Norii-s de-argint şi zboară departe,
Ceru-i înalt, tăiat în cleştar.
Noaptea-i o perdea,
Şi fereastra mea
Doar umbre, care-ncet dispar.
Când nu eşti aici mi-e camera goală,
E timpul leneş, mult prea lung.
Deloc nu mi-e somn, şi-n loc să adorm
Încerc cu gândul să te-ajung.
Se înseninează cerul, departe,
Ceaţa dispare ruptă în fâşii.
Străzile-s pustii
Dacă tu, tu nu vii.
Degeaba-ncepe, începe-o nouă zi.
Nu te-ndepărta, nu mă mai lăsa
Singur să te-aştept.
Nu te răzgândi, nu mă ocoli,
Nu mai fugi.
Şi-i linişte iar, aproape de mine,
Prea triste visele-mi sunt.
De ce nu eşti aici, să-mi poţi vorbi, să-mi pot vorbi.
S-apropii cerul de pământ.
Şi-i linişte iar, aproape de mine
De ce n-auzi chemarea mea?
Te strig mereu, te strig în gând.
Şi inima mea ca un ceas bătând...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Va rog sa va spuneti parerea , fiecare parere conteaza , doar o singura rugaminte am pastrati limbajul decent , fara cuvinte urate injuraturi , instigare la rasism ,xenofobie si jignire a celui caruia va adresati ( vom modera doar aceste comentarii ),va multumesc si asteptam cu interes comentariile dumneavoastra. .