Premierul României în curs de regionalizare a sărbătorit istorica întâlnire cu preşedintele Franţei în curs de falimentare prin sacrificarea câtorva tabere de romi

Întreţinându-se ca de la o nulitate pe plan uman şi fără niciun viitor politic la alta fără, domnii Victor Ponta – prim-ministru prin voinţa gloatei de la Gurile Dunării şi François Hollande – preşedinte prin lipsa de interes a camarazilor de pe malurile Senei (despre care până de curând aveam impresia că sunt de un soi ceva mai bun), s-au simţit excelent în cele câteva minute petrecute împreună. În acest timp, cu deferenţa unui papagal lăsat să aştepte ca prostul în maşină, domnul Ponta a încercat să-şi mintă interlocutorul într-o franceză dezagreabilă.

Angajamentele lui Ponta au fost îndeajuns de stupide pentru a nu trezi suspiciuni

La conferinţa de presă comună cu preşedintele François Hollande, care a reprezentat vârful programului vizitei oficiale de două zile în Franţa a lui Victor Ponta, din cursul acestei săptămâni, acesta a declarat următoarele: "Vreau să vă spun încă odată că a fost o întâlnire cu totul specială cu preşedintele Republicii Franceze. Am reiterat faptul că România este nu doar cel mai bun partener, ci cel mai bun prieten al Franţei în regiunea noastră, că suntem o ţară francofonă şi francofilă şi că toate proiectele importante pentru viitorul celor două ţări şi pentru viitorul Europei le putem desfăşura şi le putem gândi împreună. Este o relaţie specială, care durează de foarte mult timp şi care, acum, are absolut toate condiţiile pentru a se dezvolta în continuare pe plan politic, pe plan economic şi pe planul politicii şi a noii viziuni asupra Europei, de care Uniunea Europeană are nevoie."

Ca şi cum ar fi fost cineva dispus în ţara aia unde munca se face în program de loisir (este ştiut că francezii muncesc cu 10 ore pe săptămână mai puţin decât nemţii şi că se pensionează foarte devreme) să-i bage în seamă gargara, premierul României – un cărător de serviete comunistoide şi un plagiator de rând, cu o şmecherie oarecum cizelată totuşi, cunoscut în Hexagon drept un golănaş care a încercat să pună şeaua pe Traian Băsescu şi apoi să vopsească calul pentru a-l vinde drept vacă – a încercat să se folosească de ocazie pentru a se întâlni cu câţiva bişniţari francezi pe care să-i prezinte drept potenţiali mari investitori într-o economie românească al cărui cadavru a început să se descompună deja de multă vreme…

După întrevederea cu François Hollande, care a durat cam cât ţi-ar lua ca să încălzeşti o porţie de lasagna care nechează, domnul Victor Ponta a ţinut să-l aburească, în stilu-i caracteristic, şi pe premierul francez, omologul său din carne de gal, cum ar veni vorba, domnul Jean-Marc Ayrault.

Împreună cu acesta premierul român a semnat "foaia de parcurs" pentru relansarea a ceea ce naivii numesc "Parteneriatul strategic dintre România şi Franţa". (Avem suspiciunea că pe domnul Ponta, fiind pesedist pur-sânge, acest parcurs îl va costa foarte scump şi că nu va fi capabil să ajungă cu el prea departe, aşa cum i s-a întâmplat PSD-ului cu parteneriatul avut cu firma Bechtel şi alte asemenea). Acest parteneriat nu este altceva decât un amărât de cincinal socialist care trasează planul unor eşecuri comune.

Diplomaţia românească există doar pentru a-l ataca pe Traian Băsescu din orice poziţie

Victor Ponta s-a bătut cu cărămizi în piept pentru faptul că a salvat onoarea patriei semnând respectivul bileţel confidenţial, fără nicio valoare, nici măcar pentru colecţionarii de nulităţi, căruia i se spune pompos "Parteneriatul strategic…". Dorinţa lui Ponta de a-i mai da un bobârnac preşedintelui Băsescu, prin intermediul propagandei useliste, a fost însă atât de puternică, încât isprava semnării a fost interpretată drept o vitejie personală a premierului nostru rânjitor, care a reuşit acolo unde Traian Băsescu a dat cu bâta în… Sarkozy.

După o astfel de prezentare a situaţiei, faptul că Victor Ponta a mai precizat: "Am discutat un singur lucru, care ţine de o atribuţie ce îi revine şi preşedintelui, nu doar primului-ministru, pentru că pe 21 februarie o să discut aici, la Paris, 98% din probleme, probleme care ţin de Guvern şi, de aceea, eu mă văd cu preşedintele şi cu primul-ministru. Dar am discutat şi o problemă care ţine de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), cea referitoare la sprijinul pe care România l-a dat şi ar putea să îl dea Franţei în intervenţia din Mali. După cum ştiţi, a fost această discuţie şi pe ordinea de zi a CSAT şi, practic, mesajul pe care îl transmit mâine preşedintelui Franţei pe această temă este un mesaj comun, nu doar al meu, ca prim-ministru, ci şi al preşedintelui. Celelalte lucruri pe care le discutăm ţin de competenţa Guvernului şi tocmai de aceea le am mâine pe agendă", nu face altceva decât să creeze senzaţia că premierul român vrea să fie mărinimos şi cu greşiţii lui şi ai Franţei, contextual.

Mai mult decât atât, se pare că domnul Ponta l-a pomenit pe parcursul întregii sale vizite în Franţa de mai multe ori pe Traian Băsescu decât a pomenit de: relansarea parteneriatului, Charles de Gaulle, întărirea relaţiilor economice, creşterea numărului de investitori francezi, investiţii franceze în ţara noastră, energie, agricultură, Moulin Rouge şi infrastructură, luate împreună…

De asemenea, premierul Ponta nu a scăpat ocazia de a-l bârfi pe Băsescu în toate celelalte întrevederi de bla-bla-uri pe care le-a avut pe pământ francez, cu preşedintele Partidului Socialist din Franţa, Harlem Desir, or cu Elisabeth Guigou, preşedintele Comitetului de relaţii externe al Adunării Naţionale a Republicii Franceze, de exemplu. De amintit faptul că delegaţia care l-a însoţit pe Ponta a fost formată exclusiv din anti-băsişti de marcă ale căror spume la gură au lăsat urme democratice adânci...

Altitudinea ameţitoare a notorietăţii lui Ponta în presa franceză a atins aproape piciorul broaştei

Dacă în republica măgărească a jurnaliştilor a căror activitate profesională se limitează la aruncatul cu pietre după Traian Băsescu (Jurnalul Naţional şi Cotidianul, cu precădere) vizita lui Victor Ponta în Franţa a însemnat şi ea acolo ceva în sine, aceasta a însemnat în acelaşi timp enorm pentru ocazia de a-l lua la palme pe preşedinte pentru vina de a fi răcit într-atât relaţia cu francezii, încât aceştia şi-au luat tălpăşiţa…

În presa din Franţa această vizită, practic nici n-a existat. Evident, cu excepţia unor eforturi, probabil, gras plătite de uselimea dornică de fală în afară şi, în special, de iertare a păcatelor lor faţă de statul de drept din România, nicio publicaţie, fie ea şi de satiră şi umor, nu a rezervat "epocalei vizite" a premierului român în Franţa nici măcar vreo două vorbuliţe. Excepţia a reprezentat-o minusculul articol al lui în Luca Niculescu în Libération din care reiese că premierul român s-ar fi plimbat două zile pe la Paris cu niscai treabă, activitate ce ar continua eforturile personale ale lui Victor Ponta de a se gudura pe lângă reprezentanţii familiei politice a socialiştilor europeni. În articolul său, jurnalistul "francez" aminteşte (cu părere de rău acum pentru absolut toată lumea, n.n.) că Franţa a fost principalul avocat al României pentru aderarea sa la Uniunea Europeană (în ciuda incompatibilităţilor de caracter evidente).

"În ultimii ani, relaţia între fostul preşedinte francez Nicolas Sarkozy şi Traian Băsescu s-a deteriorat datorită dosarului ţiganilor. Televiziunile din România au reluat în neştire imaginile unui Sarkozy glacial în faţa tentativelor lui Băsescu de a purta un dialog. Victor Ponta speră să obţină odată cu reluarea parteneriatului strategic şi atragerea investiţiilor franceze care, nu neapărat în legătură cu tensiunile politice, nu au mai apărut în România. Exemplul ideal este constructorul Daciei (grupul Renault), care reprezintă primul exportator al ţării, cu o cifră de afaceri de 3% din PIB-ul românesc. Deasupra amiciţiei politice dintre Victor Ponta şi François Hollande, pe baza dorinţei comune de a reduce austeritatea din Europa, stă (presupusul, n.n.) ataşament profund al românilor faţă de Franţa. Un ataşament care deşi este necunoscut în Hexagon, francezii vor avea ocazia să-l cunoască cu ocazia Salonului cărţii de la Paris, care va avea loc la sfârşitul lunii martie, unde România va fi prezentă în calitate de invitată de onoare", putem citi în Libération.

Cât de oficial i se rupe lui François Hollande de relaţia cu Victor Ponta

Conform comunicatului postat pe site-ul oficial al preşedintelui Franţei (http://www.elysee.fr) preşedintele François Hollande l-a primit la Palatul Elysée pe domnul Victor Ponta, primul ministru al României, cu ocazia vizitei pe care acesta a efectuat-o în Franţa. "Această întâlnire a fost o bună ocazie pentru Preşedintele Republicii de a sublinia legăturile strânse care există între Franţa şi România. Viitorul Salon al cărţii, la care România va fi invitată de onoare, va saluta această apropiere culturală. Ca dovadă a acesteia, avem împărtăşirea limbii franceze de către România în cadrul Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei. […] Au fost evocate perspectivele deschise de semnarea în această după-amiază între cei doi prim-miniştri a unui program de lucru interguvernamental pentru perioada 2013-2018, ale cărui priorităţi sunt: creşterea economică şi locurile de muncă, gestionarea fondurilor structurale europene, incluziunea romilor, agricultura, sănătatea şi problemele de apărare. […] S-a exprimat aprecierea pentru buna cooperare între Franţa şi România pentru asigurarea continuării politicilor comune şi dezvoltarea de noi programe în cadrul viitorului plan financiar multianulal (2014-2020) al Uniunii Europene. […] Preşedintele Republicii a mulţumit României pentru sprijinul acordat intervenţiei franceze în Mali."

Cu toate acestea, în ciuda conformismului sec şi a răcelii evidente a acestui comunicat, în interviul pe care Victor Ponta l-a acordat cotidianului Les Echos în răspăr şi cu pumnii strânşi pe care îi tot agită în faţa austerităţii comandate de preşedintele Băsescu, acesta se laudă cu faptul că România a înregistrat cea mai amplă reducere a deficitului public dintre ţările Uniunii Europene. Poate, având în vedere şi cameleonismul brutal la care se pretează domnul Ponta, preşedintelui François Hollande i se pare de prisos să mai stea să încerce să digere minciunile unei gloabe politice de undeva din Balcani…

Preşedintele Franţei nu este câtuşi de puţin impresionat de marşul forţat de captare a bunăvoinţei europenilor pe care îl practică domnul Victor Ponta. Astfel, nici participarea lui Ponta, în Italia, la un miting în care era ironizat (absolut mitocăneşte) Silvio Berlusconi (un hoţ de altă talie decât Ponta) şi nici lăturile aruncate în capul cancelarului Germaniei, Angela Merkel, nu-l pot determina pe François Hollande să-şi schimbe părea despre un golan obrăznicit care a ales să facă prima sa vizită externă la Paris pentru a demonstra că el se ambiţionează în continuare să facă exact contrariul a ceea ce face Traian Băsescu…

Oricât am fi noi de prieteni cu francezii, să nu uităm că incluziunea romilor e pe bani

Cu aceeaşi nesimţire şi totală iresponsabilitate ca atunci când declara că partidul preşedintelui Băsescu ar fi pierdut alegerile legislative din cauza poşetelor Elenei Udrea şi a scandalurilor de corupţie inventate de serviciile secrete ale USL, domnul Victor Ponta a abordat problema romilor şi în Franţa. Întrebat în legătură cu cel mai sensibil subiect al relaţiilor dintre cele două ţări (de fapt, singurul subiect comun care ne-a mai rămas, odată cu ireversibila prăbuşire economică a Franţei) – problema romilor – premierul român şi-a bătut joc de conaţionalii săi declarând că "abordarea tradiţională care constă în a spune că nu este problema noastră nu este eficace".

Ponta a fost totuşi capabil să scape un porumbel din gură pe final, atunci când a spus: "după vizita ministrului de Interne francez, Manuel Valls, din vara anului 2012, autorităţile române au decis să întărească programul angajării romilor în fabricile din România şi integrarea copiilor acestora în şcoli, însă acest lucru va dura ani". Până atunci, constatăm cum aceştia se integrează foarte bine în clanurile de infractori care au îngrozit lumea şi pe care USL-ul le foloseşte în scopuri electorale, mai mult sau mai puţin convingătoare...

În acelaşi interviu acordat publicaţiei franceze Les Echos, Victor Ponta a fost obligat să recunoască că "dosarul ţiganilor români apăsă de ani de zile asupra relaţiilor franco-române" şi, implicit, că datorită existenţei acestei probleme a fost băgat în seamă de preşedintele Hollande. Fără a-i păsa de această evidenţă, domnul Ponta şi-a reluat cu seninătate şirul minciunilor, încercând să le explice jurnaliştilor că a venit în Franţa pentru a relansa parteneriatul cu acest "aliat istoric" al României, un parteneriat care nu a fost "suficient de fructuos în ultima vreme" (din cauza lui Traian Băsescu, se înţelege). Pentru că cei de la Les Echos nu s-au lăsat convinşi de această deturnare, premierul României a încercat să introducă în ecuaţia vizitei sale raţiunile economice, justificate chipurile de întâlnirile pe care urmează să le aibă cu numeroşi lideri ai mediului de afaceri francez. Asta fiind şi mai gogonată, jurnaliştii francezi l-au adus pe Victor Ponta cu picioarele pe (carnea de) cal. În această problemă, premierul nu a mai avut ce să mintă şi de aceea nu prea s-a mai simţit în largul lui… Noroc că François Hollande i-a promis că-i pune în braţe, cât de curând, toate baragladinele pe care le va prinde în Franţa, ca să poată pleca omul nostru acasă zâmbind, cum îi şade bine… 

Posted in: François Hollande,Parteneriatul strategic România- Franţa,Victor Ponta,vizita lui Ponta în Franţa