'' Romanii au iesit in strada si au readus lumina in procesul democratic.'' Klaus Iohannis

marți, 23 septembrie 2014

OMAGIEREA „EXCELENŢEI SALE PARŞIVELUL” & Tiberiu Vanca

OMAGIEREA „EXCELENŢEI SALE PARŞIVELUL”

Pe scurt. În „Carta cu performanţe tâmpite”, dacă ar exista un astfel de instrument livresc, s-ar înscrie, cu litere aurite, 20 septembrie 2014 –Bucureşti-România „Omagierea personajului Victor Viorel Ponta, la cele patruzeci şi două, de toamne, şi nu primăveri, ale sale, cum se spune în de obşte la astfel de manifestări, pentru că ceea ce s-a întâmplat pe „Arena Naţională” în prezenţa, a şapte zeci de mii (70.000) de suflete captive, aidoma anotimpului de referinţă ce semnalează moartea, în natură a lumii vegetale, iar în societatea românească a spiritului democratic greu cucerit. Eveniment ce atenţionează la a fi o nefasta tentativă de însfăşcare plenară de către ghiara comunistoidă a bandei ce operează sub abrevierea P.S.D. a destinului României, întru sortirea unei ucideri a democraţiei, valoare civică ce abia a prins contur în România, după patruzeci şi cinci de ani de crimă comunistă. S-a proslăvit durata existenţială a unui personaj malefic. Îl numim pe Victor Viorel Ponta, personaj prins cu mâna în sacul altuia, respectiv la furat ca „În Codru” cum spune românul, hoţul ce a păşit în al patruzeci şi treilea an, din nou, repetăm cu regret, de viaţă, după demascarea publică că a furat valori spirituale din lucrările ştiinţifice ale altora, şi că prin finalitatea abjectului furt, numit plagiat, şi-a apropiat, respectiv a furat, un titlu doctoral de cercetător ştiinţific, şi, atenţie, nu numai că nu i-a fost ruşine, cât prin faptele murdare ale anturajului de înalt nivel ministerial, pe care le avea la dispoziţie, dintre care îl amintim pe obedientul ministru Liviu Pop, vremelnic deţinător al mandatului de la Ministerul Educaţiei cel ce a pus cenuşă peste căcat, ca nu cumva efectele pestilenţiale ale acestuia să infesteze „nara” poporului în fruntea căruia exercita înalta demnitate de „Prim Ministru” nimeni altul decât furul ascuns în blană de înalt demnitar.
Şi dacă a ieşit în glorie de sub efectele uneia din cele mai infamante fapte condamnate de religie („să nu furi” – cum spune decalogul), de morală („să nu pofteşti la lucrul altuia”), de codul penal („însuşirea pe nedrept a bunului altuia”), de ce nu şi-ar permite o manifestare aniversară personală megalomanică după tipicul şi metodele caracteristice, apusei dictaturi a lui Nicolae Ceauşescu sau mai exact după practicile nord coreene. Şi a făcut-o, stimate al meu Cititor, din nou, fără să roşească. A ordonat strângerea cu arcanul a şaptezeci de mii (70.000) de suflete captive pe care le-a destinat întru a fi decorul uman, care în „onoarea(!?)” şi bucuria că „El” există ca un fel de mântuitor al neamului, să bâţâie steguleţe, dreapta-stânga, şi să sloganeze „trei cuvinte” în timp ce „El” şi „Consoarta”, în spiritul istoric al dictaturii româneşti, cu muierea alături, şi din poziţia „cu târna pe scaun”, afişându-şi chipurile iluminate de o împlinire soră cu orgasmul să-şi primească obolul. N-au preluat de la Ceauşescu şi Muierea Lui, ăia împuşcaţii într-o Sfântă zi de Crăciun, nici bruma de bun simţ de a se poziţiona în faţa ovaţionatorilor prin statul în picioare. Şi în felul acesta s-a revenit la practicile dictaturii, să obligi zeci de mii de trăitori cu nevoi, de pe o zi pe alta, fiecare cu greutăţile lui, să-şi abandoneze treburile diurne, să bată sute de kilometrii pentru a se constitui într-o piesă de puzle a decorului uman care să răsfeţe dorinţa de mărire a unui om de nimic, pentru că orice s-ar spune cel ce a fost prins odată cu furatul om de nimic se cheamă că este. Să nu te uiţi la costurile ce se produc avuţiei publice prin enorma cheltuială presupusă de transportul, asigurarea hranei şi cazarea mulţimii de „oameni de bine” poziţionaţi pe poziţii de haidamaci, de aplaudaci, ai aniversării unui om mic ce prin zarurile sorţii a ajuns în fruntea unei ţări. Să nu pui la socoteală şi daunele materiale ale acestor trăitori ridicaţi prin silnicie, vezi situaţia din Voluntari unde participarea s-a condiţionat de menţinerea contractelor de muncă, ce ridicaţi din ocupaţiile private producătoare ale modestelor venituri acoperitoare traiului au fost obligaţi să se rupă de ocupaţiile producătoare a minimului de trai întru trândave amorţiri pe vremea transportului şi a zadarnicei mişcări bucureştene.
S-a acoperit această mişcare aniversară cu aşa zisa lansare a candidaturii la exerciţiul electoral al prezidenţialelor, în condiţiile în care operaţia s-a consumat odată la Craiova şi a doua oară la Alba Iulia. Dar dacă cea de a treia lansare era necesară, şi bugetul ţării permitea se pune fireasca întrebare de ce s-a suprapus evenimentul de referinţă pe întâmplarea nefastă că acest personaj s-a născut iar ziua de referinţă să fie transformată în eveniment naţional ? De ce nu în altă zi şi fără conotaţii de cult al personalităţii? Răspundem la aceste întrebări. Pentru că cei ce au pus această mârşăvie în mişcare sunt urmaşii foştilor comunişti, iar aceştia sunt promotorii cultului personalităţii, şi aşa fiind de ce nu ar marca ei o mişcare şi întru onoarea unui pigmeu cu antecedente de fur.
Să revenim însă şi la lăturile ce s-au aruncat la orele de referinţă pe Arena Naţională, peste adunătura de oameni încolonaţi prin mijloace silnice la acest eveniment şi obligaţi, posibil tot prin ameninţări, să mimeze entuziasmul în faţa camerelor de luat vederi. Singurul adevăr şi acela de necontestat este că formaţia politică de referinţă avea nevoie de un candidat la alegerile prezidenţiale, iar în această poziţie s-a autoimpus V.V.P. Am reţinut cu toţii din cuvântul prezidenţiabilului la acest eveniment: „Vreau să fiu Preşedintele României!”, „Vreau să fiu ales!”, în calitate de preşedinte ales al României, „Vreau să …!”, „Vreau să …!”, „V….!”. Aşa dar V.V. P. ne-a spus că vrea, iar voia acestuia nu putea fi omisă de masa de pupincurişti ce-l înconjoară. Numai că V.V.P. nu „vrea” binele acestui popor. El are o minte înămolită în orgolii personale, şi un mandat sufocat de acte împotriva poporului român. Să le luăm pe rând:
Îi place să se afişeze pe cele continente ale planetei.
Vizita în Azerbaidjan s-a lăsat cu un act de caritate comis de către şeful executivului român în profitul naţiunii azere. Cu de la sine putere, deşi acest lucru exceda prerogativelor sale a şters cu buretele o datorie a acestora faţă de statul român în sumă de 380.000.000 de Euro, în condiţiile în care acest act trebuia să fi fost dispus şi parafat prin acte legale de către organismele abilitate cu astfel de competenţe ale statului român anterior deplasării sale în excursia azeră. Va răspunde V.V.P. pentru acest abuz? Noi credem că va veni şi vremea socotelilor.
Prezent în China, în calitate de premier al unei ţări ce s-a lepădat de imunda dictatură comunistă, ce a condamnat oficial comunismul, V.V.P. ridică osanale Partidului Comunist Chinez, vorbeşte despre socialismul chinez ca şi cum poporul pe care-l conduce n-ar fi avut istoriceşte o experienţă devastatoare până la a fi distrugătoare datorită unei astfel de doctrine.
Îl regăsim activ într-un imund triumvirat. Îl numim personal, avându-i alături pe Laurenţiu Crin Antonescu şi Dan Voiculescu, împreună cu care a pus la cale inginerii de demolare a statului de drept.
Împreună cu forţele cu care s-a aliat în vederea destabilizării societăţii naţionale prin suspendarea şi demiterea preşedintelui, au cumpărat sau după caz au corupt o seamă din parlamentarii Partidului Democrat Liberal, creându-şi majoritate parlamentară, iar odată ajunşi aici au demis preşedinţii celor două camere (Camera Deputaţilor şi Senatul) aşezând în fruntea senatului pe unul din triumviri (Antonescu) iar la Cameră un parlamentar PSD-ist (Valeriu Zgonea).
A demis avocatul poporului pe care l-a înlocuit cu un păpuşar cu obedienţe psd-iste, îl numim pe Valer Dorneanu, mişcare care să nu-i pericliteze ingineriile de toaletare a legislaţiei româneşti în vederea punerii la cale şi a reuşitei unei lovituri de stat. Ne referim la suspendarea urmată de demitere a Preşedintelui României, personalitate apolitică ce nu şi-a murdărit mandatul prin a accepta să devină instrumentul stângii.
Unul din „Triumviri” (Voiculescu), coautor al Lovitura de Stat, într-o emisiune televizată a propus cu zile numărate programul de suspendare şi demitere a Preşedintelui României, precizând că prin lovitura de stat se urmăreşte „aservirea justiţiei”. S-a spus textual „Până nu avem Justiţia nu putem spune că deţinem puterea!” (autor: Dan Voiculescu).
A modificat atribuţiile Curţii Constituţionale a României, pentru a o împiedica să jurizeze actele de toaletare a legislaţiei pusă în circulaţie prin ordonanţele de urgenţă care să asigure reuşita loviturii de stat din vara anului 2012.
A acceptat revendicările Sindicatului Cadrelor Militare din Rezervă condus de către Mircea Dogaru privind: desfiinţarea a trei instituţii esenţiale ale statului, instituţii de veghe şi poliţie a sănătăţii statului de drept. Ne referim la Curtea Constituţională a României, Direcţia Naţională Anticorupţie şi Agenţia Naţională de Integritate. În care sens a semnat în octombrie 2012 un protocol trilateral (Dogaru+ Ponta+Antonescu).
Marţea Neagră:
În decembrie 2013, în timp ce se afla în Africa de Sud, într-un miez de noapte prepusul PSD-ului, preşedinte al Camerei Deputaţilor Valeriu Zgonea convoacă parlamentarii şi pun la cale modificări ale codului penal prin natura cărora:
Primarii, Preşedinţii Consiliilor Judeţene şi Parlamentarii să fie scoşi din sfera conflictului de interese. Numai la nivelul parlamentului ar fi fost exoneraţi de răspundere treizeci şi trei de parlamentari ce fie se aflau în faţa instanţelor fie în atenţia A.N.I.
Au normat mărirea perioadei până la care un inculpat ce acoperă în totalitate prejudiciul poate beneficia de reducerea pedepsei.
În vederea scoaterii de sub competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Parchet a parlamentarilor au propus modificarea codului penal în sensul scoaterii din sfera funcţionarilor publici a parlamentarilor şi preşedintelui.
În scopul salvării de la condamnare şi respectiv executarea pedepselor de către corupţi au acceptat un proiect de amnistie şi graţiere.
Actele normative ce s-au preconizat în noaptea de referinţă, datorită enormului scandal iscat în opinia publică nu au mai fost apoi puse pe ordinea de zi a parlamentului. Întors în ţară din excursia sud-africană a ridicat din umeri spunând „că nu el”, dar nici nu a scos măcar un singur sunet prin care să se disocieze de mârşăvie.
Aluzii publice privind deturnarea Justiţiei cu nesocotirea rangului pe care aceasta îl are în calitatea sa de putere distinctă în statul de drept:
Într-o adunare publică la Piteşti, V.V.P. a dat asigurări că odată cu dobândirea fotoliului de la Cotroceni de către PSD se va rezolva şi chestiunea răspunderii penale a unui uns psd-ist, personajul numit „Costică”. Sub acest nume de alint stă situaţia fostului preşedinte de Consiliu Judeţean Argeş aflat în prezent în detenţie în vederea executării unei pedepse privative de libertate de nouă ani închisoare.
În primăvara acestui an a declarat, pe sticla lui dragă, a se înţelege la televiziune, instituţie la care apariţiile sale sunt dacă nu zilnice, aproape zi de zi, că trebuie „făcut totul” cum spunea pe vremuri Nicolae Ceauşescu, pentru subordonarea DNA-ului de către puterea politică, adică reîntoarcerea în istorie în trecutul sufocat de dictatură, vreme la care partidul stat spunea cine să fie urmărit penal, cine să fie deferit instanţelor, cine să fie condamnat şi respectiv achitat.
Profilul moral al celui ce se „vrea” „Preşedinte al României”:
Este un întârziat în dezvoltarea înspre maturizare. Nu dispune de un caracter stabilizat, stare existenţială ce îl poziţionează în atitudini, uneori contradictorii, alteori surprinzătoare şi de cele mai multe ori stupefiante, de „te miri ce-i poate ieşi din gură”. Dispune de un caracter maladiv, pentru că boală se numeşte a fi starea individului insuficient format întru bărbăţie, onoare şi capacitate de decizie, ce, cum zice românul, „o coteşte ca la Ploieşti!” Ori, cotitura de referinţă, instabilitate se cheamă, iar atunci când limitele acesteia frizează cu incredibilul, minciună se dovedeşte a fi. Personajul nostru minte des, şi cu o dezinvoltură demnă de, cum zice românul, „de fapte mai bune”. Iar pentru că a înecat poporul pe care, accidental, îl conduce de la „Palatul Victoria” într-o aşa mare cantitate de minciuni încât a devenit un fel de campion al mitomaniei, media românească, sufocată de frecvenţa în care este prins cu „mâţa în sac”, prin aserţiunea „Ponta minte cum respiră!” l-au aşezat sub un trist dar definitoriu renume încât subiectul nostru se dovedeşte a fi o persoană de evitat, una ce inspiră astfel de temeri, încât este imprudent să intri cu el în pădure.
Lipsa respectului faţă de angajamentele asumate:
Intrarea în raporturi cu un subiect ne determină la un minim de analize. Între bonităţile de caracter a celui cu care ne însoţim într-o relaţie, pe primul plan se situează capacitatea subiectului de a inspira încredere, şi asta pentru că raporturile interumane presupun atitudini şi asumare de angajamente. Pentru a se înscrie în duratele amintite, companionul cu care intenţionăm să relaţionăm, trebuie să se dovedească, pe de o parte, că prezintă garanţia „de sinceritate”, iar pe de altă parte că are capacitatea de a-şi respecta angajamentele asumate. O astfel de analiză va trebui să facă şi alegătorul român ajuns în cabina de vot în confruntarea cu propunerea stângii de-a aplica ştampila pe candidatul său, nimeni altul decât Victor Viorel Ponta.
Evident că V.V.P. nu va putea promova duratele acestei analize.
Dată fiind faima sa de mitoman nu se va putea înscrie criterial pe îndeplinirea condiţiei de a oferi garanţii de sinceritate.
Cât priveşte capacitatea sa de a se manifesta „cinstit” în raport cu angajamentele asumate, alegătorul analist se va, izbi ca de un zid de modul în care a atras în sfera intereselor partidului său „Partidul Naţional Liberal”, obligându-l să-i devină complice la actele de guvernământ, dintre care o bună parte acte criminale de subminare până la înlăturarea democraţiei româneşti. Ne referim la „Lovitura de Stat” din 2012, şi la toaletarea legislaţiei româneşti întru realizarea acestei crime.
Este cunoscut că Partidul Social Democrat, în fruntea căruia se află în calitate de preşedinte Victor Viorel Ponta, a parafat o alianţă cu Partidul Naţional Liberal, respectiv au format „Uniunea Social Liberală”, abreviată U.S.L. În programul acestei alianţe a figurat:
- accederea la putere a celor două formaţiuni politice, evident şi cu concursul altor formaţiuni cum sunt, piticii P.C.; UNPR şi de ultimă oră UDMR.
- împărţirea funcţiilor de conducere ale statului între formaţiunile autoare ale alianţei (PSD şi PNL), în sensul că preşedintele primei formaţiuni va primi funcţia de Prim-Ministru, iar preşedintele celei din urmă va fi susţinut de către ambele formaţiuni în alegerile prezidenţiale pentru dobândirea calităţii de Preşedinte a României.
Această împărţire de portofolii nu s-a făcut oricum cât prin asumarea respectivelor aranjamente la nivel de congrese al celor două partide. Numai că de la bun început s-a aşezat un mare semn de întrebare privind respectarea de către formaţiunea de stânga a obligaţiei asumate.
Prima mare victorie a acestei alianţe a fost subminarea puterii parlamentare a Partidului Democrat Liberal, aflat la putere, prin coruperea parlamentarilor acestuia şi dobândirea majorităţii parlamentare de către alianţă. Pe această treaptă a evenimentelor, PDL-ul şi aliaţii săi sunt înlăturaţi de la putere, iar în scaunele acestora se instalează USL, cu una din consecinţele rezultate de aranjamentele de la încropirea alianţei privind distribuirea funcţiei de prim ministru PSD-ului. Pe această cale Victor Viorel Ponta ocupă demnitatea de la Palatul Victoria şi iniţiază actele de trădare a aranjamentelor asumate privind susţinerea angajamentelor ce au stat la baza încropirii alianţei.
Ofensiva „Marii Trădări” este declanşată în 2013, prin diverşi demnitari psd-işti ce clamau în marile adunări ale formaţiunii că Partidului Social Democrat i se cuvine portofoliul de şef al statului. Au urmat îmbrânceli înseriate, care i-au determinat pe liberali să vadă pisica, iar pe marele perdant al acestei înţelegeri, Crin Laurenţiu Antonescu, pe cale să observe că a fost folosit şi că în acele momente se afla pe făraş. Istoric a rămas momentul în care Preşedintele PNL, un bun, altminteri, orator, l-a arătat pe Victor Viorel Ponta cu degetul pecetluindu-l „Parşivel”. Evenimentele au culminat în februarie 2014 când aproape cu subiect şi predicat li s-a dat de înţeles liberalilor că sunt a treia roată la căruţă. Le-a fost suficient acestora să observe că în ceea ce îi priveşte aventura s-a închis, că au fost, doar, iepurii care i-au adus pe socialişti la startul puterii, şi că aceştia şi-au consolidat puterea până la a le fi indiferentă prezenţa liberalilor la guvernare. Şi astfel s-a încheiat marea trădare psd-istă. În cel priveşte pe Victor Viorel Ponta, mai avea de tranşat un mic scandal în cadrul formaţiunii sale, lupta cu nostalgicul Mircea Geoană, învinsul din exerciţiul 2009 al alegerilor prezidenţiale, care scheuna prin formaţiune că lui i se cuvine scaunul de candidat din partea respectivului partid.
Şi s-a durat nu numai un act de trădare a unei înţelegeri, cât s-a scris cu litere desluşite pagina unei imunde înşelăciuni al cărei autor principal a fost şi este Victor Viorel Ponta. Şi-a lăsat partenerul de imunde ticăloşii din braţe, clamând: „Cu mine! Înainte spre Cotroceni! Tovarăşi !”, iar cărarea spre visul de a distruge România i-a fost deschisă prin festinele de la Craiova, Alba Iulia, şi prin mega demonstraţia de reintroducere în România a manifestărilor aferente cultului personalităţii ce a avut loc în 20 septembrie 2014 la Bucureşti cu şaptezeci de mii de spălaţi pe creiere distribuiţi în rol de aplaudaci.
Fără voia Parşivelului, între timp, maturizat în ceva mai mult i-am pus cap la cap acte şi fapte personale asezonate cu declaraţii explicite din care blândul nostru cititor, va putea să înseileze adevăratul program politic pe care Victor Viorel Ponta îl va opune românilor, program politic prin care din scaunul de la Cotroceni, va distruge tânăra şi fragila noastră democraţie. Cotroceni! Ştiţi locul acela în care MTO-ul, în rostirea lui Traian Băsescu l-a cam lăsat pe Parşivel cu ochii în soare. Nu ştiu cum aţi gustat Domniile Voastre blânzi cititori scena dar mie mi-a plăcut la nebunie, un Victor Viorel Ponta, cu ochii cât cepele ridicaţi înspre „Bunul Dumnezeu” pe care parcă-l implora să-i curme ruşinea de a se afla pe acel scaun de supliciu : „Fă Doamne ceva şi scoate-mă de aici!” părea a fi ruga ce o înălţa spre ceruri.
Acesta este „Omul” ce se „VREA” la Cotroceni, locaţie din care să ne reîntoarcă în „Socialismul” acela de-l proslăvea prin China. Locul care i-ar da prilejul la alte şi alte desfătări pe stadioane mobilate cu aplaudaci şi de acum şi fetiţe „în chiloţei” iar el un fel de „Jupiter Tonans” al românilor cu plictisul unui prea plin de el va schiţa câteva bezele.

23 septembrie 2014
Tiberiu Vanca

luni, 22 septembrie 2014

O scrisoare valabila tuturor " maeștrilor " ...și intelectualilor vechi și noi vânduți sistemului mafiot comunist


Andrei Pleșu scrie o scrisoare deschisa " maestrului " Radu Beligan . Aceasta scrisoare este valabila si Mistrilor " Victor Rebenciuc , Mircea Diaconu ...și multor maeștrii care se închina " miracolului comunist , vechi si noi generatii de talhari care folosinduse de o utopie irealizabila au manipulat generatii , au transformat generatii in " zombi visatori de egalitate prin trandavie si nemunca  . . Ei dala fel de valabil este și vechii si noii generații de intelectuali care uita ca banii nu înseamna tot , caracterul vândut pentru o mana de arginti este de cea mai joasa speță  .




Iata scrisoarea domnului Andrei Pleșu : 

"  Stimate maestre, Eram încă un fraged licean, cînd vă admiram pentru talentul dumneavoastră. Simţeam că nu era vorba de o simplă înzestrare, de un dar al naturii, ci şi de inteligenţă, cultură, subtilitate. Mai târziu, când am avut plăcerea să vă întîlnesc, toate presupunerile și așteptările mele au fost confirmate.

Am descoperit umorul dumneavoastră, anvergura intelectuală a viziunii dumneavoastră despre lume şi despre meseria cu care, decenii întregi, v-aţi identificat pînă la contopire. Simpatia mea pentru dumneavoastră m-a ajutat, adesea, să trec cu vederea numeroasele pagini omagiale, dedicate unui şef de stat care, în opinia majorităţii românilor (care, de altfel, l-au şi evacuat), nu le merita. Ceea ce mă frapa, totuşi, era ”îndemînarea” cu care le scriaţi. Nu aveaţi aerul că executaţi, ca alţii, o oarecare piruetă formală, o mică dedicaţie de circumstanţă. Puneaţi, în declaraţiile dumneavoastră, aceeaşi ”originalitate”, acelaşi convingător patos al expresiei, aceeaşi ”autenticitate”, pe care le foloseaţi şi pe scenă. Nu erau textele unui docil funcţionar de stat, erau ”texte Beligan”, texte purtînd amprenta personalităţii dumneavoastră. Ceauşescu era ”cel care ascultă respiraţia ţării”, ”cel care a şters din dicţionar cuvintele: oboseală, inerţie, stagnare, nepăsare, imposibilitate”, ”cel care se odihneşte de o muncă prin altă muncă”, exponentul ”a ceea ce e mai bun în noi”. Cu astfel de ”alese şi înflăcărate” omagii, era inevitabil să deveniţi un ”oficial”, membru al Comitetului Central şi deputat al Marii Adunări Naţionale. Îmi spuneam, totuşi, că aşa erau vremurile, că acesta era preţul pe care trebuia să-l plătiţi, pentru a susţine eficient instituţia teatrului românesc: stabilitate administrativă, protecţie ideologică, turnee (de succes) în străinătate etc. Au făcut şi alţii la fel, poate cu mai puţin zel şi cu mai puţin ”talent”. (Eu însumi am scris un memoriu către şeful statului – memoriu, nu ”scrisoare” – cînd, în 1982, am fost dat afară din slujbă şi din presă. Am folosit limbajul de lemn al acelui tip de document, cu ornamentica aferentă. Dar am făcut-o din postura şomerului anulat socialmente, nu din aceea a unui ”simbol naţional”, aşezat, ca dumneavoastră, la zenitul ţării. Şi n-am recidivat, nici n-am ”cîntat”, pînă în ultima clipă, pe prima pagină a ziarelor…). Mai tîrziu, am aflat, nu fără amărăciune, că aţi avut stupefianta idee să reclamaţi autorităţilor o producţie regizorală a lui Liviu Ciulei: ”o crimă pentru actul de cultură în sine” – suna verdictul dumneavoastră. Dar am fost, mereu, gata să uit. Poţi regreta derapajele unor mari spirite, le poţi amenda, dar nu poţi să le excomunici brutal opera din teritoriul valorii. Performanţa rămîne, în sine, valabilă. Nu ne putem permite să renunţăm, băţos, la Sadoveanu, la George Călinescu, la Tudor Vianu şi la atîţia alţii, chiar dacă fiecare din ei a crezut, la un moment dat, în vremuri tulburi, că-şi poate obloji vocaţia prin cîteva fente impure. Gîndeam la fel şi în ceea ce vă priveşte. Şi n-am procedat împotriva conştiinţei mele cînd, după 1989, v-am dat, pe o carte, o dedicaţie caldă: ”Dlui Radu Beligan, conştiinţa mai bună a teatrului românesc” (dacă îmi amintesc bine). Conştiinţa mai bună a teatrului, nu a civismului, nu a onestităţii politice. În 1990, un grup de mari actori ai Teatrului Naţional (printre care regretatul  Gheorghe Dinică) au venit la Ministerul Culturii pentru a cere demisia dumneavoastră. Era, într-adevăr, greu de acceptat ca cineva care, în ianuarie 1989, încă se risipea în linguşeli partinice să rămînă în continuare ”şef”. Prin urmare, am răspuns pozitiv solicitării cu pricina. Vă preţuiam încă destul ca să cred că pierderea unei lumeşti şefii nu vă va afecta. Nu eraţi ”scos” din teatru, nu vi se cerea să renunţaţi la adevăratul dvs. ”rol”: acela de mare actor. Vi se cerea, cu alte cuvinte, să fiţi doar mare actor. Din cîte ştiu, aţi primit, totuşi, prost ”lovitura”. Afecţiunea mea pentru dumneavoastră a continuat să prevaleze însă, cum probabil aţi observat de-a lungul celor cîtorva întîlniri pe care le-am avut ulterior. Din păcate, întregul eşafodaj, cu greu întreţinut, al admiraţiei mele s-a fisurat deunăzi, în urma unui ”incident” în aparenţă minor. Aţi simţit nevoia, la vîrsta dvs., la statura dvs., să vă legaţi numele de un caraghios. Spectrul ”stadionului” de tip coreean a reapărut în biografia dvs. într-un moment în care nimic nu-l mai poate justifica. Asta înseamnă că m-am înşelat. Că, înainte de 1989, nu aţi negociat util, sacrificîndu-vă de dragul teatrului, ci că ceva inexplicabil vă atrăgea în sfera puterii, oricît de pătată era ea. Ca şi acum. Puterea talentului dvs., puterea minţii dvs. nu vă satisfăceau. Ca şi acum, voiaţi să fiţi în preajma celeilalte puteri, oricît e ea de trecătoare prin comparaţie cu puterea prestigiului dvs. profesional. Voiaţi, ca şi acum, să fiţi mai curînd pe scena ştabilor, decît pe aceea a colegilor dvs. Stimate maestre, Evident aveţi dreptul să susţineţi şi să alegeţi pe cine vreţi. Dacă se poate, cu argumente mai rezonabile. (Da, ne plac ”tinerii energici”. Dar nu votăm categorii, ci oameni). Pe de altă parte, dvs. nu vă exercitaţi, pur şi simplu, dreptul la opinie, ci vă investiţi imaginea într-o jalnică operaţiune de propagandă, într-un exerciţiu manipulatoriu de un gust îndoielnic. De ce o faceţi (cu obişnuita dvs. ”fineţe” culturală, gata să recurgă la locuţiuni latine)? Nu mai pot răspunde acestei întrebări cu ”pogorămintele” pe care încercam să le invoc pe vremuri. Pot doar să fiu trist, infinit de trist, că înţelegeţi să ieşiţi din scenă cu o replică atît de trivială, atît de mărunt devotată conjuncturilor. Calibrul dvs. merita un amurg mai nobil. " 

Sursa : adev.ro/ncaduh

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Pentru ponta mincinosul plagiator cu dedicație de ziua lui ...

Fara prea multe cuvinte ... asta îți doresc de ziua ta MINCINOSULE : 



URMĂREȘTE CU ATENȚIE PLAGIATORULE ... apropo si voi bandiților din toate partidele  ...NU MAI ESTE MULT ȘI ASTA VA VA AȘTEPTA !


miercuri, 17 septembrie 2014

Dor de .....Bibanu!


"Teatrul se joacă din dragoste"!

Dem Rădulescu (n. 30 septembrie 1931, Râmnicu Vâlcea -  d. 17 septembrie 2000, Câmpina) a fost un actor de comedie român, de teatru, film și televiziune, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București.
Dem Rădulescu a fost unul din cei mai mari actori de comedie pe care i-a avut cinematografia românească.


S-a născut la Râmnicu Vâlcea într-o familie de negustori. După terminarea liceului la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” (poreclă primită în liceu) a trebuit să aleagă între sportul de performanță și actorie. El a obținut chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Râmnicu Vâlcea; a luptat în ring la categoria semi-mijlocie.
A debutat ca actor amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării. În 1954 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, debutul său pe scenă având loc în acelaşi an, la Teatrul Naţional din Bucureşti.


În 1956, a câștigat premiul I pentru interpretare cu piesa "Steaguri pe turnuri" (îl interpreta pe „banditul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori, acesta a fost debutul carierei sale.
 Pe lângă rolurile de comedie, îndeosebi în piesele lui I.L. Caragiale: „O scrisoare pierdută“, „Conu Leunida faţă cu reacţiunea“, „D'ale Carnavalului“, Dem Rădulcescu a jucat în peste 30 de filme, printre care: „Veronica“, seria „B.D.“, „Astă seară dansăm în familie“, serialul Tv „Fram“, „A doua cădere a Constantinopolului“, „Secretul lui Bachus“, „Titanic vals“, „Cucoana Chiriţa“, „Eu, tu şi… Ovidiu“, „Neamul Şoimăreştilor“ „Primavara bobocilor“, „Un surâs în plină vară“.
S-a stins din viață la Câmpina, în urma unui infarct, la 17 septembrie 2000.
Este înmormântat la cimitirul Bellu.



Semnez și strâng semnături pentru Monica Macovei (și aici găsiți formularul și adresele unde puteți trimite adeziunea voastră )

Semnez si strang semnaturi pentru Monica Macovei


Buna seara, Romani frumosi si activi! Spectacolul strangerii de semnaturi continua datorita voua!

Pentru cei care sunt dispusi sa semneze si sa straga semnaturi, reamintim ca formularulpoate fi descarcat de aici: 

http://macoveipresedinte.ro/assets/misc/formular-final-fara-adresa.pdf.

Listele pot fi trimise (până la data de 20 Septembrie la adresa din București (Rosetti 17) sau data de 17 la celelalte adrese din Germania și Statele Unite ale Americii.)  prin servicii de curierat rapid sau prin posta la urmatoarele adrese:

  • Romania: Monica Macovei PreședinteStr. C.A. Rosetti. 17, sector 2Cod poștal 020011 București


  • Germania: Monica Macovei, Postfach 112, 86637 Wertingen, Deutschland


  • Statele Unite ale Americii:  Monica Macovei, PO Box 577New York, 10030, New York, StateUnited States of America




Pentru cei care isi doresc sa semneze in orasele din Romania si nu stiu unde sa o faca, coordonatorii nostrii va pot sta la dispozitie pentru detalii: 


  • *Alba Iulia- coordonator: Ciprian Cucu, telefon: 0722.733.831, email cucu.ciprian@gmail.com


  • *Bacau- coordonator:Petrica Danila & Platon Mihai, telefon 0745.542.626 / 0740.042.611, email petricadanila@gmail.com / plutonserv@yahoo.com. Ii gasiti in :  Calea Moldovei, nr. 35 sau in  Bd. Unirii nr 30, Clădirea 30 Avenue


  • *Botosani- coordonator Lucian Buium, telefon 0751.401.127, email: luciabuium700@yahoo.com

  • *Braila- coordonator Dragan Florin, telefon 0744.470.578, email: draganbr75@gmail.comStrada Mihai Eminescu, blocul Casa de Modă - intrarea prin spate, la etajul 6. & (2) ProDomus pe Calea Călăraşilor.


  • *Brasov- coordonator Alin Mocanu, telefon 0727.528.582, email office.bgibrasov@yahoo.com- Str. Teiului, Bl 46B, magazin "Just for you"


  • *Bucuresti- coordonator Alina Daniela Bogdan si Mircea Șerdin, telefon 031.101.7900, email team@macoveipresedinte.ro (1)Sediul de campanie: Str. C.A. Rosetti nr. 17 & (2) la "Lokal", Str M. Eminescu, nr. 57A.


  • *Cluj-Napoca - coordonator Andreea Rusu, telefon 0757.065.197, email andreea.rusu.cj@gmail.com, Calea Turzii nr.18-Cafeneaua "La Perne"


  • *Constanta-  coordonator Mihai Petre, telefon: 0744.340.918, email mihaipetre77@yahoo.com

  • *Craiova-  coordonator: Tiberiu Alexandru Brindusoiu, telefon: 0728.253.102, email: tialexius@yahoo.com

  • *Deva - coordonator Mirela Cristea, telefon 0769.684.820, email :mircristea@yahoo.fr- Str, Dorobantilor, nr. 30 (Patiseria Paticof, langa Foricon)


  • *Focsani-  coordonator Raluca Soare, telefon 0745.197.183, email- soare.raluca2009@gmail.com


  • *Galati- coordonator: George Schin, telefon: 0744.613.117, email: schingeorge@yahoo.com- (1) Birou mediator "Anca Simona Cinepa" Str N Bălcescu nr 56 ( in curte la demisol); (2) Str. Basarabiei nr 142 bloc N 3 A parter (Galeria de tapet Royal)


  • *Iasi- coordonator Viorel Paraschiv si  Ambroz Octav Constantin, telefon -0748.997.793, email- paraschiv03@gmail.com - (1)Strada "Stefan Cel Mare si Sfânt" la Tineret 2000 (popcorn vis-a-vis sediul PDL si PSD) sau (2) strada Bacinshi nr 2, bl C16-vis-a-vis de stația de tramvai de la Billa Gara sau lângă cofetăria Teiul.


  • *Mangalia- coordonator Alexandru Blaj, telefon: 0745.687.794, email: bljandrei@gmail.com

  • *Oradea, coordonator Radu Popovici, telefon- 0744.570.848, email- maiaduc@gmail.com-  str.Calea Aradului, nr. 59


  • *Ovidiu - coordonator  Corina Corneanu, telefon- 0734.750.619, email- corinaianusi@yahoo.com

  • *Pitesti-  coordonator Vlad Craciunescu, telefon: 0742.088.230, email: pitesticopycenter@yahoo.com

  • *Ploiesti- coordonator Liliana Iulia Minculescu, telefon-0722.537.087, email minculescuiulia@yahoo.com


  • *Sibiu- coordonator Adrian Sandu, telefon 0743.016.368, email- adsandu18@yahoo.com


  • *Timisoara- coordonator Piroska Bogdan, telefon: 0727 214 432 email-  piribogdan@gmail.com Avem două corturi amplasate unde puteți semna între orele 10:00-18:00: (1) lângă magazinul Bega în fața ceasului floral și (2) piața 700, vis-a-vis de stația de troleu.


  • *Târgu Mureș- coordonator Dan Masca, telefon 0745.992.463, email: dan@reea.net Piata Republicii, nr. 43


Le multumim  tuturor pentru munca depusa! Va multumim voua, celor care ati semnat si ati strans semnaturi pe cont propriu!


Avem nevoie de un om integru, care si-a castigat respectul in UE, care este gata sa lupte pentru dreptate si care crede, ca si noi, intr-o Romanie in care Poti si Vrei sa Traiesti. Avem nevoie de un candidat onest, dar azi el are nevoie de noi!

marți, 16 septembrie 2014

Codrin Stefanescu ; exemplul latratorului bine platit votat de romani hipnotizati

Ca și toți lătrătorii de pe latrine , aceștia sunt îndatorați partidului stat . Partidul stat și-a îndatorat " vârfurile " cu averi colosale . In timp ce votantul psd-ist sta în procese zeci de ani pentru a primi o moștenire de 1 , 2 hectare de pământ sterp , ei lătrătorii manipulatorii de adevăr se scaldă în bani oferiți de partidul penal . O șleahtă de banditi a cucerit Romania . Bineînțeles marea majoritate ( in afara de fii și nepoții acestora ) dacă ar fi cautați în arhivele securității ar fi descoperiți ca foști turnători, torționari și activiști de partid care ridicau ode " conducătorului prea iubit . Fara studii înainte de revoluție , după revoluție au devenit " oameni citiți și distinși " în facultăți create tot de ei și pentru ei . . Un exemplu elocvent este Codrin Ștefanescu , fost prm-ist ( cei care au inițiat ura și discordia intre romani în partidele infintate de comunistul convins Iliescu } actual psd-ist . 
Azi mai puternici ca niciodată , blindați de bani , ei iasă fără nici o jena și împrăștie cu minciuni , manipulări și baliverne .

Problema mare este ca poporul alegator se uita cu ochi hipnotizati si ii alege ...si astfel alege revigorarea comunismului si prosperitatea " burgheziei comuniste " 





Putini stiu ca actualul secretar general adjunct al PSD are una dintre cele mai fabuloase averi dintre toti politicienii romani. Mai bine de 12 ani, Codrin a avut o relatie cu Luiza Tanase (care este si mama fetitei lui), alaturi de care a construit un… imperiu imobiliar!



Chiar daca in ultima lui declaratie de avere figureaza ca proprietar al unui apartament si al unei case de vacanta, fostul deputat detine mult mai multe bunuri fie pe numele lui, fie pe numele fostei iubite. Surse din apropierea politicianului ne-au marturisit ca Stefanescu a achizitionat de-a lungul timpului proprietati care valoreaza milioane de euro!



Reporterii CANCAN.RO au aflat ca, in mai 2006, Luiza Tanase a cumparat un imobil de birouri intr-o zona ultracentrala a Capitalei contra sumei de 360.000 de euro. Imobilul situat in strada Louis Blank a fost intre timp inchiriat ca spatii de birouri catre diferite companii importante.




Un chilipir cu alte cuvinte, asa cum a fost si imobilul pe care actualul secretar general adjunct al PSD l-a cumparat in 2003 cu numai 30.000 de dolari. Azi, vila gazduieste o galerie de arta!


La patru ani distanta, politicianul a intrat si in posesia unui apartament dintr-un bloc aflat pe Bulevardul Magheru, pe care a platit 115.000 de euro.
"Perla coroanei" este un imobil de aproape 3 milioane de euro!
Putin peste 13.000 de euro a achitat in 2002 si Luiza Tanase pe un alt apartament de pe Splaiul Unirii.

Achizitiile imobiliare in spatele carora s-a aflat politicianul PSD nu s-au oprit insa aici. In 2009, fostul parlamentar a scos din buzunar 140.000 de euro pentru un apartament situat pe Bulevardul Decebal.

Mai inainte, in 2004, Luiza Tanase si Codrin Stefanescu mai cumparasera un teren de 70.000 de metri patrati pe Bulevardul Iuliu Maniu, dar si o casa de vacanta, pe malul Lacului Caldarusani, in comuna Gradistea si un alt apartament pe Bulevardul Libertatii.

Proprietatile PSD-ului s-au inmultit de la an la an. El mai are un teren la Mogosoaia, care masoara peste 50.000 de metri patrati si care i-a intrat in posesie in 2005, un alt teren pe Bulevardul Timisoara pentru care Primaria Capoitalei i-a facut o oferta de… 5.000.000 de euro, dar si alte suprafete de pamant cumparate in zona Barbu Vacarescu-Petricani sau Prelungirea Ghencea de catre fosta iubita a politicianului, respectiv Luiza Tanase. Altfel, Codrin Stefanescu este unul dintre cei mai instariti politicieni, lucru care nu se reflecta insa si in declaratia de avere! De altfel, ea pare ca nu se reflecta in realitate nici macar in preturile platite de politician pentru cumpararea fiecarui imobil, unele dintre sumele care s-au invartit in jurul acestor tranzactii fiind mult reduse fata de preturile practicate cu adevarat pe piata.
"
Sursa : http://www.cancan.ro/actualitate/n-ai-fi-banuit-niciodata-ca-e-atat-de-bogat-e-burlac-e-in-prim-planul-politicii-dar-nimeni-nu-stie-asta-despre-el.html

duminică, 14 septembrie 2014

Gânduri de seară...........


În curtea fiecărei şcoli,
Ţinându-se timid de mână
În zi de toamnă liniştită
Un pâlc de prichindei se-adună.

În ochii lor sclipesc steluţe
De bucurii nemărginite
Şi cine ştie câte drumuri
De-aici prin lume sunt pornite?

Până mai ieri amici de joacă,
Îi vezi acum porniţi de-acasă.
Vor trece ani, ei vor rămâne
Colegi de şcoală şi de clasă.

Şi vor avea şi alţi prieteni,
Şi alţi colegi, dar n-o să poată
Această minunată zi
S-o uite careva vreodată.

Iar peste vremi când se vor strânge,
Puţini sau mulţi iar împreună,
Vor râde poate şi vor plânge,
Şi se vor ţine iar de mână.

Ca şi acum, în zi de toamnă,
În zi de mare sărbătoare,
Când stau ca puii ocrotiţi
De prima lor învăţătoare…

Am vrea, ştiu bine, uneori,
Să fim ca şi odinioară
Copii cuminţi şi pe o clipă,
Să ne vedem iar grămăjoară…(Emilia Plugaru)





Ştefan Iordache : "Socotesc că fiecare zi pe care o trăiesc este un dar divin."



„Viaţa, viaţa e un lucru superb! Pentru mine, viaţa înseamnă muncă multă şi puţine momente de singurătate în faţa unui pahar cu vin. Să nu scrieţi cu lapte… Mai înseamnă plimbare, aer şi iar singurătate“.............

Ștefan Iordache (n. 3 februarie 1941, București - d. 14 septembrie 2008, Viena, Austria) a fost unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatrul Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune, și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran. Ștefan Iordache a fost și un foarte bun interpret de muzică ușoară, participă împreună cu Sanda Ladoși la Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia (1994 - locul II, 1995 - locul III).


În anul 2007 Ștefan Iordache înregistrează un disc de autor intitulat „Magazinul meu de vise” la Casa de Discuri Roton. Toate melodiile sunt compuse de Dan Iagnov pe versuri de Andreea Andrei: „Nu știam că te iubesc atât de mult”, „Mai mult decât oricând”, „Ah femeia!”, „Trecătorul”, „Viața noastră este un tangou”, „Ți-am dăruit o floare”, „Nu te întreb” și „Magazinul meu de vise”. Trei dintre cântece sunt în duet cu Monica Anghel: „Mai mult decât oricând”, „Viața noastră este un tangou” și „Nu te întreb”. Cântecul „Nu știam că te iubesc atât de mult”, Ștefan Iordache i l-a dedicat soției sale Mihaela Tonitza.

"Au trecut anii ăştia… atât de repede… Meseria, scena, reflectoare, roluri. Am agonisit, într-o viaţă întreagă, lucruri. În vânt. Nu la ele mă gândesc, case, maşini, dă-le… mă doare că nu creşte lângă noi un sufleţel de copil. Am sacrificat bucuria asta pentru o meserie despotică. Asta e durerea din fericirea mea, aşa a vrut Dumnezeu“.



A jucat încă de la debut alături de mari actori: Ileana Predescu, Ciubotăraşu, Calboreanu, Fory Etterle, Sandu Sticlaru, Gheorghe Dinică.

A fost căsătorit timp de 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, Mihaela Tonitza-Iordache, teatrolog și profesor universitar. Nu au avut copii.
Ștefan Iordache s-a stins din viață la 14 septembrie 2008 într-un spital din Viena. Actorul suferea de leucemie. A fost înmormântat cu onoruri militare în comună Gruiu.



"Chiar, ce profesiune o mai fi şi actoria asta a noastră? E necesară ca aerul într-o societate care se respectă. Pentru că teatrul este colţul intim al societăţii, în care omul îşi odihneşte gândurile. Nu-i un colţ călduţ, dar trebuie să existe şi nu poate să dispară." 











vineri, 12 septembrie 2014

Gânduri de seară............




"A lua sau a nu lua. A lua ce? A lua ce se ia! A lua înseamnă vilă, 8 camere, piscină, casă de vacanţă, apă caldă, apă rece...A lua...ţi se organizează un flagrant, te filmează, te dă pe micul ecran şi nici măcar fotogenic nu eşti...A lua sau a nu lua, mare încurcătură.....".







joi, 11 septembrie 2014

Gânduri de seară............



Se-ntorc iar zilele noroase,
Cu negurile somnoroase,
Şi-amurgurile timpurii —
Vin dimineţile urâte
Şi nopţile posomorâte
Şi lungi, şi negre, şi pustii…










Ștefan Octavian Iosif (n. 11 septembrie 1875, Brașov - d. 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români.
Tatăl este Ştefan Iosif, profesor de elină şi germană la liceul românesc din Braşov.
Mama, Paraschiva, născuta Mihălțeanu, fiica de preot, era nepoata lui G. Munteanu, profesor şi literat, primul traducător în româneşte al "Suferinţelor tânărului Werther."
Ștefan Octavian Iosif urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. În anul 1895 Ștefan O. Iosif îşi ia bacalaureatul şi se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, secţia de filozofie, dar nu urmează cursurile şi nu se prezintă la examene.
Lucrează copist la Ministerul Domeniilor, apoi secretar al lui I. L. Caragiale, fiind antrenat într-o atmosferă literară deosebit de priitoare unui scriitor începător.
Colaborează cu revistele „Convorbiri literare", „Pagini literare", „Curierul literar".

Toamna

Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli
De vânt pe la fereşti,
Tu, suflet plin de griji şi de-ndoieli,
Te-nfiorezi de tristele-i povesti...

El povesteşte despre moarte foi
Pe care le goneşte ca pe-un roi,
Ca pe-un convoi
De fluturi morţi, şi ţi le aruncă-n geam.

El stinge crini, şi roze, şi zambile,
El frânge ramuri,
Şi plânge, şi se tânguieşte zile
întregi şi nopţi întregi, necontenit.

Acuma stins şi parcă ostenit
Abia suspină,
Ca plânsul violinei în surdină,
Apoi îşi schimbă fără veste tonul
Şi uimit 1-auzi cum suie
Din nou diapazonul
Şi şuieră, şi fluieră, şi vuie,
Şi vâjâie, şi hohotă, şi geme
Într-un amestec înfiorător
De bocet, şi de vaiet, şi blesteme!
Ah, ce frumos, ce potolită vreme,
Ce veac senin fusese până ieri!

Ai fi crezut că firea amăgită
De visul cald al somnoroasei veri,
Aşa bogată-n fermecate vise,
Dormea, dar s-a trezit...

Văzând fugita
Vicleana vară care-o amăgise,
Acum, când înţelege adevărul,
Se zbate ca o mamă părăsită
Şi-n deznădejdea ei îşi smulge părul!...



Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt.O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români.

Ștefan O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se "completau" în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în persoana delicatului Iosif un fel de "reper" literar și temperamental, de care avea nevoie. Fiind și apropiați ca vârstă (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au împrietenit. O relație benefică și pentru literele românești. Și-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au început să publice lucrări originale și numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urmă să semneze împreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum apărut în 1908 și comentat de critica și istoria literară, atât la apariție, cât și mai târziu.
Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: "Patriarhale" (1901), "Romanțe" din Heine (1901), "Poezii" (1902), "Din zile mari" (1905), "Credințe" (1905).

Bunica

Cu părul nins, cu ochii mici
Şi calzi de duioşie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori şi până-n seară;
Cu furcă-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la ţară…

Căta la noi aşa de blând,
Senină şi tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viaţa ei trecută.

De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte…





miercuri, 10 septembrie 2014

Cristian Pațurcă - "Piaţa a rămas o utopie."


„Libertatea o aveam, n-am ştiut ce să facem cu ea. Dacă m-aş întoarce în timp, aş face la fel. Am fost un naiv, am crezut în nişte idealuri. Piaţa a rămas o utopie. "

„Mai bine haimana, decât trădător
Mai bine huligan, decât dictator
Mai bine golan, decât activist
Mai bine mort decât comunist”.

Cristian Pațurcă (n. 10 septembrie 1964 - d. 18 ianuarie 2011, București) a fost un cântăreț, compozitor, revoluționar și prodemocrat român. Este autorul "Imnului Golanilor" precum și al altor piese cântate la Manifestațiile din Piața Universității, în perioada aprilie - iunie 1990.


La 25 de ani, copilul teribil al Pieţei Universităţii - km 0 al zonei libere de comunism - cânta înverşunat împotriva sistemului condus de Iliescu. A fost vedeta celui mai lung „spectacol” din istoria României, un fel de „Woodstock“ care, seară de seară, aduna mult peste 30.000 de „generatori de tulburări în societate”, aşa cum îi numea fostul preşedinte pe cei care îl contestau că mimează democraţia. Adică nişte golani.
De la balconul Facultăţii de Geografie, „Imnul golanilor” era asezonat cu discursurile unor reprezentaţi de seamă ai societăţii civile. Pe 13 iunie 1990, "Golaniada" a fost spartă de mineri, şi fiecare şi-a urmat propriul drum.




Cristian Pațurcă a murit pe 18 ianurie 2011 la vârsta de 46 de ani, după o lungă bătălie cu tuberculoza. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu, pe Aleea Artiștilor, fiind vecin cu Tatiana Stepa, Florian Pittiș și Adrian Pintea.



În 27 aprilie 2010, Cristian Pațurcă a fost decorat de președintele Traian Băsescu, cu Crucea Națională „Serviciul Credincios - clasa a III-a”, cu motivarea: în semn de apreciere pentru înalta sa ținută morală, pentru curajul și credința dovedite în apărarea și promovarea drepturilor și libertăților democratice în țara noastră.



„Politicienii au rămas la fel, nişte trădători”.

luni, 8 septembrie 2014

Gânduri de seară.............



Vino la fereastră, fă-mi un semn cu mâna,
Prin localitate trec turişti cărunţi,
Totuşi nu se-ncheie bine săptămâna
Toamna absolută a venit în munţi.

Plouă de plecare, plouă de adio,
Plouă iar de-albastru, plouă dioptrii,
Toamnă absolută, n-o voi mai opri-o
Şi vei fi departe şi te voi iubi.


Nu cumva, va urma
Teatrul monoton,
Amândoi, bieţi eroi
De carton.


Vino la fereastră spune-mi că e bine,
Vara moare-n struguri şi într-o cafea,
Toamna absolută a venit la mine,
Plec în munţi cu toamna să te pot uita.

Frunzele-n cădere gura mi-o sărută
Şi mi-e toamna mare şi mi-e foarte greu,
Viaţă relativă, toamnă absolută,
Se transcriu prăpăstii în destinul meu.

Toamnă absolută şi tu eşti mai tristă
Ca distanţa care s-a-nmulțit cu doi,
Vino la fereastra care nu există
Peste care urcă zidul între noi.

O scenografie, întâlnirea noastră,
Ziduri prăbuşite sub un vânt ocult,
Toamnă absolută, nu-i nici o fereastră
Poate doar fereastra unui tren demult....



duminică, 7 septembrie 2014

Preşedintele SUA, Barack Obama, a propus României să găzduiască un Centru de antrenament şi exerciţii navale la Marea Neagră, a anunţat preşedintele Băsescu, după finalul summitului NATO din Ţara Galilor. Centrul ar urma să funcţioneze în regim permanent, pentru instruirea flotelor din România şi Bulgaria.

Preşedintele SUA, Barack Obama, a propus României să găzduiască un Centru de antrenament şi exerciţii navale la Marea Neagră, a anunţat preşedintele Băsescu, după finalul summitului NATO din Ţara Galilor. Centrul ar urma să funcţioneze în regim permanent, pentru instruirea flotelor din România şi Bulgaria. 

"Acest centru va fi tot timpul alimentat cu nave din flota militară a Statelor Unite", a punctat Băsescu.
Constituirea Centrului este o consecinţă a faptului că Marea Neagră a fost recunoscută în documentele summitului NATO ca având o importanță deosebită pentru securitatea euro-atlantică. "Este cea mai cuprinzătoare afirmație legată de Marea Neagră", a precizat președintele Traian Băsescu.
Practic, după ce acest Centru va deveni operaţional, în porturile române şi bulgare de la Marea Neagră vor staţiona permanent nave ale flotei americane sau ale statelor NATO.
"Pe teritoriul României sunt dislocaţi circa 1.400 de militari americani, din care 600 sunt pușcași marini, militari de elită. Aceste efective vor crește, vor fi flexibile, se vor adapta la situația de zi cu zi, dar important este că există un plan, că se știe de unde vin aceste trupe, că pot fi dislocate imediat și sunt gata echipate pentru orice tip de acțiune", a explicat Băsescu. 
"Vom avea o structură de comandament NATO. În documentele care nu sunt destinate publicității, România figurează ca fiind stat care va oferi facilități pentru un comandament NATO de dimensiuni acceptabile, dar noi știm că unul dintre comandamente va fi pe teritoriul României. Prin adoptarea Planului de acțiune s-a decis prezența NATO pe teritoriul statelor de la frontiera de est a NATO, inclusiv pe teritoriul României", a mai subliniat Băsescu. 

Gânduri de seară................


Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost când am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc din nori
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec, pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi...
Şi cei de azi cu paşii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi
Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Uşori, ţinându-ne de mâni,
Toţi cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.


Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Şi-n cântecul pe care şi-l
Vor spune alţii, după noi.

În zâmbetul ce va miji
Şi-n orice geamăt viitor,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
Ca o sămânţă-n taina lor.

Noi, cei pierduţi, re-ntorsi din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem şi-n disperări,
Şi-n răni ce-n piepturi se ascund.

Şi-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge, zi de zi,
În tot ce mâine, ca şi ieri,
Va sângera sau va iubi!(Radu Gyr)

sâmbătă, 6 septembrie 2014

Gânduri de seară.............



- Adio, pică frunza
Şi-i galbenă ca tine.
 -Rămâi, şi nu mai plânge,
Şi uită-mă pe mine.

Şi s-a pornit iubita
Şi s-a pierdut în zare –
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare….




- Mai stai de mă alintă
Cu mâna ta cea mică,
Şi spune-mi de ce-i toamnă
Şi frunza de ce pică…....(George Bacovia)

Pentru ce v-aţi mai dus în China dacă nu aţi luat niciun exportator român cu voi?


Neşansa economiei româneşti este de a avea în fruntea guvernului oameni care ori nu pricep interesele noastre reale, ori nu vor să le urmărească. Ambele explicaţii sunt grave, dar cea de-a doua trimite la posibile acte de subminare deliberată a viitorului economic al acestei ţări.
Cel mai bun exemplu este vizita recentă a premierului Victor Ponta în China, însoţit de ministrul economiei, al transporturilor şi alte oficialităţi. Orice şef al guvernului sau preşedinte de ţară îşi asumă ca misiune promovarea propriilor companii - ceea ce înseamnă, simplu, încurajarea exporturilor româneşti în ţara vizitată.
Orice vizită la nivel înalt înseamnă o poartă deschisă către noi contracte şi noi facilităţi de vânzare pentru companiile locale, mai ales într-o economie precum cea chineză, unde capitalismul este controlat de stat.
Însă nicio companie românească cu exporturi în China sau care să fie interesată de această piaţă nu a participat la vizita premierului român.

„Dacă aş fi fost invitată, aş fi mers. Nu putem exporta în China dacă nu avem conexiuni serioase“, a spus recent pentru ZF Doina Cepalis, om de afaceri din Paşcani, a cărei companie Te-Rox Prod tocmai a intrat pe piaţa chineză cu vânzarea de scaune auto pentru copii.

Singurul „om de afaceri“ care a mers cu premierul Ponta în China a fost directorul CFR SA. Noi nu ne-am dus în China să vindem, ci să cumpărăm. Dar nicio ţară nu poate creşte cumpărând. Esenţialul este să-ţi faci organizaţii de business care să vândă produsele tale la extern. Ziarul Financiar i-a oferit premierului Victor Ponta recent lista cu cei mai mari 50 de exportatori.
Numai 50 din top 500 companii care exportă din România au capital românesc. Cele 500 de mari companii deţin 75% din exporturile de 50 mld.euro pe an ale României, iar cele 50 de companii româneşti fac exporturi în total doar de circa 3 mld.euro. Companiile exportatoare româneşti sunt mici, dar au un drum în faţă.

Azi ai 3 milioane de euro exporturi în China, peste un an şase, iar peste zece ani 50 de milioane de euro. Încă o sută de astfel de companii şi ai 5 mld. euro exporturi, care antrenează 100.000 de locuri de muncă, din care 5.000 de ingineri. Dar pentru asta trebuie să ai un plan de bătaie, să realizezi că o companie care exportă antrenează forţă de muncă calificată şi care va deveni din ce în ce mai competitivă, adică exact ceea ce are nevoie România. Probabil că îşi râd în barbă şi chinezii şi toţi cei cu care vorbesc înalţii noştri oficiali când nu li se pune niciodată problema să cumpere ceva de la noi, ci noi ne luptăm cu toate forţele să cumpărăm de la ei.

În 1990 China avea un PIB per capita de 341 de dolari, iar astăzi este la 6.200 de dolari. România era de patru ori mai puternică la PIB per capita decât China în 1990, cu 1.600 de dolari, iar astăzi este la 8.500 de dolari PIB per capita. Probabil că de acum în 20 de ani chinezii se vor uita de foarte de sus la noi la acest indicator.
Ascensiunea lor s-a datorat exclusiv promovării companiilor locale, absorbind tehnologie externă, iar astăzi sunt în stare să facă propriile trenuri de mare viteză, în condiţiile în care românii le livrau chinezilor termocentrale la cheie şi alte tehnologii în urmă cu 30-40 de ani.

Exportatorii români sunt mici şi ar avea nevoie vitală de sprijin public, dar sunt absolut desconsideraţi. Probabil că nu există ţară în lume ai cărei lideri să aibă acces la cel mai înalt nivel în China şi care să nu-şi trimită reprezentanţi de business. Dacă nu iei cu tine zece exportatori care să-şi vândă produsele în ţara pe care o vizitezi, pentru ce să te mai duci în acea ţară?
În loc să fie obsedaţi să promoveze în orice discuţie cu oficiali ai unor alte ţări produsele româneşti, liderii noştri politici văd „un succes“ în cooperarea economică achiziţia de bunuri şi servicii - în acest caz trenuri de mare viteză, reactoare nucleare, contracte pentru autostrăzi - din străinătate.

Uluitor cum de nu-şi dau seama nici cei din conducerea actuală a ţării, nici din guvernele anterioare care sunt interesele reale ale României. S-a instaurat în ultimii douăzeci de ani o stare de ignorare reciprocă între oamenii de afaceri care defrişează pieţele externe de capul lor şi reprezentanţii administraţiei.
În niciun discurs şi în nicio luare de poziţie, nici la nivel guvernamental, nici la nivelul preşedinţiei nu este subliniată nevoia României de a găsi debuşee pe pieţe externe, de a merge cu firmele româneşti în străinătate. Chiar nu pricep aceşti oameni că antrenarea producţiei locale la export şi implantarea ulterioară în străinătate a companiilor cu capital local sunt singura cale de creştere a competitivităţii locale?
Nu putem ieşi din stadiul de economie subdezvoltată cu un PIB de 7.000 de euro per capita, faţă de 35.000 de euro în Franţa sau în Germania, fără să antrenăm întreprinderile româneşti la export.

Multinaţionalele, care deţin două treimi din exporturile României, nu au nevoie de promovări în străinătate. Loganul „românesc“ este dus în China de francezi de fapt. Diplomaţia economică românească trebuie să muncească pentru întreprinderile cu capital românesc care să-şi găsească loc pe pieţele externe. Credeţi că are însă ministrul economiei pe masă lista cu primii 50 de exportatori cu capital românesc? Sau a avut premierul Ponta lista cu primii zece exportatori cu capital românesc în China?

Întreprinderile româneşti îşi fac loc cu greu în topul exportatorilor pentru că sunt ignorate complet de cei care sunt plătiţi din banii noştri să le promoveze interesele. Dacă noi nu ne ducem cu întreprinderile româneşti în China şi acceptăm că tot ceea ce mişcă în România este deţinut de multinaţionale, atunci nici nu mai au rost aceste vizite, predăm mandatul de promovare a exporturilor româneşti către UE şi gata. Iar la limită îl predăm şi pe cel al administraţiei, că tot este răspândită ideea că românii fură şi sunt nişte incapabili şi de asta trebuie să predăm ţara la străini care să o conducă şi să o administreze mai bine.
(Autor - Sorin Pâslaru)



joi, 4 septembrie 2014

Gânduri de seară.........


Ah! ce frumoase-s serile de toamnă!
Prin frunze reci doar un fior adie;
S-arată-n deal, cu faţa purpurie,
A nopţilor fermecătoare Doamnă.
Pe câmpul veşted tainic ea-mprăștie
Stralucitoarea-i negură albastră.
O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastră
Atâta farmec ar putea descrie!
Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.
În umbra lui mă simt prins de tristeţe:
Există oare-atâta frumuseţe
În fire, — aşa cum o simţi tu, poetul?
Ori suntem pradă — o! gândire-amară!
De-a simţurilor noastre amăgire
Ce-aruncă-un val frumos peste-o neştire,
Şi totuşi, Doamne, ce frumoasă seară! (Duiliu Zamfirescu)


Stephen Irwin.



Stephen Robert Irwin (n. 22 februarie 1962 – d. 4 septembrie 2006) a fost un prezentator de televiziune, ecologist și proprietar de grădină zoologică.
A devenit cunoscut datorită documentarelor sale de pe Discovery ("The Crocodile Hunter") și a filmelor artistice în care a jucat. Steven Irwin este cunoscut drept un entuziast al faunei sălbatice.
Sursa sa de inspirație a fost tatăl său Bob, un expert în animale salbatice specializat în herpetologie. Mama sa, Lyn Irwin, a lucrat toată viața pentru reintegrarea animalelor în natură. După ce s-au mutat în Qweensland, Bob și Lyn au fondat "Reptile and Fauna Park", unde spre deosebire de alți copii, Steve a trăit fericit printre șerpi, crocodili și varani. La vârsta de doar șase ani, când alți puști mergeau la școală, Steve primea cadou un piton de trei metri lungime - și a fost dragoste la prima vedere. Când a împlinit nouă ani, a prins primul crocodil, sub supravegherea strictă a tatălui său. Imediat după ce a absolvit liceul, a purces la salvarea și strămutarea crocodililor din provincia North Queensland, unde erau prost văzuți de localnici și în consecință exterminați fără milă. După cinci ani de muncă dedicată și asiduă, Steve a devenit voluntar pentru programul guvernamental "East Coast's Crocodile Management".

Parcul a continuat să fie o afacere de familie până în anul 1992, când Steve îl preia integral, rebotezându-l "Australia Zoo", transformatând afacerea într-o mișcare pentru salvarea faunei sălbatice din Australia. În același an, apare în primul său show de televiziune, înconjurat de șerpi, păienjeni și scorpioni.
Steve și soția sa, Terri Irwin (Raines) , de origine americană, au devenit cunoscuți în toată lumea cu emisiuni despre viața animalelor sălbatice și în special a crocodililor. Montajul scenelor în care Steve și soția sa prind crocodili în luna de miere devine primul episod din serialul "Crocodile Hunter", difuzat până în prezent, în 122 de țări și vizionat de peste 200 de milioane de telespecatori. Sub conducerea exuberantă a lui Steve,iau naștere și activează fundația "Wildlife Warriors" și "International Crocodile Rescue", iar în cadrul Australia Zoo se deschid Animal Planet Crocoseum, aviarul Rainforest și Templul Tigrilor.

În 2001 Steve apare pentru prima oară într-un film, fiind invitat de Eddie Murphy personal să se joace pe sine însuși, în "Doctor Doolittle 2", pentru ca un an mai târziu să apară într-o producție inspirată în totalitate din viața sa: "The Crocodile Hunter:Collision Course." Popularitatea lui Steve o întrece pe cea a oricărui australian. El a devenit o adevărată legendă a curajului, îmbinând curiozitatea științifică cu spiritul de aventură. Steve Irwin a devenit foarte repede o vedetă în Australia, unde își avea chiar propria grădină zoologică. Revista People l-a declarat pe Steve cea mai iubită personalitate a lumii.

După ce a apărut în filmul lui John Stainon, "Vânătorul de crocodili", în anul 2002, naturalistul atipic a ajuns o stea internațională. Cu atât mai mult, cu cât în peliculă juca în propriul său rol. Emisiunile sale televizate au fost urmărite de zeci de milioane de telespectatori, cuceriți atât de neprevăzutul situațiilor în care se punea, cât și de umorul care îi însoțea permament aventurile în rândul celor care nu cuvântă.

Totuși, Irwin a fost aspru criticat în 2004 pentru că își ținea în brațe copilul său de numai cîteva luni, în timp ce hrănea un crocodil la o gradină zoologică australiană. El a mai fost criticat pentru că a deranjat balenele, focile și pinguinii în timp ce filma în Antarctica.
Irwin a filmat 46 de documentare care au fost difuzate de postul TV Animal Planet, precum și peste 20 de episoade din "The Crocodile Hunter Diaries".

A încetat din viață în nordul Australiei, într-un accident subacvatic. În dimineața de luni, 4 septembrie 2006, a fost înțepat în piept de o pisică de mare; Stephen Irwin se afla în largul portului Douglas, la nord de Cairns Australia, unde lucra la un documentar despre lumea submarină.



"Omenirea a pierdut un mare om al naturii, un ecologist pasionat şi unul dintre cei mai mândri taţi din lume. A murit făcând ce îi plăcea cel mai mult şi a părăsit această lume în pace şi cu zâmbetul pe buze", a declarat John Stainton, prietenul lui Steve Irwin şi producătorul emisiunii la care acesta lucra.

 3 septembrie 2006







Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More