by Viorica Crainic

Gânduri de seară.............

"Noi, românii, avem o problemă cu iubirea de ţară.
De câte ori e vorba de ea, devenim inflamaţi. În nimic nu punem mai mult zel, decât în demonstrarea tăioasă a iubirii ce avem pentru ţară şi neam.
Până la un punct, ar părea că atitudinea aceasta este naturală, adică în ordinea firească a lucrurilor.
Ceva însă atrage aici în mod neplăcut atenţia. Naţionalismul nostru este în special verbal: la noi iubirea de ţară e mai curând o probă de îndemânare retorică, decât o voinţă tenace de a impune altora, prin procedee legitime, punctul nostru de vedere.
Că este aşa e dovedit de marea nepăsare ce avem pentru trei categorii de fapte:

(1)mizeria vieţii publice

(2)arbitrariul vieţii politice

(3)susţinerea tenace a intereselor naţionale

(...)
Deşi toţi românii se declară în vorbe naţionalişti, indiferenţa lor faţă de chestiuni naţionale specifice este deopotrivă stupefiantă şi patentă. Răul vine tot din incapacitatea noastră de a identifica idealul naţional cu prezentul şi cu o politică abilă de susţinere a intereselor noastre punctuale. Dimpotrivă, formulele rituale a ceea ce numim naţionalism ne declanşează invariabil, adică pavlovian, reacţia paseist-fatalistă, calea cea mai sigură de a rata aproape orice.
Pentru a deveni patrioţi, naţionaliştii vor trebui să înceteze a se mai defini prin formule rituale (patria, strămoşii, statul, biserica ortodoxă, românismul, etc…), acceptând cel puţin două lucruri:
prezentul ca valoare naţională supremă
şi
faptul inconturnabil că tot ceea ce se poate în genere realiza cu România, se poate face numai printr-o susţinere tenace, inteligentă şi calmă a unor interese politice punctuale, care trec prin activitatea publică şi politică de zi cu zi." (Horia Roman Patapievici)

Posted in: iubireadetara,mizeriavietiipolitice,prezentulcavaloarenationala