ROMÂNIA ÎN FAŢA TOXINEI DE CRIN by Tiberiu Vanca

            ROMÂNIA

      ÎN FAŢA TOXINEI DE CRIN

          Cu ceva ani în urmă, nu mulţi, doi aventurieri, unul ce se va dovedi că are apucături de „fur”, şi un „trândav” notoriu, îi numim pe Victor Viorel Ponta şi Crin Laurenţiu George Antonescu, au pus gând rău României. Cei doi s-au îmbrăţişat iar rezultanta a fost o macabră alianţă, titrată „Uniunea Social Liberală „ ( U.S.L), nu lipsită de interese personale. La parafarea alianţei, cei doi au stabilit că „furului” i se va asigura scaunul de „Prim Ministru”, iar trândavului cel de „ Preşedinte al României”.  În mai 2012, urmare unei campanii crâncene de cumpărare de parlamentari, după schimbarea raportului de forţe din parlament, cade guvernul în funcţie iar alianţei i se pune la dispoziţie guvernarea.  „Furul” îşi vede visul împlinit iar „Trândavul” prin vocea uneia din cele mai compromise persoane de pe eşichierul politic, îl numim pe Dan Voiculescu, face publică înscăunarea sa  la Cotroceni. În cele şaizeci de zile prognozate de D.V. Preşedintele Ţării este suspendat din funcţie iar „trândavul” îşi începe somnul la Cotroceni, nu înainte de a-şi tipări cărţile de vizită prin care se prezenta „preşedinte interimar al României”. Paşii erau într-atât de bine calculaţi încât pentru toamna anului 2012, s-a  gândit  programarea unor alegeri prezidenţiale anticipate. Trândavul  a ieşit la public şi cu  aroganţa, ce îl caracterizează, a dat de sigură victoria a ceea ce oamenii de bună credinţă au numit „lovitură de stat”. Mai mult a asigurat opinia publică că în cazul în care operaţia nu va reuşi el personal va ieşi, odată pentru totdeauna din politică. Evenimentele sunt cunoscute. Lovitura de stat nu a reuşit iar trândavul n-a părăsit scena politică, cât s-a cufundat în tristeţea amară pe care  o pot produce incertitudinile. A început să fie trist, iar legat de ceea ce în mod concertat răbufnea din opinia publică, cum că  aliatul său Partidul Social Democrat n-ar concepe să nu aibă un candidat la prezidenţiale, visul său de  prezidenţiabil a început să se adumbrească de incertitudini, în special după semnarea de către „fur” a unui pact de neagresiune cu preşedintele în funcţie, şi în condiţiile în care , primul (furul) declara că fără aportul, la urne al P.S.D., nimeni nu poate sconta o victorie la prezidenţiale. Iar cum „primul ministru” în funcţie a evaluat greşelile din vara anului 2012 şi a trecut la acte de guvernare de natură a  acoperi prăpastia determinată de lovitura de stat, ieşind astfel din zona de tulburenţe determinată de agresiunile la preşedintele ţării, operaţie ce a constituit unica  armă ideologică de aruncat în ochii populaţiei, pentru împlinirea visului lui Crin, adică a  ceea ce vom numi „jumătatea „ nerealizată din obiectivul ce a determinat încropirea U.S.L., şi aşezarea celui de al doilea actor în scaun prezidenţial cu preţul unei murdare lovituri de stat, Crin Antonescu a realizat că a rămas singur. Ce a urmat este cunoscut. C.A. a demarat uşoare atacuri la partenerul său de mârşăvie,  în Partidul Naţional Liberal a început să prindă voci dizidente (Chiliman, Tăriceanu, Moisescu etc), în timp ce în PSD vocile privind nevoia unui prezidenţiabil social democrat nu numai că s-au înmulţit cât au devenit  presante. Strâmtorat Victor Ponta a ieşit la public cu declaraţii cum că înţelegerea de la parafarea alianţei se va respecta, numai că aceste declaraţii devin de acum dependente de reacţia unei mulţimi, roşii, numim electoratul PSD, va merge sau nu acesta pe mâna promisiunilor din ce în ce mai anemice ale preşedintelui partidului sau nu.

                        Ajunşi aici ne permitem o discuţie de igienă publică utilizând un discurs metaforic. Este demonstrat ştiinţific că planta numită „Crin”  devine toxică în lipsa luminii întrucât nu poate realiza procesul de foto sinteză „preluarea din atmosferă a bioxidului de carbon şi eliberarea oxigenului” astfel că păstrarea florii de crin, peste noapte, în încăperi închise determină otrăvirea mediului. Analogând procesul de sinteză la crin cu ceea ce ne este cunoscut privind personalitatea lui Crin Antonescu, respectiv că este cel mai notoriu chiulangiu din Parlamentul României, prin neprezentarea la dezbaterile  Senatului, că anterior ocupării demnităţii de parlamentar ocupând funcţii la catedră, în învăţământ, a constituit o reală problemă pentru şcolile în care funcţiona, fiind necesară aducerea sa la ore cu ajutorul oamenilor de serviciu  din instituţii, responsabili cu trezitul şi aducerea dascălului în faţa elevilor. În opinia publică s-a strecurat şi informaţia privind pasiunea sa pentru jocul de cărţi, unde se presupunea că îşi consuma nopţile. Cunoscând toate aceste împrejurări avem în faţă portretul robot al unei persoane macerată de pasiuni parazite ce îl şi l-au împiedecat să aibă o atitudine corectă faţă de muncă. Alegând un astfel de preşedinte al ţării vom aduce în cea mai înaltă demnitate în stat o persoană inadaptată pentru muncă şi cu porniri maladive spre activităţi parazite, cum este jocul de cărţi, şi dispreţul faţă de muncă ? Este prima întrebare pe care  lumea politică şi în ordine electoratul trebuie să şi-o pună. Nu riscăm oare să transformăm sediul prezidenţiei într-o oficină de întâlnire a cartoforilor ?  Şi ultima : putem  aşeza destinele ţării pe mâna unuia ce a atentat la siguranţa naţională prin punerea la cale a unei lovituri de stat? Să nu uităm, în ordine, că s-a dovedit un personaj manipulat, de către Dan Voiculescu şi instituţiile sale de media. Poate cititorul nostru va rememora declaraţia publică a lui D.V. când a prezentat planul şi durata loviturii de stat, moment în care a „scăpat porumbelul”,  spunând că autorii loviturii de stat trebuie să-şi subordoneze „Justiţia”. Şi, de bună seamă un mesaj din această rememorare vor reuşii să scoată cei care cunosc conflictul deschis cu Justiţia a lui Dan Voiculescu, care avea nevoie să fie dezinculpat dintr-un proces penal cu prejudicii de milioane de euro, şi să împiedece eforturile Justiţiei de a da măsură activităţii sale de turnător la  Securitatea Dictaturii, unde a codoşlăcit sub denumirea de Felix, turnându-şi până şi rudele cele mai apropiate.

                        A aşeza în fruntea ţării un personaj de talia trândavului Crin, obligat prin serviciile ce i s-au făcut de către D.V. şi alţii, n-ar constitui oare o lovitură la siguranţa şi demnitatea Statului Naţional numit România ?  Un astfel de personaj n-ar fi, oare, şantajabil de către cei care au investit în aducerea sa la putere ?

                       

                        8 mai 2012

                                                                                              Tiberiu Vanca

Posted in: