- De ce oare bucuria zborului trebuie să înceapă cu teama de cădere? s-a gândit ea. Această întrebare fără vârstă încă nu îşi găsise răspunsul pentru ea. Aşa cum era tradiţia speciei, cuibul se afla pe un vârf de stâncă. Dedesubt nu se afla nimic altceva decât aer care să sprijine aripile copiilor ei.
- E posibil ca de data asta să nu meargă? s-a întrebat . În ciuda fricii, vulturul ştia că sosise timpul. Misiunea de părinte era aproape încheiată. Mai rămânea o singură sarcina. Imboldul.
Şi-a luat tot curajul pe care îl avea din înţelepciunea sa înnăscută. Până când copiii săi nu-şi vor descoperi aripile, le va lipsi scopul în viaţă. Până când nu vor învăţa să plutească, nu vor înţelege ce înseamnă privilegiul de a te fi născut vultur.
Imboldul este cel mai important dar pe care îl are de oferit. Este actul de supremă iubire. Şi, astfel, a început să-i împingă, pe rând, spre zbor….. şi ei au zburat."....
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Va rog sa va spuneti parerea , fiecare parere conteaza , doar o singura rugaminte am pastrati limbajul decent , fara cuvinte urate injuraturi , instigare la rasism ,xenofobie si jignire a celui caruia va adresati ( vom modera doar aceste comentarii ),va multumesc si asteptam cu interes comentariile dumneavoastra. .