'' Romanii au iesit in strada si au readus lumina in procesul democratic.'' Klaus Iohannis

Se afișează postările cu eticheta 22-23 februarie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 22-23 februarie. Afișați toate postările

duminică, 24 februarie 2013

Piramida fara varf.



                  Zilele trec si vedem ca se intampla exact ceea ce banuiam cu totii ca se va intampla. Trecem peste, putem sa o facem din ce in ce mai relaxati, facem glume asa cum facem noi de obicei, facem asociatii, ne amintim, comparam...in final nu tragem linie, nu tragem concluzii, nici invataminte, practic nu facem nimic. 
                    Ne linistim cu vorbe pe care le stim dintotdeauna, in care credem pentru ca i-am auzit si pe parintii nostri zicandu-le, ne acoperim prin ceea ce ne e familiar si credem ca trebuie sa fie.
Multi zic ca aleg raul cel mai mic, spun ca stiu ce fac si totusi, ceea ce se petrece nu are cum sa nu ne trezeasca la toti amintiri neplacute din timpuri pe care nici unul nu am fi vrut sa le traim. Zambim si nu ne vine sa credem cand vedem imagini din timpurile in care manuiam bucurosi placutele pe stadioane, aplaudam pana ne dureau palmele, asteptam pe marginea trotuarelor sa zarim ,,masina oficiala,, faceam toate astea si ne bucuram ca in zilele acelea macar nu lucram, era un fel de... iesit la ,,iarba verde,, Toate perceptiile ne erau alterate si de lipsa putintei de a face comparatii, de a ne simti ca oameni normali, intr-o lume normala.
                   In 22-23 februarie 2013 am vazut la televizor imagini de la un congres al unui partid, care prin denumirea sa se aseaza la dreapta esichierului politic, dar unde totul s-a desfasurat ca la orice congres PCR de care imi aduceam aminte. Candidat unic, votat cu unanimitate, oameni pe care ii auzeam ca nu-i gasesc nici un cusur, considerandu-l potrivit si nimic altceva...Incercarilor de a pune lucrurile pe un fagas cat de cat firesc in asemenea imprejurari, celor care au considerat ca sunt multe de spus, multe de amendat, macar de discutat, li s-a opus o  majoritate care a actionat ca o masa compacta, ce printr-un straniu transfer si-a imprumutat intreaga vointa pentru a confirma ceea ce toti stiau. Partidul a devenit de fapt partidul ,,lui,, doar o baza, un suport spre inaltarea vechiului si noului sef. Toti stiu deja ca destinul ,,lui,, e acela si nimeni nu poate fi inteles daca are alta opinie, alt punct de vedere, alta obtiune. 
                  Eu personal nu inteleg. Sunt multi oameni care nu inteleg...Ne amintim cu totii ca se poate ajunge  sus chiar daca ,,marile erori umane ale istoriei,,  erau reprezentate de indivizi cu mari probleme de comportament si personalitate. Nimanui nu ar trebui sa-i mai dea mana sa nu ia lucrurile in serios. Si totusi ,,omul nostru,, un obscur profesor de istorie, fara nici un merit profesional, de care oamenii isi amintesc ca despre un neispravit, reuseste intrand in politica sa concerteze acest spectacol grotesc. Reuseste sa elimine orice urma de concurenta. Nu el a revitalizat partidul dupa ce in tara s-a instaurat democratia. A intrat in politica ca ,baiat de curte,, al unui fost prim ministru, pe care l-a tradat imediat ce a avut ocazia, preluand fraiele partidului printr-o ,,inginerie,, in care a atras oportunistii si tradatorii pe care orice asociatie, indiferent de domeniul in care activeaza, o contine. El a stiut sa-i simta, sa-i miroasa si sa-i atraga fara a avea concret nici un liant, nici un proiect politic, nimic decat ambitia personala care i-a catalizat mai mult decat orice ideologie sau vointa colectiva. 
                  Admirat de multi  pentru discursul spectaculos, a depasit aproape de fiecare data limita bunului simt, facandu-se purtatorul de cuvant al celor care nu reuseau sa-si exprime nemultumirea, neavand nici informatia corecta, nici argumente  cinstite si nici cuvinte potrivite. Acestora nici nu le trebuia alceva decat sa auda ceea ce le placea sa auda. Nu le-a dat nimic, dar nici nu s-a pus problema ca din partea lui se pot astepta la ceva. Isi doreste acel loc din varf si ei il vor acolo, avand un tel comun, fara nici un scop de fapt. Pentru ca cinstit e sa recunoastem toti, el nu e in stare de nimic si exact  asta ofera in contrapartida cu ceea ce a devenit unora de nesupoartat si anume actualul detinator al ,,locului din varf,,.
In orice discutie cu sustinatorii lui, chiar cu cei mai indarjiti dintre ei, nu vei obtine niciodata, dar niciodata, un singur argument, o singura fraza care ar reprezenta cumva un merit, sau o speranta, o asteptare cat de mica sau cumva ideea ca ar fi in stare de ceva. Am facut eforturi dramatice, am insistat riscand sa-mi pierd prieteni buni...nu am obtinut niciodata nici un motiv pentru care acest individ este considerat potrivit sa fie in locul pe care si-l doreste atat de mult.
                 Pana la urma asta e democratia, multi vor trebui sa se obisnuiasca cu ideea ca in varf va fi pus el, sau mai bine zis, ca la noi, o vreme,  piramida puterii va fi de fapt un trunchi, o forma decapitata. Daca ar fi o iluzie in masa, daca s-ar insela ei, sau ne-am insela noi, ar fi tot un joc al democratiei, al concurentei de idei, chiar si cand acestea lipsesc de o parte sau alta. Din nefericire acum jocul nu e din cel care se vede, in spatele acestui actor lipsit de orice merit, se afla de fapt alt personaj care-l foloseste de asemeni fara a-i cere nimic, simplu fapt ca nu reprezinta nimic, fiind destul ca el sa-si faca propriile  jocurile , propria politica, aceea care nu va fi aplaudata de nimeni, la nici un congres.
                In mod paradoxal lipsa proiectului politic a dat roade, a atras atentia unor oameni care au inteles ca de fapt a creat doar o imagine care va capta atentia si care va ecrana mult. Partidul cu noul sau sef a devenit o cortina pe o scena cu niste culise foarte interesante, de-a dreptul tenebroase...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More