"
Filozofia nu este un meşteşug pe placul mulţimii şi nici ceva bun de arătat în lume; nu stă în cuvinte, ci în fapte. Nu poate fi folosită pentru a-ţi trece în chip plăcut zilele, pentru a-ţi goni plictisul adus de tihnă: dă formă şi consistenţă spiritului, rînduieşte viaţa, stăpîneşte actele, arată ce e de făcut şi ce e de lăsat deoparte, stă la cîrmă şi ţine cursul pentru cei aruncaţi de valuri din stîncă-n stîncă. În absenţa ei, nimeni nu poate trăi fără teamă, nimeni nu poate trăi în siguranţă: fiecare oră ce trece aduce întîmplări fără număr ce au nevoie de un sfat, care trebuie să fie căutat în filozofie.
Va zice vreunul: „La ce-mi foloseşte filozofia, dacă există soarta? La ce-mi foloseşte, dacă există o divinitate ce le rînduieşte? La ce-mi foloseşte, dacă întîmplarea face regula? Căci nici cele sigure nu pot fi schimbate şi nici nu te poţi pregăti pentru a le întîmpina pe cele nesigure: ori un zeu a pus stăpînire pe puterea mea de a decide şi a hotărît ce să fac, ori soarta nu lasă nimic în seama deciziei mele.”
Oricare dintre ipotezele acestea ar fi adevărată, dragul meu Prieten, sau chiar admiţînd că toate sînt adevărate, trebuie să ne dedicăm filozofiei: fie că soarta ne constrînge printr-o lege neîndurătoare, fie că un zeu, arbitru al universului, le rînduieşte pe toate, fie că întîmplarea împinge şi azvîrle, fără nicio ordine, lucrurile omeneşti – filozofia trebuie să ne apere.
Oricare dintre ipotezele acestea ar fi adevărată, dragul meu Prieten, sau chiar admiţînd că toate sînt adevărate, trebuie să ne dedicăm filozofiei: fie că soarta ne constrînge printr-o lege neîndurătoare, fie că un zeu, arbitru al universului, le rînduieşte pe toate, fie că întîmplarea împinge şi azvîrle, fără nicio ordine, lucrurile omeneşti – filozofia trebuie să ne apere.
Ea ne îndeamnă să ne supunem de bunăvoie zeului, să ne supunem sorţii cu dîrzenie: ea ne va învăţa să urmăm voinţa divină, să suportăm întîmplarea. Nu este acesta însă momentul potrivit să discutăm dacă se află ceva în puterea noastră, dacă providenţa este stăpînă sau dacă o succesiune de întîmplări fatale ne-a lăsat înlănţuiţi sau dacă evenimentele bruşte şi neprevăzute domină lumea: mă întorc acum la planul meu, să te sfătuiesc şi să te îndemn să nu-ţi laşi avîntul spiritului să se înmoaie şi să amorţească. Sprijină-l şi întăreşte-l, pentru ca avîntul să devină starea obişnuită a sufletului. Ramîi cu bine.
Seneca.
"
sursa :
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Va rog sa va spuneti parerea , fiecare parere conteaza , doar o singura rugaminte am pastrati limbajul decent , fara cuvinte urate injuraturi , instigare la rasism ,xenofobie si jignire a celui caruia va adresati ( vom modera doar aceste comentarii ),va multumesc si asteptam cu interes comentariile dumneavoastra. .