Responsabilitatea este individuală:Reflecții despre destinul politic al lui Traian Basescu.

Urmăresc atent ce se petrece în România legat de arestarea fratelui preşedintelui Traian Băsescu şi acuzaţiile legate de presupusele legături frauduloase cu clanul Bercea. Transferul de responsabilitate dinspre un presupus făptaş către o rudă apropiată, fără probe juridice irefutabile, este inacceptabil într-un stat de drept. Responsabilitatea este individuală. Juridic, preşedintele Băsescu nu este implicat în această acţiune, iar politicienii care se grăbesc să-i ceară demisia nu o fac decât din raţiuni meschin-vindicative şi strict oportuniste.

Călin Popescu-Tăriceanu a crescut în casa unui intelectual, Dan Amedeo Lăzărescu, care a colaborat asiduu cu Securitatea. Acest lucru nu l-a împiedicat să ocupe înalte funcţii în statul român, inclusiv pe aceea de prim- ministru. Victor Ponta s-a solidarizat strident şi frenetic cu Adrian Năstase, inclusiv după condamnarea acestuia. Se cunosc cazurile fraţilor unor preşedinţi americani, inclusiv Richard Nixon şi Jimmy Carter. Nu cred că derivele acestora au dus la cereri de demisie din partea actorilor politici care contează. Mi se par aşadar salutare poziţiile domnilor Vasile Blaga şi Kelemen Hunor. Este cazul să dezisterizam discursul public şi să medităm cu sobrietate la ceea ce cineva numea riscurile profesionale ale puterii.

Eroarea domnului Traian Băsescu a fost înainte de toate una psihologică: a subestimat rapacitatea unor membri ai anturajului său imediat, în acest caz a fratelui său. Dar faptul că a precizat fără urmă de echivoc că are încredere în justiţia independentă şi ca o va sprijini fără ezitări este grăitor. Destinul politic al lui Traian Băsescu este legat de patru mari opţiuni: statul de drept, lupta împotriva corupţiei, politica externă pro-occidentală şi despărţirea de trecutul comunist. Comparaţi aceste opţiuni, asumate şi susţinute consecvent, cu ceea ce propun adversarii săi şi veţi înţelege de unde vine îndârjirea celor care cer demisia sa, de la Tăriceanu şi Ponta la Voiculescu şi antenele sale.

Să-mi fie îngăduit să nu cred în moralitatea lui Felix. Să-mi fie îngăduit să nu cred în moralitatea unui plagiator. Să-mi fie îngăduit să nu cred în retorica unui gropar al liberalismuluii românesc. Ceea ce nu înseamnă că nu regret că acţiunile iresponsabile ale fratelui preşedintelui au aruncat o lumină dezolantă asupra unui anturaj în perpetuă goană după influenţă şi avantaje deloc meritate. Dar trebuie spus că fără intervenţiile repetate şi hotărâte ale lui Traian Băsescu, sistemul ticăloşit ar fi prosperat în mod obscen în România. Este un fapt care trebuie accentuat. Ar fi de dorit ca dl. Klaus Johannis să ţină cont de această realitate.

Sigur, preşedinţia lui Traian Băsescu merita un alt final. Cred că şi el este de acord cu această aserţiune. Dar nu trebuie să uităm că zece ani decisivi din istoria ţării nu se judecă sub imperiul emoţiilor exacerbate, al propagandei electorale şi al unor dubioase reglări de conturi. E nevoie de calm, de onestitate, de obiectivitate, de decență politologică şi istoriografica. Suntem capabili să purtăm discuţia într-un asemenea cadru?

(autor : Vladimir Tismăneanu)

Posted in: coruptie,gandurideseara,responsabilitate,traianbasescu,vioricacrainic,VladimirTismaneanu