REGELE REPETENŢILOR
© Tiberiu Vanca
Atenţie! Poporul Român se află în faţa unei macabre neperformanţe.
Haitele politice, grupate într-o imundă alianţă, se va înţelege PSD;
PNL; şi infimul, voiculescian, PC, au bătut palma cu greu terminatul
Căcărău, cel ce prin uriaşe scremete a accedat la un pergament
universitar din spatele căruia se comportă, iertaţi cuvântul,
golăneşte. I-au spus să doarmă liniştit, că odihna-i de la Dumnezeu că
ei vor să înscăuneze în cea mai înaltă demnitate a Poporului Român o
persoană odihnită. Şi că el prezintă cel puţin două garanţii de
neînlăturat, prima, adoarme chiar şi în picioare şi a doua că nu este
reticent la bună creştere, la morală, la respectarea legii, iar despre
onorarea cuvântului dat nici măcar nu poate fi vorba. Şi „catindatul”
s-a pus pe somn şi a dormit atât de mult încât a ajuns campionul, la zi,
al Parlamentului, şi de câte ori intra în stare de veghe, respectiv se
trezea, bătea câmpii cu prostioare înseriate. Cobeligeranţii s-au arătat
mulţumiţi, ba mai mult l-au aplaudat şi s-au pus pe treabă. Primul pas
pe ordinea de zi alungarea „Javrei” de la „Cotroceni”, respectiv
preşedintele ales al României, „dezmierdat” cu apelativul de mai sus de
către jigodiile scoase în stradă, evident de către U.S.L, pentru a da
semnal că „Ţara”, ar fi ajuns la capătul răbdării, şi că a sosit ceasul
socotelilor. A ieşit la rampă „Varanul” personaj ultra compromis ca
turnător. În calitatea amintită a dat dovadă de atâta zel încât şi-a
turnat şi rudele apropiate, până la a-i expune şi a-i înfunda în
recluziune, care a „vestit” programul masacrului, ce anume avea să fie
după treizeci de zile, şi cum se vor termina lucrurile în a şaizecea zi.
Şi programul s-a împlinit cu o abatere de una zi. Că odată cu
izgonirea preşedintelui, suprapus pe alegerile parlamentare ale anului
respectiv se vor organiza şi alegeri prezidenţiale anticipate pentru
împlinirea promisiunii făcute lui Căcărău şi instalarea sa la Cotroceni.
Foarte sigur pe calculele făcute Căcărău iese pe post şi declară că
dacă preşedintele nu va fi alungat el, omul politic specializat pe
chiul şi trândăvie, va ieşi definitiv din viaţa politică. Numai că
istoria avea să înscrie în filele sale că trândavul promitent este o
persoană fără onoare, şi, firesc, nu s-a ţinut de cuvânt.
Se impune
să ne devoalăm subiectul, respectiv cine este „Căcărău Întâiul”.
Personaj emblematic al localităţii Isaccea. A bătut la porţi
universitare dar i-a fost greu să urce din anul întâi în cel din urmă.
Şi aventura s-a lăsat cu de două ori pasul pe loc, în limbaj şcolăresc
repetenţii. Şi asta fie pentru că, ipotetic, în capul lui n-a încăput
„din prima” efortul de la catedră, fie pentru că era „visător”, a se
înţelege leneş. Prost n-a fost iar ăst lucru este acoperit de modul în
care le-a luat mintea liberalilor, cărora le-a furat vârful de piramidă,
iar acum, de acolo de sus îi scuipă, în toate zările, pe toţi cei ce
fie vorbesc, fie îi încurcă socotelile. i
Revenind la vara încărcată
de coşmare a anului 2012, „Liota, de haidamaci USL-istă” s-a luat la
trântă cu nimeni altul decât „Poporul” prin punerea în operă a
„loviturii de stat”. Numai că „Poporul” această supra inteligenţă, la
nivel de mase, le-a trântit un „Nu” ucigător prin neprezentare, pentru
că trebuie spus, legea cerea participarea cu elan al celor ce marşau cu
„liota”, elan marcat procentual la o anumită prezenţă la urne. Şi cum
românii au stat liniştiţi la casele lor lovitura de stat a clacat, şi
cursul normal al istoriei şi-a reluat curgerea firească. Numai că
evenimentele în curgere cronologică aveau să dovedească că doi din
autorii acestei mârşăvii nu sunt făcuţi pentru a sta în fruntea ţării.
Din fotoliul de interimat la Cotroceni, Căcărău a aruncat în eter,
declaraţii şi procese de intenţii care au dovedit unei lumi întregi şi
occidentului în special că este un personaj pe care nu se poate pune
credit. În scurte cuvinte şi-a oficiat sinuciderea politică. În ce-l
priveşte pe cel de al doilea personaj, şeful executivului, aflat între
opinia publică din interior şi presiunile Bruxelles-ului marcat de
nesiguranţa celui ce a greşit fundamental şi caută scăpare, s-a mişcat
dintr-o minciună în alta, creându-şi un trist renume. Se spunea despre
el că: „Minte cum respiră!”.
Cum în lumea materială, în lumea
evenimentelor sau a vieţii totul se evaluează, se clasifică, se aşează
pe o scară valorică, tot astfel şi „trudnica” trândăvie a lui Căcărău
trebuie evaluată, evident în raport cu marea masă de trândavi. În ce ne
priveşte îl socotim a fi trândavul performant, pentru că prin impostură
a accedat la ranguri sociale ce se cuvin persoanelor aflate la bună
altitudine pe scara lui „a face”. Iar cum strădania sa de a ajunge prin
lipsă de valoare, printr-un puci criminal, să-şi facă veleatul, iar
prin acesta înţelegem somnul şi lenea trândavă de după somn într-un
palat (Cotroceni), prin care s-au mişcat, cu treburi monarhii
înfloritoarei Românii, pentru că trebuie să spunem că la sfârşitul
deceniului III al secolului trecut, înţelegem anii trei zeci, România
s-a aflat pe o curbă ascendentă a bunăstării şi a dezvoltării economice,
şi ar mai fi urcat dacă n-ar fi fost năpăstuită de implementare prin
crime, până la genocid de către orânduirea roşie, primul reflex pe
care-l putem avea după această analiză se circumscrie într-o sumbră
exclamaţie „Cât de rău am putut ajunge!”.
8 iunie 2013
Tiberiu Vanca
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Va rog sa va spuneti parerea , fiecare parere conteaza , doar o singura rugaminte am pastrati limbajul decent , fara cuvinte urate injuraturi , instigare la rasism ,xenofobie si jignire a celui caruia va adresati ( vom modera doar aceste comentarii ),va multumesc si asteptam cu interes comentariile dumneavoastra. .