MARINARUL CELOR 3650 DE ZILE & Tiberiu Vanca

MARINARUL
CELOR 3650 DE ZILE

Ne mai despart câteva zile de un eveniment istoric. Ne vom despărţi de un abur istoric, de o epocă definită prin capacitatea unui muritor de a se identifica cu aspiraţiile noastre, cu capacitatea noastră de a înţelege unul sau mai multe fenomene, sensul istoric de a fi a marii colectivităţi ce se numeşte „Ţară”. În secolul abandonat la limită dintre milenii, avem spre comparaţie epoci ce pot fi definite prin existenţa istorică a unor personalităţi. Ne vom referi la epoca roşie, dominată de un geniu al răului, îl numim pe Nicolae Ceauşescu, cel ce a militat pentru construirea unui social utopic prin mijloace ce au atentat la lipsă de respect, la suferinţă până la insuportabil a marii comunităţi care a fost „Ţara” pe care a cocoşat-o. Îi urmează în ordine „Bunicuţa” sau „Cucuveaua”, respectiv epoca iliesciană, un timp istoric în care românii abia ieşiţi din comunism voiau să uite şi să-şi reconstruiască un climat existenţial apropiat de cel existent în democraţiile istorice, în societăţile în care puterea văzută ca forţă de impunere să fie în consonanţă cu respectul faţă de om. Ei bine Ion Iliescu, personalitatea bolnavă de extremism de stânga avea în mintea sa coclită de doctrina criminală pe care o vom numi marxistă o reîntoarcere la trecut, dar nu la cel criminal exterminator cât la unul „cu faţă umană”, respectiv la uciderea spiritului colectiv prin blândeţe. I-a urmat „Epoca Ţapului”, îl numim pe Emil Constantinescu, un intelectual rasat, pe care naţiunea l-a primit cu urale şi nădejdi, dar care nu deţinea în bagajul său volitiv instrumentele necesare construirii, sau conducerii destinului colectivităţii subsumată sub genericul popor. Şi-a derulat mandatul prin politici surii, iar la finele acestuia când naţiunea socotea că ar mai putea fi folositor şi îl aştepta pentru reînoirea mandatului a depus armele şi s-a declarat învins „de servicii”. A intrat în scena istorică „Marinarul”, respectiv un fost comandant de navă, îl numim pe Traian Băsescu, unul care a străbătut fără incidente mările şi oceanele planetei. Ne-a spus că înţelege să fie şi se va manifesta drept un „preşedinte jucător”, standard pe care, însă , nu la atins, pentru că în fapt s-a manifestat ca un preşedinte „ghiduş”. Poporul român a traversat alături de acest „bărbat” 3650 de zile, respectiv zece ani de revigorare a tonusului social, de implementare a accesului spre o dezvoltare pozitivă a societăţii şi a rosturilor sale sociale. A avut din plin ceea ce i se cere a afişa în prim plan un conducător de ţară, „carismă”. Sub blânda sa ocârmuire, s-a atins un standard existenţial ce constituie un dat indispensabil al rezistenţei istorice şi a capacităţii de a traversa timpul de către entitatea numită popor. S-a revigorat „Justiţia” dobândindu-şi capacitatea de a se manifesta ca putere distinctă în stat, drept care acum la încheierea mandatelor marinarului se asistă la scotocirea tuturor cotloanelor în care s-au aciuat furii avuţiei publice, care sunt săltaţi şi duşi la ceea ce poporul român numea „scaunul de judecată”.
A avut când mână bună, când mână rea. Ne referim la încredinţarea mandatelor de prim-ministru. A început pe mâna cea rea. A căftănit în calitate de prim ministru un fariseu, îl numim pe Călin , Anton, Constantin, Popescu Tăriceanu , un infatuat, subiect îndrăgostit de propria-i persoană, cel cu neastâmpăr la pat, locaţie de odihnă şi amor în care până la zi şi-a trântit cu acte nu mai puţin de cât cinci neveste, personaj ce a socotit că poate exercita asupra marinarului influenţe nocive dintre care amintim traficul de influenţă „vezi biletul roz”, cu „Dragă Traiane” şi dorinţa de a nu fi inculpat Dinu Patriciu”, un om de afaceri nociv. Şi pentru că o astfel de relaţie s-a dovedit a fi inacceptabilă pentru exigenţele ce şi-a propus „Preşedintele României”, C.A.C.P. Tăriceanu a folosit carenţele constituţionale, împrejurarea că funcţia prezidenţială potrivit Constituţiei României este una protocolară, şi că persoanei ce o exercită nu-i este concedată competenţa de a demite prim ministrul. În ciuda faptului că era preşedinte al Partidului Naţional Liberal, un partid de dreapta, a trădat orientarea acestuia coalizându-se cu stânga Social Democrată, o formaţie cu nostalgii comuniste ce s-a dovedi a fi extrem de nocivă pentru nivelul de sănătate civică înspre care poporul român tindea să se îndrepte, împrejurare ce a încetinit, până la a opri rotaţia motorului de dezvoltare civică şi socială a unui popor înscris pe traseul recuperării timpului istoric puternic prejudiciat de către crima comunistă.
A avut şi mână bună, atunci când a încredinţat mandatul prim ministerial blândului Emil Boc, omuleţul mic la stat şi mare-n fapte provenit de pe una din văile lungi ale Munţilor Apuseni unul hrănit şi ridicat întru bărbăţie de ţâţa istorică a neamului începând cu Zalmoxis şi neterminând cu Avram Iancu, pentru că bărbaţi vrednici de istorie al acestui areal mai sunt şi evident vor mai fi.
A avut meritul istoric de a se confunda cu însăşi istoria poporului român. Aici o paranteză. Îndeobşte mulţimile viază fie în timpi de concordie când sunt liniştite şi aplaudă, fie în segmente temporale în care fie se revendică ceva, fie se acuză insuportabilitatea. Ei bine în frumosul său mandat s-a semnalat o premieră. Cloaca asociată în USL, cu coloratură„Roşu cu Galben” a propus „Poporului Român” să-l urască pe Marinar, nu pentru fapte determinate cât pentru ura în sine, ura de dragul uri. Au inventat o politică împotriva unei singure persoane şi nu a unei stări de fapt cum se practică în societăţile sănătoase. Li s-a părut insuportabil marinarul pentru că sub „Domnia Lui” erau periclitate baronatele, respectiv vârfurile pretins „social democrate” ce au propus, urmare spolierii avuţiei naţionale milionari şi miliardari cu acte, ce cu cinism îşi făceau jocul înavuţirii sub privirile unei societăţi marcate de sărăcie. Le era de neînţeles de ce Justiţia cu auxiliara ei DNA, şi incomoda ANI, operează în zoaiele „mofiotismului social-democrato-liberal”, respectiv banda roşie-galbenă de răufăcători, drept care a visat la un timp reparatoriu când după înlăturarea marinarului să se redeschidă accesul la jaf, iar acest timp l-au marcat cu acţiuni banditeşti: suspendarea Preşedintelui României din 2007; „Lovitura de stat” din 2012 asociată cu Suspendarea Preşedintelui României; „Protocolul” din octombrie 2012 dintre călăii USL-işti, Victor Viorel Ponta, Crin Laurenţiu Antonescu şi Dan Voiculescu, cu banda de lătrăi a lui Mircea Dogariu, prin care se parafa un viitor fără DNA; fără ANI, şi fără Curtea Constituţională; „Marţea Neagră” din decembrie 2013, atitudini de banditism politic închise prin crima din noiembrie 2014 când s-a atentat la dreptul de vot al populaţiilor româneşti cu privire la care camarila din fruntea stângii socotea că nu au creierii suficient de bine spălaţi, încât să participe la umilirea istorică a României cu ocazia sufragiului prezidenţial din 2014, vreme la care aveau nevoie de voturile celor 7.400.000 de tembeli cu creiere spălate ce i-au pus în situaţia ca timp de doi ani să clameze nelegitimitatea prezenţei Marinarului la Palatul Cotroceni, voturi ce nu le-au mai primit. Se pare că în reţeaua farmaceutică română cei 11.600.000 de români ce nu şi-au lăsat, în 2012, dreapta judecată năclăită de înşelătoria şi primitivismul USL-ist, au asigurat prezenţa unui praf, fie tămăduitor, fie ameliorator al tembelismului.
A avut neşansa istorică să aibă alături de el un executiv condus de un „Găinar”, îl numim pe Victor Viorel Ponta, furul de valori intelectuale, cel care însuşindu-şi banditeşte pagini scrise de personalităţi din domeniul ştiinţific, şi-a apropiat un titlu doctoral, şi s-a îmbăţoşat a fi ceea ce nu era. A trebuit să respire aerul otrăvit al vremii în care Ministerul Educaţiei, condus de homunculi asociaţi la crima de a fura să facă tot posibilul pentru împiedica jurizarea şi constatarea furtului comis de către prim-ministru, îi avem în vedere pe Liviu Pop şi Ecaterina Andronescu, aceşti semeni ai ruşinii româneşti.
Mai sunt trei zile până la ieşirea, credem temporară, a Marinarului de pe scena cu zgomot politic. Intrăm într-un viitor, fără actorul politic ce ne-a descreţit de atâtea ori frunţile, prin victorii l-a care l-au împins marea s-a carismă şi stima pe care şi-a câştigat-o din partea poporului român ce a stat alături de el în 2007, cel ce a fost condus de spiritul „băsist” cum a titrat timpul său, cu adevărat istoric, camarila criminală bicoloră (roşu-galben), uselistă.
Ne vor lipsi înălţătoarele seri, cu timp orar 18,30, în care „Marele Om de Stat”
ne îmbărbăta, seri în care asistam la tratamentul cu zacherlină, substanţă inventată de Grigore Topârceanu atunci când l-a parodiat pe Bogdan Duicu (a nu se confunda cu Duicu de Mehedinţi cel ce l-a avut complice pe Victor Viorel Ponta la comiterea traficului de influenţă, ştiţi Domniile Voastre, vremea la care Găinarul îşi căuta refugiu operaţional în vreun buncăr al armatei) cu „Talent avem/ O recunoşti/Când dăm/ Cu zacherlină-n proşti!”
Iar ziua ocazionată de năimirea, la Palatul Cotroceni, a Guvernului Ponta IV, ne-a oferit prilejul să asistăm la ultimul tratament cu zacherlină a unor pigmei ce vor popula „Guvernul de tot râsul” condus spre ruşinea patriei de rezistentul la jenă, Găinarul, ce cu câteva ore înaintea acelui eveniment şi-a turnat oala cu căcat în cap, recunoscându-şi indirect furtul, apărat în timp cu mijloace guvernamentale de pigmeii trataţi acum cu zacherlină Liviu Pop şi Sorin Mihai Câmpeanu.
Ne despărţim de actorul politic ce, dacă în această sferă s-ar acorda fie „Oscaruri”, fie „Nobeluri”, ar merita cu prisosinţă să iasă din scenă acoperit de o astfel de, rară, distincţie.
Ziua de 21 Decembrie 2014 este pe de o parte o zi tristă pentru că pleacă cel ce în clipe de cumpănă, ne-a descreţit frunţile, încărcându-ne nu de puţine ori cu tonus.
Ziua de 21 Decembrie 2014 este în ordine o zi luminoasă, pentru că atunci îl vom lua de mână pe „Marele Sas” şi împreună vom străbate multe din culoarele istoriei cu vocaţie de edificatori ai democraţiei şi a păcii sociale. Suntem de felicitat; Români! Pentru ştiinţa de a fi pus votul în 2 şi 16 noiembrie 2014 acolo unde se ofereau garanţii pentru o Românie neaservită bandelor mafiote.

18 decembrie 2014
Tiberiu Vanca

Posted in: