au murit oameni. Resturile de  grâne şi vegetale i-au ţinut în viaţă. Dar aşa ceva nu era în planurile lui Stalin.”
Vladimir Bukovski: „Atunci (n.n. Stalin) a ordonat NKVD – ului să confişte toate  grânele, toate alimentele din zonă. Făcând asta, ştia că oamenii erau condamnaţi la moarte.”
Nicolae Melnic – supravieţuitor - :”Cartofii, sfecla, varza, chiar şi varza murată era luată cu tot cu butoaie. Chiar şi cartofii de sămânţă. Nu conta. Luau  totul!”
Vladimir Sergheiciuc  - profesor la  Universitatea din Kiev -: „Când mâncarea era confiscată ţăranilor le era interzis să caute în altă parte, să cumpere sau să facă schimb de grâne.”
Narator:  „Apoi a început foametea.”
 Boris Sokolov – istoric – „ Oamenii mureau de foame, dar le era interzis să intre în oraşe. Paznicii interziceau bolnavilor şi muribunzilor să urce în trenuri. Mulţi au murit în gări sau de-a lungul căilor ferate ce duceau spre Harkov sau Kiev.”
Narator: „Ucrainienii mureau încet sau în chinuri lente. Copii agonizau cerând pâine. Mulţi pierdeau sentimentul de teamă. Mergeau pe câmpurile păzite de NKVD pentru a culege spicele căzute (n.n. la secerat) la pământ. Erau împuşcaţi pe loc. Dar majoritatea victimelor au murit lent, în propriile case. Erau trimise unităţi speciale pentru a aduna cadavrele din casele oamenilor. Primeau câte 200 gr. de pâine pentru fiecare cadavru recuperat”.
Nicolae Melnic – supravieţuitor - : „Au intrat şi la mine în casă şi au întrebat:  Unde sunt morţii voştri? Acolo era doar o femeie care zăcea în pat, pe jumătate moartă. Atunci o luăm. N-o lăsăm să moară aici. De ce să aşteptăm până mâine? Femeia i-a imploarat. Nu mă luaţi! Sunt vie! Vreau să trăiesc!”
Maria Zaguts –supravieţuitoare – „A fost ceva oribil! Erau îngrămădiţi în gropi comune. Pământul se mişca!”
Narator: „Mulţi au fost îngropaţi de vii”.
Vladimir Sergheiciuc (n.n. aflat pe o pajişte înierbată cu zeci de tumuli funerari) „Pentru mine acesta este un loc sfânt, deoarece este mormântul victimelor foametei. Printre ei sunt şi părinţii mei şi bunica”
Narator:  „… grânele confiscate au fost exportate în occident. Milioane şi milioane de tone. În ciuda foametei, exportul de grâne din Ucraina a atins valori maxime. Presa occidentală informa lumea despre amploarea şi caracterul de genocid al înfometării. Ucrainieni erau exterminaţi în faţa întregii lumi. Dar lumea nu a făcut nimic pentru salvarea lor. Şapte milioane de oameni au murit de foame, în decursul unui an. Umanitatea nu mai văzuse un program de exterminare atât de eficient precum genocidul din Ucraina din iarna 1932-1933.”
ASASINATUL, SPORT NAŢIONAL
Natalia Lebedeva – istoric – „… între 1937-1941, au fost ucişi 11 milioane de oameni.  Vă puteţi imagina un asemenea nivel de represalii împotriva propriului popor?”
Norman Davies – istoric la Universitatea Cambridge – „Oamenii erau împuşcaţi zi şi noapte în cea mai mare ţară din lume. Stalin a ajuns chiar la punctul de a ordona execuţii la întâmplare.”

N.N. Existau şi cifre de planificare a asasinatelor şi se alocau cote de ucideri. Uciderea ca activitate prin care să se dovedească ataşamentul faţă de partid, credinţa faţă de ţară, a prins întratât de mult la temperamentele cu afecte de primitivism încât s-a transformat în sport pasional.
Mihail Gorbaciov –fost preşedinte al URSS – „Stalin se scălda în sânge. Am văzut condamnările la moarte, pe care le semna la pachete. Împreună cu Molotov, Voroşilov, Kaganovici şi Jdanov era cvintetul cel mai activ. Molotov schimba mereu sentinţele: înlocuia  „10 ani detenţie” cu „execuţie” la grămadă.”
Vladimir Bukovski – „…în districtul Tomhovia prindeau şi împuşcau pentru  a-şi face planul. Numele nu interesa pe nimeni după ce cota era îndeplinită autorităţile locale îi raportau lui Stalin … cerându-i să aprobe cote suplimentare.”  „Când cota era atinsă urma alta. Se mişca în cerc ca o maşină de tocat. Ucideţi! Ucideţi! Ucideţi!”
Vladimir Karpov – fost membru supleant al C.C. al P.C:U.S – „ Hruşciov a cerut mărirea cotei. I s-a dat permisiunea să lichideze 7000-8000 „duşmani de clasă” . El a replicat : Vă rog, ridicaţi-mi cota la 17.000! I s-a dat aprobarea pentru cota suplimentară.”
TEHNICA DE ASASINARE
Alexandr Gurianov –   de la  Societatea „Memorial” Moscova – „În anii ’30 a fost introdusă tehnologia asasinatului şi a execuţiei. Fiecare regiune administrativă avea o zonă special destinată unde erau îngropate victimele. Execuţiile aveau loc în închisori. În subsoluri erau amenajate camere speciale pentru împuşcat, cu pereţi de beton şi canale pentru scurgerea  sângelui. Condamnatul era dus pe un coridor către aşa numitul „Colţ Roşu”. Acolo se făcea identificarea finală. Victima îşi spunea numele, apoi era condus în acea cameră. Când intra era împuşcat cu un glonţ de pistol în ceafă.”
Nicholas Werth – coautor la „Cartea neagră a Comunismului” -  „ Oamenii erau ucişi cu un glonţ în cap. Ştim că de obicei uciderile se făceau în grupuri de o sută, uneori de mai multe sute de oameni într-o singură noapte. Apoi cadavrele erau încărcate în camioane, scoase din oraşe şi îngropate în păduri sau parcuri Din camioane se scurgea sânge. Vârstnicii nu vor uita niciodată camioanele care ajungeau … în timpul nopţii.”
Narator: „Victimele erau îngropate în gropi comune. Erau aşezate în straturi ca sardelele în conserve. Era o metodă eficientă de a extermina mulţimi … în răstimpuri scurte. Mâini legate la spate, un glonţ tras direct în ceafă, şi căderea într-o uriaşă groapă comună.”
MASACRUL DE LA KATIN ŞI ALTE ORORI
Nota noastră: Prin pactul Ribbentrop-Molotov cele două puteri au hotărât împărţirea Europei. În baza acestei înţelegeri este „hăcuită” Polonia. La 1 septembrie 1939 Germania atacă statul polonez din vest iar la 17 septembrie Uniunea Sovietică invadează Polonia din est. Decalajul de 17 zile se datorează  cinismului „pudic” al sovieticilor de a nu fi acuzaţi că au început războiul. Cele două armate se vor întâlni în centrul Poloniei, potrivit înţelegerii, pe un aliniament ce va deveni linie de frontieră comună. Armata poloneză se retrage din faţa celei germane spre est.  22.000 de ofiţeri sunt  luaţi prizonieri şi sunt internaţi în trei lagăre. La 5 martie 1940, la propunerea lui Lavrenti Beria, Iosif Stalin ordonă asasinarea. Pe această cale îşi vor găsi sfârşitul reputaţi doctori, profesori universitari, avocaţi , ofiţeri activi de armată şi poliţie. Execuţia se face prin împuşcare în ceafă şi aruncare în gropi comune. Sfârşitul ofiţerilor polonezi  se produce, parte la Katin, pe  Dealul Caprelor, parte  la Harkov şi Kalininsk (astăzi Tver). În aprilie 1943 germanii  descoperă 4.500 cadavre ale unor ofiţeri polonezi. Stalin pune asasinatul  pe seama armatei germane, minciună ce a fost întreţinută cu osârdie până în 1990, când Mihail Gorbaciov recunoaşte responsabilitatea Moscovei.  În 1943 Crucea Roşie Internaţională ordonă o cercetare  medico legală. Din comisia de experţi a făcut parte şi specialistul român Alexandru Birkle de la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici.
Narator: „În martie 1940 în pădurea  de lângă satul Katin au fost săpate gropi uriaşe. Camioane grele aduceau oameni .Erau rezervişti ai armatei poloneze: medici, ingineri, profesori. Li s-a ordonat să coboare. Nimeni n-ar fi trebuit să vadă ce avea să se întâmple. Dar zgomotul făcut de camioane, adânc în pădure, i s-a părut neobişnuit pădurarului”.
Vladimir Bukovski: „L-au ţinut închis 25 de ani (n.n. pe pădurar) fără putinţă de a comunica sub un nume fals. L-ar fi putut ucide dar nu au făcut-o. Nu ştiu de ce l-au ţinut în închisoare … dar nu există documente în acest sens.”
-„Ce a văzut ?”
-I-a văzut pe cei de la NKVD împuşcându-i. Gaura mare din cap dovedeşte că victimele NKVD au fost împuşcate în ceafă. Erau legaţi cu mâinile la spate, aşezaţi în genunchi şi li se trăgea un glonţ în ceafă. Nu aveau nici o şansă. Biroul Politic (CK VKPb) a luat decizia de a împuşca toţi prizonierii din cele trei lagăre. Masacrul de la Katin a fost prima execuţie efectuată pe scară largă din cel de al doilea război mondial. Naziştii îi vor urma curând. Omorurile în masă de la Katin  au dezlănţuit sistemul „asasinatelor industriale”,  care a făcut ca cel de al doilea război mondial să fie cel mai sângeros măcel din istoria umanităţii. După Katin  sovieticii au început să masacreze cu regularitate Riga, Tartu, Lvov, Minsk. Rudele nu puteau identifica multe dintre cadavre, torturile oribile suferite le făceau de nerecunoscut.”
„Între timp Uniunea Sovietică devenise o putere din tabăra aliaţilor (N.N. La 1 iunie 1941 Germania atacă URSS iar aceasta din urmă se aliază cu puterile occidentale împotriva lui Hitler).. Ofiţerii  sovietici care scoaseră unghii, tăiaseră limbi, găuriseră craniile victimelor lor, erau acum răsplătiţi cu ajutoare provenite din occident”.
Norman Davies : „ Întreaga lume occidentală a trăit timp de 60 de ani cu convingerea că toate crimele de război au fost comise doar de nazişti. Este foarte dificil să schimbi  aceste convingeri. Va fi Europa capabilă vreodată să-şi reevalueze această parte criminală a trecutului ei? Este dificil de ştiut. Masacrele sunt masacre! Nu ar trebui să existe diferenţe între cele două părţi. Totuşi acestea există”.
Narator: „ Ofiţerii sovietici care au împuşcat peste 20.000 de oameni neînarmaţi au fost decoraţi.”
„După Katin Sovieticii au început să  masacreze cu regularitate. Sunt de amintit masacrele de la Riga, Tartu Lvov şi Minsk.”
Victor Suvorov: - fost agent G.R.U. – „Maiorul Soprunenko, care a participat la masacrul de la Katin… a primit „Medalia de onoare”, iar „Serov” , ultimul şef al KGB, a primit pentru masacrarea ofiţerilor polonezi „Ordinul Lenin” cea mai înaltă distincţie a statului sovietic.”
Narator:  „În al doilea  război mondial au murit peste 27.000.000 de cetăţeni sovietici. Partidul comunist a încercat mereu să dezmintă acest număr. De ce? Pentru că numai o parte au fost omorâţi de către germani”.
Norman Davies: „Trebuie să ne amintim că atunci când armata roşie înainta era urmată din spate de o a doua armată , cea a NKVD-ului, care avea propriile tancuri, mitraliere şi aşa mai departe trăgând în faţă astfel ca nimeni să nu se poată retrage”.
Victor Baturin – purtător de cuvânt al Societăţii de Istorie Militară din Rusia – „spune poveşti şocante despre cum, după marile bătălii unităţi speciale sovietice străbăteau câmpurile de luptă şi culegeau plăcuţele de identificare ale soldaţilor sovietici căzuţi în luptă pentru a face imposibilă identificarea lor.”
Narator:  „Nici o altă ţară din lume nu şi-a mai tratat  morţii din bătălii în acest fel. Din cauza atrocităţilor Sovietice peste un milion de cetăţeni sovietici au trecut de partea naziştilor.”
„… Marele  Război al Poporului se îndrepta spre final. Stalin era în plină glorie. Ştia destul de bine că nimeni nu-l va putea acuza de colaborare cu Hitler, astfel că spre sfârşitul războiului a comis cele mai oribile crime”:
Vladimir Bukovski: „Stalin a exilat naţiuni întregi, complet, cu copii, cu vârstnici, bărbaţi şi femei, chiar şi membrii Partidului Comunist. Au fost deportaţi în Asia Centrală, în Kazahstan : ceceni, inguşi, caraci, tătarii din Crimeia, calmucii. O mulţime de naţiuni au fost şterse de pe faţa pământului”
Norman Davies:  „Deportările  sovietice făcute la scară atât de mare au fost similare cu cele făcute de SS. Descrierea lor este pur şi simplu terifiantă: 60-70 de oameni într-un vagon de vite, fără nici un fel de facilităţi sanitare, doar cu o simplă gaură în podea, atât de înghesuiţi încât nu se puteau aşeza. Când trenul se oprea erau descărcate cadavrele celor ce s-au stins pe drum.”
Inese Vaidere – euro parlamentar – „Uniunea sovietică a transferat numeroşi etnici de origine  rusă în Ţările Baltice … ocupate. A fost o violare gravă a Convenţiei de la Geneva care interzice  strămutarea civililor din sau în  ţările ocupate.”
Narator: „Kremlinul a organizat strategic curăţirea etnică în Ţările Baltice astfel că acum ruşii sunt majoritari în principalele oraşe baltice. Pe de altă parte estonienii, letoni şi lituanienii au fost încărcaţi în vagoane de vite şi deportaţi în Siberia. Micuţele state  baltice erau destinate pieirii. (n.n.  aceleaşi operaţii s-au comis şi în Basarabia şi Bucovina românească). Deportările, execuţiile şi torturile deveneau realităţi postbelice pentru milioane de oameni”
„Au fost ridicate lagăre de concentrare atât în Estul Europei cât şi în Siberia. În multe din ele au fost efectuate experimente cumplite pe oameni. În lagărul Buturiceag de lângă Magadan KGB a folosit mii de oameni pe post de cobai făcând experienţe pe creierul uman. Mulţi dintre aceşti deţinuţi erau încă vii în timpul experienţelor. … au fost ridicate monumente…, dar victimele crimelor sovietice au fost îngropate în morminte numerotate. Aici nu sunt monumente memoriale, doar grămezi de pantofi ale victimelor ucise. Chiar şi pantofi de copii. Ştiindu-se în deplină siguranţă KGB-ul postbelic continuă să terorizeze populaţia. Să folosească cele mai primitive instincte.”
UCIDEREA COPIILOR
Natalia Lebedeva: - - istoric -…”între 1937-1941, au fost ucişi 11 milioane de oameni! 11 milioane! Vă puteţi imagina un asemenea nivel de represalii împotriva propriului popor ?”
Nicholas Werth:  … „cadavrele erau încărcate în camioane, … şi îngropate în păduri.
Aceasta este pădurea Bikivina de lângă Kiev. … Doar după  50 de ani li s-a permis rudelor să vină aici. Au creat acest parc memorial în care monumentele (n.n. funerare) sunt copacii. Fiecare copac din această pădure este încins cu câte o eşarfă, în memoria victimelor nevinovate care au fost asasinate cu brutalitate, apoi înmormântate în gropi comune în Bikivina, Butevo, Leningrad, Viniţa, Harkov.  Gropile comune au apărut în întreaga ţară. Copii unei întregi generaţii şi-au pierdut părinţii şi au devenit vagabonzi, cunoscuţi sub numele „besprizonia”.  Milioane din ei cerşeau pâine pe străzile oraşelor sovietice. Era o privelişte deconcertantă în special pentru privitorii străini  veniţi să viziteze Moscova. Stalin a preluat problema iar la mijlocul anilor ’30 a autorizat execuţia copiilor de peste 12 ani.”
CONLUCRAREA CRIMINALĂ DINTRE STALIN ŞI HITLER ANTERIOR DATEI DE 1 IUNIE 1941
Narator:  „Preşedintele S.U.A. Franklin Delano Roosevelt considera  Uniunea Sovietică drept o putere a Axei (N.N. alianţa dintre Germania; Italia şi Japonia). Era evident pentru toată lumea că Stalin făcea parte din tabăra fascistă.  Primul ministru  sovietic, Molotov, a mers la Berlin pentru a discuta despre ordinea mondială postbelică. A adus cu el o listă cu teritoriile de care era interesată Uniunea Sovietică. În vreme ce Hitler şi Molotov o discutau, ceilalţi „tovarăşi” sovietici se distrau în compania lui Goebbels. Trebuie să discutăm şi despre avantajul pe care-l avea nazismul, pentru că premierul Molotov şi nu Goebbels a fost cel care a îndrumat occidentul să nu lupte împotriva ideologiei naziste. Mai mult decât atât! În discursul ţinut în faţa Sovietului Suprem de la Kremlin, Molotov a declarat că lupta împotriva ideologiei naziste este de fapt o crimă. Acest discurs a fost publicat de toate principalele ziare sovietice. Ulterior aceste pagini au dispărut din toate bibliotecile publice din URSS împreună cu multe alte declaraţii pronaziste ale guvernului sovietic. Dar de ce era lupta anti nazistă o crimă din punctul de vedere al sovieticilor?  Din cauză că uciderile în masă şi lagărele de concentrare se bazau pe aceeaşi ideologie. „Munca te eliberează!” (n.n. slogan la poarta de intrare într-un lagăr nazist).  „Munca este o onoare!” (n.n. la intrarea unui lagăr sovietic). Dacă cineva ar fi luptat împotriva ideologiei naziste, ar fi sfârşit luptând şi împotriva regimului sovietic. În definitiv el fusese (n.n. Molotov) cel care a supravegheat personal exterminarea celor şapte milioane de ucrainieni. Himmler, de cealaltă parte, supraveghea exterminarea evreilor.  Ambii au fost de acord că pentru binele comun, e nevoie ca anumite grupuri de persoane să fie ucise. Winston Churchill nu a ascuns că, pentru el, ideologiile nazistă şi comunistă sunt foarte asemănătoare. În viziunea sa, nazismul era doar o formă a despotismului comunist”.
„Mulţi evrei au emigrat în URSS pentru a se apăra de Hitler, apoi Stalin a făcut ceva inimaginabil i-a alungat şi i-a dat pe mâna GESTAPO-ului, în semn de prietenie.”

„…Documentele de arhivă arată scara enormă a acestei cooperării. Liste interminabile cu evrei şi comunişti germani predaţi de către sovietici naziştilor. Decembrie 1937, aprilie 1938, mai 1938, noiembrie 1938  (n.n. pelicula  utilizată ca material bibliografic prezintă . pentru vedere respectivele liste). Majoritatea acestor oameni au pierit în lagărele de concentrare naziste”
Vladimir Bukovski: NKVD instruia GESTAPO-ul”.

Victor Suvorov : fost agent GRU: „O delegaţie comună a GESTAPO şi SS-ului german a venit în  Uniunea Sovietică pentru a învăţa cum să construiască lagărele de concentrare.”
Narator: „Ofiţerii sovietici … mergeau la Cracovia ocupată de nazişti pentru a se întâlni cu colegii lor. „Problema evreiască” era în fruntea agendei de lucru. Oficialii sovietici îşi  coordonau acţiunile pentru deportarea evreilor cu Brigadefuhrer-ul din SS Otto Vehter, unul din arhitecţii „Holocaustului „, cel ce a strămutat evreii din  Ghetoul de la Cracovia şi ,mai târziu a condus exterminarea în camerele de gazare”. Faptul că URSS a colaborat cu SS nu a fost negat de Rusia, neagă însă că această colaborare s-ar fi bazat pe înţelegeri scrise . (n.n. pelicula prezintă la vedere câteva înscrisuri) Acesta este în germană (n.n. pelicula prezintă documentul la vedere): „Reichsfuhrer SS, şeful  Oficiului Central pentru Siguranţa Reich-ului (RSHA) Berlin 3 nov. 1938 „În baza acestui ordin, reprezentantul meu, Standartenfuhrer-ul SS Heinrich Muller este autorizat să semneze la Moscova un acord de cooperare între NKVD şi Oficiul Central pentru Apărarea Reich-ului din  Germania în care ne punem mari speranţe pentru întărirea relaţiilor privind pacea şi securitate ţărilor noastre” , semnat Grupenfuhrer SS Heinrich. „Documentul este semnat din partea sovietică de Mamulov”, şi se află ca anexă la documentul de bază semnat de Lavrenti Beria.”
Vladimir Karpov fost colonel în spionajul militar, de două ori „Erou al Uniunii Sovietice”, membru supleant al Comitetului Central al  U.S., consilier al liderilor sovietici de cel mai înalt grad : „A fost semnat un acord secret de colaborare între KGB care pe atunci se numea NKVD şi GESTAPO. Acesta e adevărul”
Igor Radionov fost ministru al apărării din Rusia :”A fost un război adevărat. Un război Împotriva  fascismului evreiesc din interiorul ţării noastre.”
Narator: Radionov este doar unul dintre cei mulţi care în Rusia zilelor noastre cred că ajutorul dat lui Hitler în lupta sa cu evreii, din anii ’30 a fost o luptă nobilă împotriva fascismului, a fascismului evreiesc.”
Boris Sokolov – istoric – „În 1939, Stalin l-a demis pe cel ce era de mulţi ani ministru de externe –Litvinov, asta pentru că, fiind evreu, Litvinov nu putea semna tratatele cu Germania”
Norman Devies -  „Ministerul de externe sovietic a fost înconjurat de trupe NKVD cu tancuri iar Stalin a ordonat „Curăţaţi  Sinagoga”
Narator:  „Bombardierele din Luftwaffe atacau oraşele poloneze fiind dirijate spre obiective prin radiotransmiţătoarele sovietice de la Minsk.  … Armata  Roşie a intrat în al doilea război mondial umăr la umăr cu trupele SS.”
Norman Davies –  „Armata germană a întâlnit Armata Roşie în centrul Poloniei, apoi cei doi monştrii totalitari, sovieticii şi germanii, şi-au împărţit Polonia între ei.”
Narator:  „Presa sovietică prezenta acţiunea ca formă de luptă contra „fasciştilor polonezi”. Cele două mari iubitoare de pace (?!), Germania şi Uniunea Sovietică, luptau împotriva agresivului fascism polonez .”
N.N.  În noiembrie 1939 Uniunea Sovietică  atacă Finlanda, motivându-şi agresiunea drept luptă împotriva fascismului finic.  Sovieticii pierd în aventura finică 330.000 de oameni, morţi prin îngheţ
„În 1939  Germania lansează „Războiul fulger” (Blitzkrieg”). Au ocupat  Austria, Cehoslovacia, Danemarca, Olanda şi Luxemburg.  Norvegia a fost invadată cu sprijinul direct al  Uniunii Sovietice. Stalin le-a pus la Dispoziţie baza navală sovietică de la Murmansk.”
Sergei Sluch – istoric - :”Când Berlinul a luat decizia de a înceta utilizarea acestei baze, amiralul german Raeder i-a adresat o scrisoare comandantului flotei sovietice Kuzneţov, prin care îşi exprima gratitudinea pentru ajutorul dat flotei germane”.
Narator:  „Stalin i-a scris ministrului nazist de externe, Ribbentrop „Prietenia dintre Germania şi Uniunea Sovietică a fost pecetluită cu sânge”. … „Dar Hitler nu avea nici resurse, nici frontiere sigure în spate necesare pentru a purta un război pe scară largă. În aceste condiţii, pe 23 august 1939 Hitler şi Stalin au semnat un pact care îi asigura Germaniei o frontieră sigură în est şi uriaşe provizii în matetriale strategice, prevăzut a fi reglementate prin acorduri economice ulterioare. Pe 24 August  1939 Ribbentrop  îl informa pe Hitler despre vizita de la Moscova. Hitler Jubila! Acum avea tot cei trebuia pentru a porni războiul mondial.  Pe 1 septembrie 1939 Hitler invadează Polonia. URSS devenise principalul furnizor de resurse pentru maşina de război fascistă. Mii şi mii de tone de petrol, minereu şi materiale de construcţii. Chiar şi trenuri de grâne sovietice au fost trimise armatei germane. Poporul sovietic suferea de foame, în timp ce guvernul său îi trimetea mâncare lui Hitler. Uniunea Sovietică a mers , însă şi mai departe; a cerut partidelor comuniste din Europa să saboteze rezistenţa forţelor naţionale împotriva agresiunii naziste.”
Notă:  Anterior datei de 1 iunie 1941 când Germania atacă Uniunea Sovietică, între cele două entităţi statale existau relaţii de cancelarie cordiale, îşi recunoşteau asemănările ideologice, îşi preţuiau reciproc personalităţile mergând până la a  exulta privitor la  valoarea acestora.
Narator: „Cotidianul New York Times a publicat un articol, care la vremea aceea a trecut aproape neobservat. Spunea despre formarea unui nou partid în Germania „Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor din Germania (N.S.D.A.P)”, fondat şi condus de Adolf Hitler, în care se consideră că Lenin şi Hitler pot fi comparaţi”. Cine spunea acestea? Un oarecare Dr. Goebbels (n.n. viitorul ministru al propagandei naziste). Oratorul a spus în cuvântarea sa că Lenin a fost cel mai mare om, depăşit doar de Hitler şi că deosebirea dintre comunism şi doctrina lui Hitler este neînsemnată.”
Vladimir Karpov -  „A fost semnat un acord secret între NKVD şi GESTAPO. (n.n. documentul este semnat de către Şeful  Comisariatului pentru afaceri interne (GUGB) Lavrenti Beria şi  şeful Oficiului Central pentru  Siguranţa Reich-ului  (RSHA) Standartenfuhrer  SS Muller”.
Notă: Uniunea Sovietică îşi construia în aşa fel       politica internă încât să nu intre în conflict cu succeptibilităţile ideologilor germani.
Narator: „NKVD propune guvernului sovietic un program pentru reducerea participării evreilor la programele guvernamentale interzicând evreilor proveniţi din căsătorii mixte participarea la activităţi culturale şi educaţionale”
LUPTA CONTRA NATURII UMANE
Pierre Rigolout – Istoric la Institutul de Istorie Socială din Paris:  „…la finalul revoluţiei care înfiinţase dictatura proletariatului trebuia să fie posibilă apariţia  „Omului Nou”.  Naşterea „Omului Nou” era ţinta finală a marxismului. O reformă a evoluţiei, menită să genereze un nou tip de om, care să arate, să gândească şi să acţioneze diferit. Dar comuniştii nu erau singurii care aveau acest scop”.
 Narator: „Naţional  socialismul lui Hitler dorea, de asemenea, să creeze „Omul Nou”.
Adolf Hitler:  „ Trebuie să dăm naştere unui „Om Nou”! Trebuie să apară o nouă formă de viaţă!”
Francoise Thom -  profesor de istorie la Sorbona - : „Ambele sisteme se bazau pe ideologii care aveau ambiţia să creeze „Omul Nou”. Este semnificativ faptul că ambele sisteme nu acceptau natura umană aşa cum este ea. Luptau contra naturii umane. Acestea sunt rădăcinile totalitarismului. Sunt evidente în ambele ideologii. Nazismul este o ideologie bazată pe o biologie contrafăcută, iar comunismul este o ideologie bazată pe o sociologie contrafăcută. Dar ambele ideologii pretind a avea baze ştiinţifice”.
Notă:  În lucrarea noastră  Tiberiu Vanca - Goana după Lauri – Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă – Cluj Napoca 2008 – pag. 101-102 – am încercat definirea „Omului Nou”:
„Omul Nou” : Produs al speciei căruia i s-a extirpat capacitatea de a distinge răul de bine, împlntându-i-se neputere în faţa idioţeniei proliferată la rang de virtute, aplaudac entuziast, care, din dragoste faţă de „patria roşie”, acceptă şi-şi doreşte călătoria în lumea umbrelor, fără paşaport, după o porţie îndelungată de foame şi moarte prin inaniţie…. „Omul Nou” a fost o stare de proiecţie, un produs nerealizat, dar dorit, pentru a cărei realizare s-au consumat valuri şi valuri de lături propagandistice, …”.

Notă: prezenta compilaţie s-a realizat cu respect deplin al textelor extrase din lucrarea  cinematografică. Construcţia narativă citată, de noi, aparţine traducătorului peliculei, Mihai Dumitraşcu
23 mai 2010


Tiberiu Vanca

Posted in: engels,lenin,povestea sovietelor