GUGUMANII LUI PONTA AL III-LEA & Tiberiu Vanca

GUGUMANII LUI 
PONTA AL III-LEA

Cum? Nu ştii cine-i Ponta al III-lea? Vai mie! Cel care şi-a arătat muşchii spiritului furând valori spirituale. Cel care pe regia lui Dan Voiculescu a pus la cale o lovitură de stat. Cel care la insistenţa lui Mircea Dogaru, un colonel decrepit, scos din uz pentru uzură, a semnat un protocol prin care s-a obligat să înlăture „câinii de pază a ordinei de drept” (D.N.A.+ A.N.I) să ciuntească atribuţiile Curţii Constituţionale, cel ce s-a făcut că merge la o petrecanie în Africa de Sud, ca să aibă un alibii cum că „Marţea Neagră” pusă în scenă de valetul său, Valeriu Zgonea, n-are nici o legătură cu el, cel ce stă douăzeci şi patru de ore pe sticla televizoarelor bătându-se pe piept cu „sub prim ministeriatul meu”, „în calitatea mea de prim ministru”, „atâta vreme cât „EU” sunt prim ministru”, iar asta pentru ca nu cumva prostimea să nu ştie ce mare om s-a făcut el, ăla de se dă cu barca pe uscat, cel ce a instituţionalizat ura împotriva unuia Băsescu, declarând-o unică doctrină de stat şi fundament practic al guvernării. Adună-ţi amintirile stimat al meu Cititor şi vei localiza şi alte situaţii ce caracterizează acest clovn instalat în fruntea naţiunii. Vei descoperi că a trompetat că ne va oferi „Cel mai cinstit guvern”, promisiune probată cu doi hoţi de valori spirituale, din familia sa de apucături , pe care i-a năimit la Ministerul Învăţământului, iar la transporturi a năimit pe unul ce aştepta cu firească nerăbdare să intre la puşcărie, iar la Păduri şi Ape a instalat o blondă rustică căreia dorind să-i accentueze obârşia i se adresează cu „Fă”, iar asta pentru a se şti că nu Petru Groza , cândva prin întunecatul deceniu cinci, al secolului trecut, ar avea primatul instalării la Agricultură a unui ţăran, îl numim pe Romulus Zaronii, cu toate că Doina şi nu mai ştim ce patronimic poartă, nu este deloc ţărancă, după cum nici Victor Viorel Ponta, şeful ei direct nu este deloc intelectual, iar calitatea absolut degradantă de „domn” nu i se poate contesta, astăzi când toţi „ciurli-burli” îşi zic „Domnu”.
Fatal pentru toate trei guvernările Ponta, şi absolut fără şanse pare să fie Ministerul Învăţământului, în fruntea căruia hălăduie acum etalându-şi incompetenţa unul, Remus Pricopie, să nu se creadă că ar fi o predestinare şi s-ar chema Pricopie fiindcă prin „ilustra” s-a prezenţă s-ar fi încercat „pricopsirea” în vreun fel a înaltei instituţii. Nu doamne fireşte ministerul nu s-a pricopsit cât dimpotrivă.
De dată recentă, pe şest, s-a mai semnat un protocol, şi asta pentru că guvernarea Ponta se rostogoleşte numai şi numai pe protocoale tâmpite (Notă: Vai! Mie! Uite cum îmi mai scapă vorbele!) Ei bine!. S-a mai dat o lovitură ordinii de drept româneşti. B.O.R. (Biserica Ortodoxă Română), această celebră „spălătoare de creiere”, prin „Întâi Stătătorul Său”, cel prin a cărui strădanie se ridică, cam pe bani publici, o construcţie megalomanică, „Catedrala Mântuirii Neamului!”. De ce o fi vrând „Ciobotea” să ne mântuie? Şi nu pe unul sau pe doi, cât întreg neamul românesc, cel ce fiinţează şi va fiinţa din veacuri şi cât veacurile şi cum poate el să o facă? Cu ce o greşit acest greu încercat popor încât să trebuiască să fie „Mântuit” de Houcus-Poucsul” lui Ciobotea? Dar să lăsăm asta şi să ne întoarcem la oasele pe care le poartă prin ţară întru închinare, fără ca cei de la „Protecţia Consumatorului” să încerce a stabili specia de la care provin şi dacă nu cumva sunt expirate. De ce au ei pretenţia că pitindu-ne sub patrafire, şi spunând ca proştii ce greşeli am făcut, ne ascultă Dumnezeu în persoană şi nu popa satului, după ce a tras o gură de rachiu şi a uitat să-şi clătească gura cu niscaiva apă, pentru că „cucerniciilor lor” li se datorează şi ceva răgazuri pentru divertisment, şi ce distracţie mai straşnică decât să ştii cine pe cine şi de ce a omorât, cine cu cine şi-a înşelat consortul/consoarta, cine ştie să urască cel mai straşnic, iar micile şi marile păcate pot alimenta o listă lungă.
Ei bine Ciobotea Daniel, s-a scremut, iar din sacrul său scremăt, cu contrasemnătura lui Remus Pricopie, nefericitul, neavizatul, nepregătitul ministru întru educaţie, s-a modificat puţin codul muncii. Oamenii de bine ştiu de bună bucată de vreme că modificarea acestei legi ţine de competenţa de legiferare a Parlamentului. Şi uite aşa pentru că a vrut „Întâi-Stătătorul” codul muncii este modificat. B.O.R. s-a insinuat în raportul instituit prin respectivul act normativ la edictare, dintre angajat şi angajator. Ce şi-a spus „Întâiul …” : în sacralitatea creştină există „Sfânta Treime”, Trinitate compusă din .Dumnezeu, Fiul, şi Spiritul Sfânt (notă: Duhul Sfânt la ortodocşi). Dacă lucrurile stau aşa în Biserică, de ce să nu instituim trinitatea şi în raporturile de muncă ale profesorilor de religie, că doar creştini suntem, în sensul că nu pot fi angajaţi în muncă profesorii de Doamne! Doamne! fără avizul Chiriarhului, care se pare că este o somitate sau o semi-somitate în elita ortodoxă, (Notă: S-a aflat că acest aviz în termeni ortodocşi se numeşte „Binecuvântare”). Dacă în lumea laică încadrările în muncă se fac la cerere, prin dovedirea pregătirii profesionale, şi a sănătăţii petentului. În situaţia profesorilor de religie se interpune o a treia condiţie, plicul închis ce transportă punctul de vedere numit „Binecuvântare” a Chiriarhului. Iar atunci când Chiriarhului i se face pe vreunul din preacucernicii cu muncă la catedre, comunică, evident prin poştă, un alt plic prin care „se retrage –Sfânta; Sacra Binecuvântare” cea ce potrivit protocolului semnat între „Dănilă şi Remus” determină în mod obligatoriu desfacerea contractului de muncă a nefericitului popă ce nu mai place Înalt Cucernicilor. Numai că insinuarea oamenilor lui Dănilă în raporturile de muncă prin instituirea trinităţii (Chiriarh, angajator şi angajat) nu operează şi în Justiţie. Pentru că prin obedientul efort al făcătorilor de protocol, nu au putut înlătura controlul de către instanţele de judecată. Astfel că nefericiţii întru drept, ce vor fi nevoiţi să apară în instanţe pentru a apăra măsura desfacerii contractelor de muncă vor fi puşi la o oarecare încurcătură. Vor fi chestionaţi:
- De ce i s-a desfăcut contractul de muncă personajului „Amin” (numele profesorului alungat) ?
- Pentru că aşa a spus unul, va veni răspunsul consilierului juridic, sau avocatului!
- Şi cine este acela ?
- Unul ce se poartă cu „caftan alb şi umblă în cămaşă de noapte, tot albă, şi comunică cu o voce supra cavernoasă, şi aşa cum Ponta se dă de „Ceasul Morţii” că este prim ministru, somnabulul nostru se pretinde „Fericit”!
*
În ce ne priveşte n-avem nimic cu fericirea „Sfinţiei Sale” dar îi cerem ritos să stea cuminte în „Altarul Său” şi să nu se mai amestece în treburile laice.

2 iunie 2014-

Tiberiu Vanca

Posted in: