MAI AVEM NEVOIE SI DE IUBIRE by Cristina Dana Preda

Sunt zile amare si multe nopti chinuitoare, amagitoare, carora nu se pot oferi sensuri intelese si care s-ar vrea macar vremelnic, disparute usurator din noianul clipelor vietii, lasand libera si raspandita zglobiu, respiratia parfumata a iubirii curate si adevarate. Sunt oamenii dependenti de iubire pentru a-i putea intelege pe semeni, pentru a-si putea lasa descoperita frumusetea lor interioara, pentru a multumi si raspunde cu drag zambetelor trecatorilor din parcursul lor cotidian? Intelesul la aceasta intrebare se iveste singur, vazand cu cata greutate sunt urcati muntii si dealurile succesului, cu cata usurinta sunt coborate vaile adanci si negre ale esecului, cat de inutili devin oamenii care prezinta lumii, masca fetelor lor zambitoare si fara de griji iar serile acasa, in plina depresie a simtirilor lor, uda amarnic pernele singuratatii. Lipsa sentimentului de iubire ii transforma pe oameni in roboti umani din metal rece care, cu timpul, dupa multiplele ploi si vijelii traite, ruginesc, crapa si se imbolnavesc... Toate zilele la un loc dar si luate separat, impreuna cu succesul efemer, dobandit si el cu mare greutate si cu multa munca, din celelalte alte domenii ale vietii, banii, averea, nu au deloc si niciodata valoare in lipsa dragostei, ele ramanand din nefericire, niste simple cautari ratacite, suflete peregrine in neant si aratand astfel lumii intregi ca totusi, mai e nevoie inca, pentru a trai implinit si de iubire...  

Posted in: dragoste,esec,iubire,masca,metal rece,roboti umani,semeni,sentiment,singuratate,succes