duminică, 31 august 2014

Gânduri de seară................


E încă verde iarba pe coline
Şi zilele nu s-au scurtat de tot.
Şi cineva cu-n sac în spate vine
De sus din munţi ca de la un complot.

Porumbul are încă dinţi de lapte
Albinele se-ngreunează-n zbor.
Văratec plouă în fiecare noapte
Şi greierii mai cântă până mor.

Cojoacele n-au coborât din poduri
Iubirile n-au coborât din vis.
Se coc gutui în foarte multe moduri
A le muşca e încă interzis.



În clăi de fân miroase a foc de floare
Cerboaicele nu caută mascul.
În aburii de vifor cerul moare
Mai este până la nuntă timp destul.

Şi totuşi vine toamna, şi totuşi vine toamna
Şi tu o ştii şi o îngâni.
Şi totuşi vine toamna, şi totuşi vine toamna
Şi vai: suntem bătrâni.(Adrian Păunescu)

vineri, 29 august 2014

Constantin Tănase -"Ia corupția amploare, Cum nicicând nu s-a văzut..."



Mare ţigănie, mă
Este în politică.
Ei se-njura să se rupă,
Ei se ceartă, ei se pupă.
De ai treabă, cum se ştie,
Prin deal la Patriarhie
Nu poţi lua copii cu tine,
C-auzi vorbe de ruşine
Asta-i Camera adică
Sau ceaţă lui Lăzurică?!...


Constantin Tănase (n. 5 iulie 1880 - d. 29 august 1945), actor de scenă și de vodevil, celebru cupletist român, a fost o figură cheie în teatrul de revistă românesc.
Avea să absolve Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti în 1905, după ce lucrase timp de câţiva ani ca învăţător. Împreună cu compania de teatru înfiinţată de el însuşi în 1919, a creat o adevărată tradiţie a teatrului de revistă, ancorând acest gen în satira socială. Trupa a oferit reprezentaţii de succes nu numai în ţară, pe scena Teatrului Savoy de pe Calea Victoriei, dar şi pe scenele altor teatre europene. În sala din Calea Victoriei s-au lansat o serie de artişti de renume. În mai 1934, pe această scenă urca pentru prima dată Maria Tănase, ulterior angajată în trupa lui Constantin Tănase, actorul fiind un promotor al succesului cântăreţei. Compania „Cărăbuş" a funcţionat cu această denumire şi sub această conducere până în anul 1939, când a fost nevoită să-şi întrerupă activitatea. După moartea lui Constantin Tănase, survenită în 1945, compania a funcţionat sub alte denumiri temporare - „Ansamblul de Estradă", apoi „Teatrul de Stat de Estradă" şi, începând cu 1962 - „Teatrul satiric-muzical Constantin Tănase". După 1990, denumirea acestei instituţii a rămas „Teatrul de Revistă Constantin Tănase".
Susţinând cu mare eleganţă şi talent ideologia bunului simţ, Constantin Tănase a făcut din scena bucureşteană un post de avangardă împotriva exagerărilor social-politice ale vremii, iar cupletele sale pot caracteriza la fel de bine şi societatea românească actuală:

Tănase a murit în București pe 29 august 1945. Au existat zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis de către Armata Roșie invadatoare. Potrivit acestei versiuni, Tănase încă mai juca în București, un an după sosirea rușilor, și a fost ucis din cauza satirei la adresa soldaților ruși care aveau obiceiul să "rechiziționeze" toate bunurile personale purtate la vedere, mai ales ceasuri, pe care le cereau spunând "Davai ceas". Tănase a compus un cuplet:

„Rău era cu «der, die, das»
Da-i mai rău cu «davai ceas»
De la Nistru pân' la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moșie
Harașo, tovărășie”


După mai multe reprezentații a fost arestat, amenințat cu moartea, și i s-a ordonat să nu mai joace piesa. Dar Tănase nu era omul ușor de intimidat. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile "bandajate" cu ceasuri de mâna. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariție, deși actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi și-a deschis pardesiul, scotând la iveală un imens ceas cu pendulă. Arătând către acesta, a spus doar: "El tic, eu tac, el tic, eu tac". Două zile mai târziu marele actor era mort.

Însă ceea ce l-a consacrat în faţa publicului este personajul căruia el i-a dat viaţă, şi o voce puternică, acela al cetăţeanului simplu, umil si necăjit, mereu în contradicţie cu birocraţia aparatului de stat. Personajul său, unic în costumul său clasic, cu pătrăţele, crizantemă la butonieră si bastonaş, s-a făcut purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce-l va aduce de multe ori în atenţia cenzurii.

„În țara asta, țara pâinii
Să aibă pâine chiar și câinii
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă.
Lor ce le pasă cum e traiul
Scumpiră trenul și tramvaiul
Scumpiră tot, la cataramă
Până și pâinea și tutunul,
Și când înjuri pe șleau de mamă
Ei, cică, eu fac pe nebunul.

Teoria mea-i ușoară
Toată viața e o scară
Pe care, ca și la moară
Toți o urcă și-o coboară.
Și cu asta ce-am făcut?

Ne-am trezit din hibernare
Și-am strigat cât am putut:
Sus cutare! Jos cutare!
Și cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Și-am luptat, cum am știut,
S-avem nouă guvernare,
Și cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie,
Și cu asta ce-am făcut?

Ia corupția amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Și cu asta ce-am făcut?

Pentru-a căștiga o pâine,
Mulți o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin țări străine,
Și cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Și cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Și cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Țara-i plină de vedete,
Și cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!
E sloganul cunoscut;
Iarăși am votat ca proștii,
Și cu asta ce-am făcut?”



GHICI, CINE SCUIPĂ ÎN BLIDUL CU FASOLE AL ROMÂNILOR? & Tiberiu Vanca

GHICI, CINE SCUIPĂ 
ÎN BLIDUL 
CU FASOLE AL ROMÂNILOR?
Îţi aduci aminte, „Bunule” al meu prieten, de luminiscenţa zilelor în care erai chemat la urne: Imobilele pe care flutura tricolorul, pieţele şi pieţetele înţesate de formaţii care clamau bucuria şi speranţa. Nu-i aşa că îţi revin în memorie? Îţi mai stăruie, între amintiri, acordurile, fie ale fanfarelor, fie al tarafului cu lăutari, şi nu în ultimul rând a declamatorilor de ode despre viaţa nouă, despre viitorul fericit, despre constructivitate, despre monumentul întru umanitate care eşti tu, cel ce tocmai te îndreptai înspre cabina de vot. Ce mare, ce uriaş erai atunci şi ce destin de neînsemnat aveau să-ţi croiască începând cu a doua zi, ziua fără drapele, fără fanfară sau taraf de disiminat acorduri de speranţă. Totul te îndemna pe tine, altminteri neînsemnatul, pionul de pe tablă de şah a nemernicilor ce ţin în mână destinul unei ţări, precum hăţurile de la caleaşcă, să fii optimist, să-ţi dai girul lătrătorilor ce o bună bucată de vreme, în campania de minciună, deşertăciune şi promisiuni ce nu se vor împlini vreodată, îţi vor înşela speranţele pe care ei înşişi ţi le-au fluturat. Erau bandele, de stânga, de dreapta, de centru care te monumentalizau infuzându-ţi convingerea că ai marcat istoria şi că porţi destinele unui deschizător de drumuri în istorie, în condiţiile în care, între noi fie vorba, nu erai decât un biet vieţuitor ce lupta din greu pentru a învinge vâltorile vieţii, cel ce începând cu a doua zi aveai să devii un nimeni, unul căruia i s-au furat visele terfelindu-i-se speranţele.
Şi ţi-ai exprimat opţiunea, prin care s-a realizat „Voia Poporului”. Pe mâna ta şi al altor înşelaţi în ale lor aşteptări, s-au instalat la cârma societăţii primarii, consiliile locale (comunale; orăşeneşti; municipale; judeţene şi de sector), preşedinţii de consilii judeţene şi consilierii de rigoare iar harta ţării s-a împestriţat cu roşu, cu portocaliu, cu violet şi alte şi alte adumbriri prin culori ale bandelor mai mărunte.
Astăzi ne aflăm sub talpa roşiilor, nimeni alţii decât urmaşii comuniştilor, deghizaţi în apostoli ai dreptăţii, în administratorii celei mai „drepte şi cinstite”, spun ei, administrări a societăţii, în condiţiile în care executivul este condus de un hoţ dovedit, guvernul a fost populat de asemenea de subiecţi ce purtau în spate şi în special pe conştiinţă fapte antisociale din cele mai grave, iar puşcăriile naţiei au început să primească, evident cu covor roşu, la intrare, miniştrii, vice-prim-miniştrii şi putea oare să lipsească şi un prim-ministru, evident că nu. Îţi aminteşti „Bunule” vara anului 2012, cu lovitura de stat, cu încercarea scoaterii din mandat a personalităţii istorice ce le încurca socotelile. N-ai uitat desigur modul murdar în care printr-un atentat murdar la „statul de drept” au pus la cale lupta unei „bune părţi a societăţii” (7.400.000 de spălaţi pe creiere) cu un singur om, spunând că ei salvează patria sacrificându-l pe cel sub puterea căruia „Justiţia” şi-a intrat în atribuţii, dar trebuia întoarsă din drum şi nici realitatea istorică că prin voia celor mulţi (aproximativ 10.600.000), al celor cărora nu li s-a putut inocula voia criminală a unora cu patronimice, ce vor fi înfierate de istorie (Ponta; Voiculescu; Dragnea; Oprea; şi ceilalţi complici din care bună parte sunt astăzi între cei ce iminent vor deveni pensionari ai „închisorilor patriei” Constantinescu; Mazăre; Cosma; Oprişan; Bunea S. …; ş.a.). N-ai uitat, „Bunule” nici crima din „Miez de noapte” cunoscută sub denumirea de „Marţea Neagră”. Îţi aminteşti , cu scârbă, „Bunule” de protocolul semnat de pucişti din 2012 cu un nevolnic „Moş Teacă” al istoriei, alias Mircea Dogaru, colonel fără armată, pe care-l supăra la rânză, Agenţia Naţională de Integritate; Direcţia Naţională Anticorupţie şi Curtea Constituţională, ce se impunea a fi făcute inofensive.
Ştii precum ştie o ţară întreagă vorba de lehamite a românilor împotriva actelor şi faptelor demne de dispreţ „… a dat cu mucii în fasole” ziceau ei. Ei bine scârbavnica operaţie a avut loc ieri 28 august 2014. Nevolnicul prunc insuficient maturizat ce deţine frâiele executivului a procedat în tehnica-i obişnuită. A plecat la Istambul, să se dea mare la o intronizare, şi a lăsat cuvânt de ordine ca după plecarea lui să se pună de o „ordonanţă de urgenţă” prin care să se scoată de sub incidenţa legii sancţiunile ce se aplică demnitarilor aleşi, primari şi preşedinţi de consilii judeţene ce-şi trădează alegătorii. Mai pe româneşte spus dacă au fost aleşi pe violet, sau portocaliu etc., după intrarea în mandat să migreze la o altă culoare. Migrare ce a fost stopată prin lege în 2006 sub sancţiunea pierderii mandatului demnitarului ales care-şi trădează alegătorii. Se apropie noiembrie 2014 când mulţimile vor fi chemate la urne pentru a-şi alege preşedintele. Pe lista cu pofticioşi figurând şi Victor Viorel Ponta, care ştie că după sondaje nu-şi poate apropia numărul necesar de alegători, drept care le-a spus cozilor de topor ce-i sunt pupincurişti „Eu plec la „Stambul” iar când veţi fi siguri că am ieşit din ţară scoateţi o ordonanţă de urgenţă prin care să faceţi o fereastră de patruzeci şi cinci de zile în legea antimigrării, pentru a racola de la celelalte partide primarii trebuitori să-mi asigure numărul rânduit de mandate pentru a ajunge la Cotroceni”. Tehnica plecării din ţară în pragul scenarizării unei hoţii nu se produce în premieră. Vă amintiţi, desigur, că pentru a se pune în mişcare „Marţea Neagră”, a dat o fugă până la Pretoria alias Africa de Sud. Iar la întoarcere în ţară nimeni nu era mai nevinovat decât V.V.P. A mers atunci, de ce n-ar pune la cale un bis
şi iacă l-a pus. Când tocmai trecuse dincolo de Dunăre, ciracii din guvern s-au întrunit şi cu ferestrăul de făcut necesarele mizerii au croit necesara deschizătură în legea cu pricina. Ziua de 28 august 2014 va rămâne în istoria României la fel de nefastă cum a fost noaptea din decembrie 2013. Va fi rânduită drept „Ziua Naţională a Dispreţului” pentru că ce altceva s-a produs în această murdară zi decât ridicarea dispreţului la rang de lege. Au pregătit din vreme terenul. Au convenit cu o seamă de primari şi preşedinţi de consilii Judeţene coloraţi în portocaliu, violet sau altă nuanţă, să o pună de o trădare, să treacă în barca PSD-ului. Înţelegerea cu siguranţă n-a fost gratuită, cei ce trebuiau să facă pasul murdar au primit mult, fie finanţări la comunităţile de referinţă, varianta cu o oarecare atenuare a murdăriei, fie la teşchereaua proprie şi s-au făcut aceste târguri fără pic de reţinere că doar nu asistam la prima mişcare necinstită, amintiţi-vă, doar, de ziua în care traficul de influenţă „Duicu pro Ponea” s-a făcut din uşa cabinetului prim ministerial, iar cel ce în murdăria de atunci ar fi avut sarcina „de a comite” a fost chemat la ordine la Palatul Victoria de însuşi şeful executivului.
Nu făceam această punere în pagină dacă ar fi fost vorba de o murdărie oarecare sau , cu alte cuvinte, minoră, cât în cazul de faţă asistăm la o murdărie de cea mai mare dimensiune, Dragnea şi ai lui şi-au „aruncat mucii în blidele cu zeamă ale românilor”. Le-au arătat românilor că se „c…” pe votul lor, că „Voia Poporului”, aia pe care au scris-o românii în cabinele de vot, este valabilă doar până în locul în care interesele partidului roşu o cer, iar acum când interesele „Plagiatorului”, ştii Domnia Ta, Bunule! că furtului din această specie i se spune plagiat, adică, aşa, mai pe domneşte, este furtul intelectualizat pentru că : „De! Suntem oameni subţiri”. Şi nu le este teamă, de nimic, nici de ţepe, pentru că Ţepeş a murit, şi, cred ei, nici de vreo altă sancţiune lumească. Numai că actul în sine este un „abuz contra persoanelor” (vezi codul penal) autori ai abuzului sunt exchibiţioniştii lui Ponta iar victime sau părţi lezate, în înţelesul legii sunt ăia de peste douăzeci de milioane de români, sau câţi se va dovedi că am fost în 2006 când s-a promulgat legea împotriva migrării aleşilor.

29 august 2014
Tiberiu Vanca

miercuri, 27 august 2014

ORDONANŢA TRASEIŞTILOR.


Ministerul Dezvoltării a publicat varianta finală a proiectului act normativ care permite trecerea unui ales local de la un partid la altul.
Potrivit acestuia, primarii, preşedinţii consiliilor judeţene, consilierii locali şi consilierii judeţeni, precum şi candidaţii declaraţi supleanţi vor avea la dispoziţie zece zile pentru a-şi exprima în scris opţiunea cu privire la partidul politic din care doresc să facă parte, fără a risca să-şi piardă funcţia.


 TEXTUL ORDONANŢEI


"Pentru anul 2014, prin derogare de la prevederile art. 9 alin. (2) lit. h1) şi art. 15 alin. (2) lit. g1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene, consilierii locali şi consilierii judeţeni, precum şi candidaţii care au fost declaraţi supleanţi, isi pot exprima în scris opţiunea cu privire la partidul politic din care doresc să facă parte, fără ca aleşii locali respectivi să-şi piardă calitatea dobândită în urma alegerilor", se arată în proiectul de ordonanţă de urgenţă.

În expunerea de motive a actului nornativ care legalizează pentru 10 zile migraţia politică, guvernul invocă „o serie de disfuncţionalităţi” la nivelul autorităţilor locale, după ruperea USL, precizând că sunt mari probleme pentru constituirea majorităţilor.

„Una dintre disfuncţionalităţile generate de legislaţia în vigoare constă în faptul că aceasta nu oferă soluţii legale pentru „rupturile politice” apărute pe parcursul mandatului autorităţilor locale şi pentru remedierea efectelor negative ale acestora asupra continuităţii şi stabilităţii activităţii autorităţilor locale, ceea ce periclitează satisfacerea nevoilor colectivităţilor locale. Actualul context socio-politic, preponderent transformările/modificările produse la nivelul majorităţii politice care a rezultat ca urmare a alegerilor locale din anul 2012, a generat efecte negative asupra funcţionării autorităţilor publice locale. Astfel, autorităţile administraţiei publice locale întâmpină greutăţi în constituirea majorităţilor care să asigure stabilitate politică, urmare a reorganizării unor partide politice, alianţe politice sau alianţe electorale, fapt evidenţiat în special de reprezentanţi ai structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale”, se arată în expunerea de motive a ordonanţei.

NOTA DE FUNDAMENTARE
Potrivit actului normativ care ar putea fi aprobat într-o şedinţă de guvern joi, primarii şi preşedinţii de CJ depun declaraţia la: partidul politic sau la organizaţia minorităţii naţionale, după caz, din care optează să facă parte; autoritatea deliberativă a unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale pentru care a candidat, prin intermediul secretarului unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale respective.

Consilierii locali, judeţeni şi supleanţii îşi vor anunţa opţiunea politică la: partidul politic sau la organizaţia cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale, după caz, din care optează să facă parte; autoritatea deliberativă pentru care a candidat, prin intermediul secretarului unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale respective.

Conform proiectului, cei care nu vor depune această declaraţie rămân membri ai partidului politic sau organizaţiei minorităţii naţionale, după caz, pe listele partidului care a făcut parte dintr-o alianţă politică sau alianţă electorală, dacă acesta/aceasta continuă să existe din punct de vedere legal; devin independenţi, dacă partidul politic sau organizaţia minorităţii naţionale, după caz, dacă acesta/aceasta nu mai există din punct de vedere legal.

Secretarii unităţilor/ subdiviziunilor administrativ-teritoriale, în termen de 10 zile de la expirarea termenului pentru exprimarea opţiunii politice de către aleşii locali au obligaţia să comunice situaţia centralizatoare a aleşilor locali la instituţia prefectului.
(Sorina Ionaşc - redactor al ziarului Gândul)



Gânduri de seară...................


Frunză galbenă, uscată,
frunză ce-ai fost verde-odată
șterge-ți ochii de rugină
c-a intrat toamna-n grădină
și-a intrat ca o stăpână
cu vântul și ploaia-n mână!

Primul stol de rândunele
a pornit spre Dardanele
berzele desperecheate
se-mpreună-n zbor și ele
să pornească pe-nserate
iar triunghiul de cocori
se-ntregește tot în zbor
să pornească mâine-n zori
spre Bosfor
spre Bosfor...



Frunză galbenă, uscată,
frunză ce-ai fost verde-odată
de-a lungul șoselelor
pe tot lungul apelor
Și din creasta munților
până-n fundul văilor
În vârful copacilor
Au rămas doar ciorile
să păzească morile -
morile ce macină
după vechea datină
zodia-nceputului
și rodul pământului
cu belșugul anilor
zilelor și clipelor
pentru cei flămânzi de soare
și de semne de-ntrebare!...

Frunză galbenă, uscată,
frunză ce-ai fost verde-odată,
azi, grădina Domnului
nu mai este-a nimănui...
Au zburat din ea mai toate
vietățile-aripate,
Și-au rămas doar ciorile
Ciorile, surorile
Vânturilor, ploilor
Grijilor, nevoilor,
Și-ntunericimilor!...

Au rămas să vămuiască
cu pecetia domnească
după socotința lor
soarta zburătoarelor...
Și să-nchidă-ntre zăbrele
împletite din nuiele
călătoarele rebele
ce-au pornit cu toate-n zbor
fără știrea ciorilor,
Spre Bosfor
și Dardanele...

marți, 26 august 2014

CU DREAPTA DEMOLEAZĂ, CU STÂNGA PRĂDUIEŞTE & Tiberiu Vanca

CU DREAPTA DEMOLEAZĂ,
CU STÂNGA PRĂDUIEŞTE
În lumea fiinţelor vii, cu o oarecare frecvenţă se produc unele malformaţii. În materialul de faţă ne manifestăm regretul că în momentul „iniţiatic” al venirii pe lume a lui Victor Viorel Ponta nu s-a asistat la expulzarea din pântecul matern a unui homuncul cu braţele „pe centru” şi nu aşa cum poartă de regulă specia, unul pe dreapta şi al doilea pe stânga. Şi asta pentru că pruncul nematurizat ajuns prim ministru se declară de stânga în condiţiile în care actele executivului pe care-l conduce sunt cam bolmojite (n.n. bolmojit= atât de amestecate încât aproape că nu au identitate, sau sunt şi de un fel cât şi de celălalt, în povestea noastră a se avea în vedere dreapta şi stânga). „Măria Sa”, infatuatul care-şi afişează posteriorul, cu funcţionalitate de „cur”, în balans dreapta-stânga, cam, cum fac femeile uşoare cărora li se spune c…, în clipele de trudă în care îşi ofertează nurii, se dă „politician de stânga”, în condiţiile în care încurcă rău de tot cele două direcţii „de a face” în politichie.
S-o luăm pe scurt:
Un act, morbid, de orientare a conducerii executive „comis” de către guvernul
pe care-l conduce, este măsura reducerii până la închiderea investiţiilor publice. Vă veţi întreba: „Şi ce-i cu asta!?” Ei bine! E groasă!” Iar acum să ne explicăm:
Zona investiţională a unui stat ocupă majoritar agenţii economici care edifică. Ori a edifica înseamnă a construi , iar faptul de a construi presupune existenţa în plan socio-economic a unei puternice reţele de unităţi de construcţii, care la rândul lor sunt fie civile fie industriale. Reţeaua aceasta a agenţilor economici în profilul „construcţii” nu ia, naştere, sau nu a luat naştere la zarurile întâmplării cât pe cererea şi oferta dinamicii de dezvoltare a societăţii de referinţă, în cazul nostru a ţării. Iar dinamica de dezvoltare socială este deplin afişată de prelevările statistice care arată cât se construieşte, din care cât în domeniul public şi cât în domeniul privat. Agentul economic care înţelege să investească în construcţii trage cu ochiul la cifrele de referinţă, şi ştie, pe de o parte „dacă are loc” sau pe de altă parte „unde are loc”, şi de abia după ce a pus pe picioare un astfel de studiu pune pe picioare unitatea de construcţii de referinţă. În România coeficientul mediu privind nevoia de a edifica prin unităţi de construcţii a determinat punerea pe picioare a acestora, respectiv tot ce s-a instituţionalizat în această structură de agenţi economici s-a aflat în raport cu cererea pieţii. Numai că a picat la cârma ţării „cel mai cinstit guvern”, executivul înţesat de puşcăriabili aflaţi în urmărire penală (Relu Fenechiu ş.a), de hoţi de valori spirituale , plagiatorii Victor Viorel Ponta, Corina Dumitrescu, Ioan Mang ş.a., ca să ne referim doar la sectorul ultra sensibil care este educaţia publică, s-a umplut Parlamentul de indivizi ce vânau imunitatea pentru a se acoperi de răspunderi penale iminente. S-au înfiinţat baronatele cărora la contraprestaţie cu asigurare de voturi, prin orice mijloace la exerciţiile elective li s-au trecut cu vederea malversaţiile prin care au vămuit avuţia publică şi astfel România a devenit o societate coordonată prin vârfuri mafiote îi amintim pe Marian Oprişan, pe Mircea şi Vlad Cosma (tată şi fiu de la Prahova), pe Constantin Nicolescu, de la Argeş, pe Adrian Duicu din Mehedinţi, pe Bunea Stancu din Brăila, Nicuşor Constantinescu, şi Radu Mazăre de la Constanţa, şi alţii, pentru că lista este obositor de lungă, care fie trebuiau finanţaţi fie trebuia să se închidă ochii privitor la modul banditesc în care au gestionat fonduri publice. S-a ajuns şi la şantaje de proporţii. Amintim doar situaţia de la Constanţa, Radu Mazăre a poftit ca „Portul Constanţa” să fie trecut în administrarea Primăriei pe care o conduce precizând că dacă nu se scoate hotărârea guvernamentală înainte de alegerile euro-parlamentare, sabotează alegerile din Dobrogea, în sensul că nu se implică în colorarea judeţului în roşu, fie prin activism fie prin acte antisociale înseriate. N-a ieşit hotărârea de referinţă şi partidul stat (PSD) a realizat un scor sub media tuturor exerciţiilor electorale anterioare când soldaţii partidului, Mazăre şi Constantinescu, puneau umărul, în cel mai fericit caz la mobilizare, şi ori de câte ori situaţia o cerea, şi o cerea des, la furturi, cumpărări de voturi şi alte mijloace, mergând până la aducerea morţilor la vot.
Disfuncţionalităţile create de către baronate au slăbit capacitatea financiară a statului, fie prin înghiţirea nelegală de fonduri de către baroni, fie prin finanţări cu adresă electorală. Hrănirea cu fonduri a baronatului a devenit o legitate întrucât ei sunt cei ce menţin puterea executivă şi astfel cum se poate vedea din întâmplarea „Mazăre”, narată mai sus, greva acestora sau nesupunerea pe linie pot deveni acte care să scoată partidul de la putere. Cum venitul, respectiv dijma prin impozite şi altele, este limitată dacă nu se împovărează populaţia dincolo de capacitatea de suportabilitate s-a impus regândirea distribuirii finanţelor. S-a ajuns în faţa unei situaţii de criză, situaţie în care s-a impus o recroire a distribuirii banilor în economie. Aşa s-a ajuns la soluţia renunţării la o mare parte din investiţiile publice. Dispărând cel mai mare beneficiar al activităţilor de construcţie, sectorul public, sectorul de construcţii al economiei naţionale a intrat în criză, iar aceasta a determinat restrângeri de activitate, falimente şi în mod firesc o creştere fatală a şomajului. A fost momentul în care s-a devoalat marea minciună din campania electorală, minciuna prin care bună parte din alegători au fost seduşi şi au votat cu imunda alianţă USL. Minciună. Da!. Rezultanta unei înşelătorii de proporţii, adică promisiunea că vor crea un milion de locuri de muncă. Nu numai că nu au creat locuri de muncă cât au mărit în mod alarmant rata şomajului.
Ajunşi în acest stadiu al demonstraţiei trebuie să-l avizăm pe cititor că anul 2014 este un an hotărâtor pentru alianţa roşie (PSD; U.N.P.R; şi PC. respectiv „Partidul Şperaclu”), ultimul, partidul prin care marele infractor postdecembrist Dan Voiculescu şi-a dorit să-şi instaleze oameni la două din ministerele esenţiale, Codruţ Şereş la Ministerul Economiei şi Daniel Constantin la Ministerul Agriculturii. Având poziţie dominantă în Ministerul Economiei D.V. a intrat în „Clubul Băieţilor Deştepţi” a cumpărat energie electrică ieftină din cea produsă de hidrocentrale şi a vândut-o la preţuri, îndoite, sau chiar mai mult şi a capitalizat copios. Avându-l la Agricultură pe Daniel Constantin, persoană care îi este debitor cu un capital extrem de sever, a păpuşerit comod instituţia şi în această situaţie prin arendare şi-a asigurat culturi agricole pe mii de hectare în zonele cu cel mai fertil teren agricol din România. Partid Şperaclu, pentru că a fost special creat nu pentru participare la viaţa politică a ţării ci pentru sugativarea de capital pe căi ilicite din două din cele mai esenţiale ministere ale ţării. Anul 2014 spuneam este un an hotărâtor pentru puterea roşie întrucât corespunde cu un eveniment politic esenţial, alegerile prezidenţiale, scrutin prin care alianţa (partidele amintite mai sus), doreşte să domine pe lângă puterea executivă, şi preşidenţia României, cu alte cuvinte să aibă totul şi Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni. Pentru a-şi asigura scopul urmărit, accederea la Cotroceni, este nevoie de bani, de cheltuială străină ridicării nivelului de trai al oamenilor şi al bunei stării a societăţii, prin peşcheşuri, prin cumpărări de voturi, prin stipendierea unui aparat care să-i faciliteze victoria în alegeri.
Alianţa a gândit să-i transforme pe oamenii altarelor în propagandişti roşii. A luat act că auxiliarul omului de la altar este psaltul, respectiv în termeni mai cunoscuţi cantorul. Persoană care pentru a putea fi ţinută în activitate trebuia cointeresată cu ceva. Până în urmă cu ceva săptămâni, aceştia erau stipendiaţi de către biserici, fie din veniturile evazioniste pe care le realizau lăcaşurile de cult , fie din banii colectaţi la „cutia milei”, fie din ciubucul preoţilor, respectiv veniturile pe care aceştia nu le contabilizează, iar statul are bunăvoinţa să nu observe un sector în care se mişcă copleşitor bani negrii. Ei bine executivul condus de către Victor Viorel Ponta a hotărât să salarizeze cu fonduri de la stat psalţii, în mare parte cei ce prin exerciţiul cântatului se adresează blasfemiator divinităţii. Transformă serviciul divin într-un spectacol de proastă calitate, coboară Cântarea Sfântă la nivele supărătoare pentru cei ce se aventurează să participe la un serviciu liturgic.
Că este astfel, noi am depistat o seamă de practici poluante a serviciilor liturgice într-o seamă de lăcaşuri de cult, respectiv la Bisericile din Vaţa de Jos; Baia de Criş; Brad Parohiile II şi III de pe cursul superior al Crişului Alb. În prima (Vaţa de Jos), participarea psaltului la cele sfinte aduce a un fel de „guiţat”, la Baia de Criş serviciul de strană deservit de doi psalţi în tehnica pitzicato-dizarmonic; la Parohia II Brad, psaltul se exprimă în tehnica urlatului şi peste toate nu dispune nici de voce şi nici de ureche muzicală, la Parohia III Brad serviciul este exprimat de o persoană cu voce puternic baritonală de bună calitate însă utilizată în sistem de cârciumă şi aducând a „Uuu Hai! Bade!” şi a hăulită. În 4 noiembrie 2010 printr-o scrisoare deschisă am sesizat aceste depăşiri ale civilizaţiei de Biserică Episcopului Gurie, al Devei şi Hunedoarei, lucrurile au rămas ca mai înainte, drept care în 20 august 2014 pe pagina noastră de Facebook am publicat articolul „Inerţie şi primitivism la Episcopia Devei şi Hunedoarei.”
Am pus în pagină cele de mai sus cu o oarecare nelinişte pe care o mărturisesc. Statul Român plăteşte salarii sub un nivel decent de existenţă, luminătorilor ţării, învăţătorii şi profesorii, tămăduitorilor din spitale , policlinici şi dispensare, medicii şi personalul sanitar, dar are fonduri şi disponibilitate să salarizeze personalul auxiliar de strană a unor culte, unor blasfemiatori a celor sfinte, celor ce pângăresc prin stridenţe şi manifestări cabotine atmosfera de linişte şi rugăciune ce trebuie să existe în lăcaşurile de cult;
ŞI
Face acest gest în preajma deschiderii campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie, pentru a degreva preoţii de sarcina de a stipendia din banii negrii de sub sutane acest personal, „îi mituieşte” pentru a le câştiga disponibilitatea de a îndruma masele de credincioşi să voteze reprezentantul alianţei roşii, respectiv pe „Victor Viorel Ponta”, cel ce ameninţă că în nu ştim cât septembrie îşi va anunţa candidatura pentru scrutinul de referinţă.
Avem a observa că guvernul, să nu mai pomenim numele celui ce se află în fruntea sa, prin măsura reducerii drastice şi pe alocuri a renunţării la investiţiile din sectorul public, aruncă în mizerie, şomaj, urmat de imposibilitate de a se mai încadra după expirarea acestuia, o foarte extinsă pătură de personal muncitor şi concomitent cu această măsură are disponibilitatea stipendierii cu salarii a unei extinse pături de cabotini.
Acum când se aruncă în şomaj şi se deschid perspective din ce în ce mai sumbre personalului ce se disponibilizează in construcţii, când personalul didactic şi cel medical este stipendiat cu salarii de sub civilitate, se direcţionează fonduri importante pentru întreţinerea unor cabotini, în condiţiile în care tot pentru considerente de complicitate cu puterea, statul se face că nu bagă de seamă evaziunea extinsă ce se practică de unele culte. Măsura care se pare că lipseşte este să se acorde cultelor fonduri pentru încurajarea evaziunii, de ce să ne facem doar că nu băgăm de seamă.

25 august 2014-
Tiberiu Vanca

luni, 25 august 2014

Trupele ruse au invadat în această dimineața Ucraina (25 aug.)

Autoritățile ucrainene au afirmat luni că un convoi format din cel puțin 50 de blindate și tancuri a trecut frontiera dinspre Rusia în sudul Ucrainei, îndreptându-se spre Mariupol, oraș situat pe malul Mării Azov.



Coloana militară a pătruns în Ucraina prin Novoazovsk, o regiune sudică, aflată sub controlul forțelor Kievului, forțând granița  titrează Independent.md preluat de RBNpres.info
Oficiali din cadrul armatei ucrainene au anunțat că cea mai mare parte din vehiculele militare, peste 50 de TAB-uri, tancuri și camioane de luptă se îndreptă spre Mariupol, cel mai important oraș din zonă, apărat în prezent de aproximativ o mie de militari ucraineni.
Mariupol, important centru industrial din sudul Ucrainei, a fost în lunile aprilie și mai teatrul unor lupte extrem de violente între separatiști și forțele Kievului, soldate cu zeci de morți și sute de răniți. Până la urmă starea de lucruri se calmase, iar orașul revenise sub controlul autorităților.
Ulterior, Mariupol a devenit sediul administrației regionale a regiunii Donețk, subordonată Kievului. Autoritățile regionale au difuzat luni un mesaj menit să calmeze spiritele printre locuitori, în care spuneau că administrația „funcționează normal” și că membrii acesteia nu și-au părăsit posturile.
*
În dimineața de 25 august o coloană de militari ruși a traversat frontiera Ucrainei, tragând focuri de armă asupra punctului de trecere ”Novoazovsk”. Militarii s-au mișcat mai apoi spre orașul ucrainean Mariupol. Informația a fost furnizată de un grănicer al unității militare 9937, detașamentul de frontieră Donețk, transmite elise.com.ua.
”Am urmărit cum trupele ruse au înaintat spre graniță prin câmpie. Coloana era formată din tancuri, mașini blindate și unități de transport de tip ”Kamaz”. Inițial ei au staționat în apropiere de satele Șerbak și Markino.” a spus grănicerul.
Trupele ruse au înaintat pe teritoriul Ucrainei cu 4-5 km, iar grănicerii ucraineni s-au retras. Militarul a mai adăugat că nu pot rezista împotriva tancurilor, întrucât la frontieră sunt prezente doar trupe de infanterie.
Informația nu a fost confirmată oficial de reprezentanții serviciului de presă al detașamentului de grăniceri de la Donețk.

Sursa : http://www.rbnpress.info/wp/trupele-ruse-au-invadat-in-aceasta-dimineata-ucraina-25-aug/

vineri, 22 august 2014

Gânduri de seară.............



...afară plouă laic şi-aş vrea să fii aici,
să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie,
să lâncezim pe paturi ca două mari pisici
după ce-au lins smântâna ...slup-slup!... din farfurie.

ţi-aş spune-ncet: "dă-mi mâna"...şi poate că mi-ai da-o
cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane
în care-n moi fotolii leşină dulci cucoane
vărsând pe sâni ceşcuţa cu lapte cu cacao.





ţi-aş da deoparte părul cu gura de pe gât,
cu gura ţi-aş desface nasturii mici de bluză
şi ţi-aş şopti-n urechea ta fleaţă şi confuză:
„afară plouă laic, ...şi-s trist, ...şi mi-i urât...".(Emil Brumaru)

joi, 21 august 2014

Gânduri de seară.............


Iată, iată - stropi de îngeri cad în fum,
Iată, iată - lupii ies la drum.
Iată, iată - aripi grele trec în scrum,
Iată, iată - te toceşti de-acum.

Cheamă-ţi câinii lângă tine
Lupii vin în cercuri line,
Lupii cresc în nopţi tiptile
Nu te-ntoarce-acum.

Urcă-aripi de fiare arse
Vreamea-ascute foc prin plase,
Vremea-înnoadă gânduri roase
Taie-ţi drum în drum.

Cheamă-ţi câinii - se-mpletesc şoapte de lut,
Culcă-ţi paşii - lupii calcă mut.
Iată-ţi câinii - prin gropi calde se învârt,
Lasă-i câinii - boturi vechi se-ascut.

Înveleste-ţi râsu-n umbre,
Prea-s în drum doar coturi strâmbe -
Gheara ştie lin să umble,
Uită ce şi cum.

Lin pe cale urcă-ţi urma,
Mușuroaiele-şi ţin gura,
Urma-n urmă scapă turma,
Primul, la ce bun?

Iată, iată - spini de pândă ard pe crâng,
Iată, iată - șoapte arse curg,
Iată, iată - călușeii-n joc se frâng,
Iată, iată - aerul ţi-e strâmt.

Dimineaţa nu-i senină,
Lupii semnul şi-l alină,
Peste zare din colină,
Printre ochi de fum.

Lupii-şi flutură iar goana,
Haita-ntreagă-şi linge rana,
Haita lung îşi sună spaima,
Nu te-opri acum...

marți, 12 august 2014

CHEIE LA PLIMBAREA(!?) DUMINICALĂ A ANTENEI 3 & Tiberiu Vanca

CHEIE
LA PLIMBAREA(!?) DUMINICALĂ
A ANTENEI 3

EVENIMENTUL DECLANŞATOR
Decizia penală pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti prin care cel mai mare infractor postdecembrist, al ţării, a fost condamnat, doar, la, un fleac, de zece ani de închisoare cu executare, şi s-a confiscat şi una din bazele proliferatoare de venin puse în operă de către acesta, Antena 3, decizie care priveşte doar imobilul amplasat pe terenul însuşit prin manevre infracţionale, nu şi postul de emisie.
Şeful executivului român, Victor Viorel Ponta, duşman de moarte al intrării Justiţiei în deplină funcţionalitate, după ce a declarat public că „trebuie, -ca banda pe care o conduce, (n.n. PSD)- să dobândească controlul politic asupra D.N.A.-ului”- şi că în Decembrie 2014, când se încheie mandatul preşedintelui României, mandat sub care Justiţia a început să funcţioneze la parametrii normali- „i se va face dreptate lui Costică, infractorul, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Piteşti, aflat, acum, în executarea unei pedepse cu închisoarea pe o durată de nouă ani” cu, „bag samă”, cum zice românul, vreme la care el se vede instalat în fotoliul prezidenţial de la Cotroceni, de unde va curma obrăznicia justiţiei de a se exprima fără control politic, iese la rampă şi declară: „nu voi comenta hotărârea justiţiei” (n.n. ce-l priveşte pe Dan Voiculescu) dar intuind canalul pe care aceasta (n.n. decizia judecătorească) ar putea să intre sub controlul opiniei publice, până la nivel de răzvrătire, continuă „ dar atâta vreme cât mă voi afla în fruntea celui mai mare partid din România şi în fruntea executivului voi lupta din toate puterile ca Antena 3 să-şi desfăşoare activitatea, ca jurnaliştii români (!) să se exprime nestingheriţi” (n.n. citat cu aproximaţie). Şi cu aceasta zarurile otrăvite au fost aruncate.
INTERESUL DEMONIC AL LUI V.V.P.
Postul de televiziune Antena 3, unul din cele mai otrăvite canale media ce a funcţionat, vreodată, în România, fiind cel, ce, în linii mari, i-a susţinut mandatul şi a încercat să avanseze publicului un „Ponta”, pur, personalitatea aflată în fruntea executivului ca şansă pentru o Românie ce-şi doreşte să se înalţe pe treptele democraţiei şi să asigure bunăstarea românilor (!). Este cel ce a trudit să-l spele de infama vină de a fi hoţ, ca în codrul mare, vezi plagiatul din teza de doctorat şi din lucrări , pretins ştiinţifice. Ei, bine! Acest canal de comunicare cu ţara îi este necesar, mai mult acum decât oricând, în tentativa sa de a se instala la Cotroceni, şi prin asta să aducă pe harta europeană o Românie totalmente roşie (n.n. a se avea în vedere activitatea politică, direcţionată de acesta, în parte pro-rusă, şi definitoriu pro-chineză). Declaraţia sa din 7 august 2014 prin care a încercat, şi a reuşit, să-i stârnească pe cei ale căror creiere au fost spălate de către Antena 3, a fost o încercare disperată de a-şi păstra serviciile acestui imund post de televiziune, drept care prin declaraţia prezentată mai sus a socotit că şi-a acontat servicii ulterioare de media de la postul discutat. Între noi, un fel de mită.

URME IMPOSIBIL DE ACOPERIT
Avem în vedere declaraţia blasfemiatorului naţional, nimeni altul decât Mihai Gâdea, mai marele Antenei 3, din care rezultă că în timpul procesului de la Curtea de Apel Bucureşti, care s-a ocupat de cazuistica Dan Voiculescu, M.G. l-a sunat pe primul ministru al ţării, (V.V.P) pentru şuete, pe teme pe care instanţa de referinţă lucra. Faptul că respectivul post media a avut acces la un fir de comunicare directă, la orice oră din zi sau din noapte cu V.V. P., şi că acesta avea asigurate raporturi, atât de lesnicioase, cu şeful executivului român, spune multe.
Este înafara oricărei discuţii că PSD-ul, al cărei politică activă de la începutul deceniului doi, al mileniului de faţă, s-a realizat eminamente pentru demonizarea unui singur om, nimeni altul decât preşedintele ţării, a socotit că hotărârea curţii de apel este un alt eveniment, numai bun de a-l diaboliza pe Traian Băsescu, drept care şi-a pus în lucru maşinăria de dezinformare şi aţâţare a populaţiei împotriva ordinii de stat.
INVENTAR:
.1Alin Marina, consultant al Primului Ministru, postează pe Facebook mesajul online prin care cheamă populaţia la o manifestare, blândă, dar necesar a crea nelinişte şi partizanat pro Ponta în rândul electorilor ce se vor prezenta la urne în 2 noiembrie 2014.
2.Codrin Ştefănescu, secretar general al P.S.D. a lansat invitaţii la „Plimbarea duminicală” pusă în scenă de către înveninatorii opiniei publice, îi numim pe Mihai Gâdea; Mircea Badea şi Radu Tudor.
3. O regăsim, ca guristă, la evenimentele din jurul Palatului Cotroceni pe Ecaterina Andronescu, fost ministru al educaţiei, vicepreşedinte al PSD., persoană ce optând pentru activism psd-ist şi-a şifonat grav rangul şi demnitatea de „a fi Doamnă”.
4. Este prezentă între demonstranţii plimbăreţi senatoarea Gabriela Firea, participantă la manifestare din două motive, primul fost gazetar al antenelor lui Voiculescu, respectiv salariată a postului otrăvit de media, şi în al doilea rând de senator PSD.
5. S-a strecurat şi informaţia prezenţei unor haidamaci de prin Teleormanul lui Liviu Dragnea, aduşi cu autobusele ca lucrurile să cuprindă nu doar mizeria adorativă a consumatorilor de otravă scuipată bucureşteni cât de pe un areal cât mai extins.
6. Utilă acestei demonstraţii este relatarea şi documentul plasat pe sticlă de către Ioan Măriuţă din Oraşul Victoria, judeţul Braşov, persoană care a fost incitată să participe la mizeria duminicală prin documentul pe care-l postăm:
„40727036822 – Duminică începând cu ora 17 are loc „Plimbarea libertăţii” la Palatul Cotroceni. Răspunde la acest SMS chiar şi cu un beep şi confirmaţi prezenţa dumneavoastră acolo.”
Aşa dar avem la vedere mâna lui Victor Viorel Ponta şi al partidului pe care-l conduce. Faptul că nu s-a implicat ca persoană privată ci ca şef al executivului vădeşte cantitatea de mizerie ce-i caracterizează comportamentul. Îl ştim hoţ (plagiator), îl descoperim acum şi ca un demn urmaş al lui Ion Iliescu, care a chemat doar o categorie profesională, minerii, în timp ce la murdăria duminicală din 10 august 2014 când atât personal, cât şi prin colaboratorii personali partidul în fruntea căruia se află dă o dimensiune mult mai mare murdăriei comise decât I.I.
PLIMBAREA ŞI COMPLICITATEA AUTORITĂŢILOR
Privitor la susţinerea mincinoasă că pretinsa plimbare ar fi fost o mişcare spontană, cum au acreditat autorităţile, avem dovezi infirmatoare:
1.O postare pe un mijloc de comunicare publică face Radu Tudor, jurnalist la Antena 3, care declară anterior demarării mârşăviei: „O serie de jurnalişti de la Antena 3 organizează Duminică un protest la Palatul Cotroceni”. Şi întrebarea adresată ascultătorilor: „Voi ce faceţi?”, constituie, evident invitarea în direct aţării la dezordini. Asistăm aşadar la o asumare prin script public a împrejurării că „plimbarea duminicală a fost un eveniment public, organizat de către postul media Antena 3, în complicitate cu primul ministru al ţării, cu complicitatea consultantului acestuia, Alin Marina, cu serviciile lui Liviu Dragnea, Codrin Ştefănescu, Ecaterina Andronescu, Gabriela Firea şi alţi înalţi reprezntanţi ai partidului roşu (PSD).
Că a fost un eveniment de incitare a opiniei publice, de instigare la violenţă împotriva ordinii legale, o dovedeşte modul complicitar în care jandarmeria, nevăzută la eveniment, poliţia refuzând intervenţia pe considerente de necompetenţă, ne-o dovedesc
inadmisibilele raporturi de ocupare a demnităţilor publice prin raporturi de afinitate familială. În acest sens:
Ministrul Administraţiei şi Internelor, Gabriel Oprea, afin, în calitate de naş de cununie a primului ministru, după toate probabilităţile a trasat cuvânt de ordine ca mişcarea publică de incitare a spiritelor, neautorizată, să fie lăsată să-şi dezvolte duratele, fără a exista interesul ca organizatorilor să li se ceară autorizaţia, fără să intervină împotriva celor ce s-au dedat la violenţe.
Apelul telefonic din timpul evenimentelor operat la conducerea Jandarmeriei Capitalei din, „Atenţie!”, Oraşul Victoria de către Ioan Mariuţă căruia i se oferă asigurări fals liniştitoare, că se consumă o mişcare spontană, în condiţiile în care o analiză chiar şi superficială a informaţiilor ajunse prin mijloace media, şi la care am făcut şi noi referire, cum că acolo aveau loc acte violente de o imoralitate şi ilegalitate din structura faptelor extrem de grave, dovedeşte contrariul.
REVINE SINDROMUL ANTONESCU?
Într-un articol „De la extaz la agonie –Triumvirii”, publicat de noi pe această pagină de facebook la 25 mai 2013, arătam condiţiile în care pe mâna Voiculescu, Ponta, Antonescu, ia fiinţă Uniunea Social Liberală, prin care preşedinţii a două partide (PSD şi PNL) îşi împart funcţiile după ajungerea la putere, primul (Ponta) îşi asumă şefia executivului iar al doilea (Antonescu) prezidenţia. În discuţiile publice ce au avut loc în ultimele luni ale procesului Voiculescu-I.C.A., cel dintâi şi-a arogat calitatea de iniţiator al alianţei USL. Nu-l contrazicem dar nici nu garantăm că ar fi avut un rol atât de hotărâtor, dar băgăm mâna în foc că a fost extrem de interesat şi a avut o contribuţie care putea fi hotărâtoare. Pe măsură ce lucrurile marşau înspre data alegerilor prezidenţiale, vocile din PSD cereau ritos încălcarea angajamentului stabilit la încheierea alianţei privitor la împărţirea demnităţilor în stat, şi a devenit din ce în ce mai limpede că Victor Viorel Ponta îşi doreşte Palatul Cotroceni, astfel că a luat hotărârea ieşirii în faţă. A determinat o criză pe care PNL-ul n-a înghiţit-o şi alianţa USL s-a rupt, iar odată produsă mişcarea pe care noi o scontam încă din 25 mai 2013 (vezi De la extaz …), iar acum în luna Domnului August 2014 Partidul Social Democrat l-a promovat pe Victor Viorel Ponta candidat la prezidenţiale. Marea păcăleală prin care Victor Viorel Ponta a ţinut alături de el Partidul Naţional Liberal la toate abuzurile şi mârşăviile comise cu promisiunea că PSD-ul va susţine la prezidenţiale pe Crin Laurenţiu Antonescu este numită de către noi „Sindromul Antonescu”.
În 4 august 2014 am postat pe această pagină articolul „Partidul Şperaclu”, prin care am învederat cum a adus Dan Voiculescu partidul său la guvernare, care sunt miniştrii pe care i-a impus partidul său de 1-2% (Codruţ Şereş Daniel Constantin) primul la economie iar al doilea la agricultură, precum şi pârâul monetar ce i-a căzut în portofoliu din energia electrică ieftină, în cazul primului, şi din arendarea miilor de hectare la al doilea.
Cu titlu de paranteză: am luat act de bănuiala lui Robert Turcescu care a avansat ştirea că Mihai Gâdea, director executiv la Antena 3 va participa în calitate de candidat independent la alegerile prezidenţiale. Ei bine ceea ce părea atunci un zvon a ieşit plenar la lumină cu ocazia „Plimbării Duminicale” din 10 august 2014, când s-au împărţit tabele pentru semnăturile necesare lui Gâdea în vederea înscrierii candidaturi sale la BEC.
Evenimentul nu ne miră însă ne dezvăluie unul din ultimele planuri ale lui Dan Voiculescu, acela de a-şi impune debitorul (n.n. Mihai Gâdea figurează în declaraţia de avere a lui D.V. ca fiind debitorul acestuia cu sute de mii de euro.) la Palatul Cotroceni, evident pentru a deveni păpuşarul şi a celei mai înalte funcţii în stat, aşa cum a tras sforile pentru a-şi îngrăşa buzunarele în cazurile Şereş şi Constantin a se vedea (facebook- 4 august 2014 Partidul Şperaclu). Cât priveşte puterea electorală a lui Dan Voiculescu, cititorii noştri să reflecte la modul în care a exersat imperiul media a lui Voiculescu inducerea candidatului Mircea Diaconu , dintr-o persoană fără şanse în ales la Parlamentul European.
Am pus în pagină Sindromul Antonescu legat de ceea ce numeam acontarea Antenei 3 de către Victor Viorel Ponta în vederea susţinerii candidaturii sale la prezidenţiale, prin tragerea sforilor post 7 august (n. pronunţarea de la Curtea de Apel Bucureşti) şi „marii mârşevii” din 10 august, Plimbarea Duminicală, pentru că în planurile Antenei 3, susţinerea lui Ponta contravenind intereselor instituţiei este o promisiune „de încălcat” în frumosul stil Ponta, cunoscut de acum.
Iar acum o paranteză. Pentru banii pretins împrumutaţi lui Mihai Gâdea şi a păpuşii de la Agricultură Daniel Constantin, zis „Ăla Micu”, şi al altora, cum le numim noi, împrumuturi strategice, de bună seamă Dan Voiculescu s-a înarmat cu hârtii. Dar ca în basmele cu proşti: „Ce ar fi ca aceste împrumuturi să nu fie reale ?” Să fie doar nişte hârtii de complezenţă pentru a-şi acoperi disponibilul bănesc, grija să nu ocazioneze un control a averii. Băieţi buni. Gâdea şi Constantin au semnat, Voiculescu şi-a liniştit conştiinţa privitor la ceva sume ce trebuiau spălate. Acum însă după pronunţarea hotărârii când victima înfracţiunilor lui D.V. , respectiv statul român trebuie să-şi recupereze paguba, lui Constantin şi Gâdea le cam tremură ceva, de teamă ca nu cumva statul să ia de la ei ceva ce n-au primit niciodată de la Voiculescu. Iată de ce la plimbarea duminicală, Mihai Gâdea, chiar dacă era gardat de ceva băieţi puternici, avea ceva umbre pe chip. Să nu creadă cumva cititorul că umbrele acelea ar fi de ruşine, pentru că dacă ar fi existat ceva disponibilitate pentru un astfel de sentiment, Gâdea n-ar fi jucat atât de murdar la Antena 3.
ULTIMA MINCIUNĂ MARCA PONTA
Îmi rog cititorii care au urmărit evenimentele de după pronunţarea hotărârii din 7 august 2014 de la Curtea de Apel Bucureşti să încerce să şi-l reamintească pe Victor Viorel Ponta în strădania sa de a infuza în public că instanţa ar fi atentat la postul de emisie Antena 3, şi că el se simte dator să le asigure jurnaliştilor de acolo, spaţiul de lucru şi că atâta timp cât va fi preşedintele celui mai mare partid, şi prim ministru se va îngriji ca Antena 3 să emită şi că va asigura libertatea de expresie şi siguranţa jurnaliştilor săi, precum şi a tuturor jurnaliştilor români. În linii mari aceasta a fost prestaţia sa. Numai că afirmaţia că confiscarea priveşte postul şi nu imobilul este o gravă diversiune , iar gravitatea ei derivă din înălţimea funcţiei de la care a fost aruncată în spaţiu. După diversiune asistăm la minciună. Spunea că prin actele sale de putere garantează siguranţa tuturor jurnaliştilor români.
A trebuit să treacă doar trei zile pentru ca o ţară întreagă să asiste la agresarea jurnalistei Mădălina Dicu în faţa Palatului Cotroceni, în aşa numitul eveniment spontan în care cuvântul de ordine, vezi „finul Ponta”, naşul „G.Oprea”, generalul … „Comandant al Jandarmeriei”, chestorul şef al Poliţiei Capitalei, să joace tabinet şi să se îngrijească ca Plimbarea Spontană să-şi poate desfăşura în linişte agresivităţile. Au trecut ore bune de la eveniment şi nu s-a auzit nimic despre demisii, despre demiteri, despre sancţionarea sălbaticei plimbări operată întru cârdăşie în beneficiul celui mai mare infractor postdecembrist.

11 august 2014

Tiberiu Vanca

vineri, 8 august 2014

Balada lui felix

“Măi, Felix, unde te duci?” 



Balada lui felix


Doamne, câtă durere, antenele plâng,
Felix este trist și brățările-l strâng.
Plânge domnu’ Gâdea, Mircea Badea suspină
și Dana Grecu, mamă, în direct leșină.




Refren:
Măi Felix, unde te duci, măi?
La răcoare să ai duș, printre gratii reci și rele scapi săpunul, ai belele..
Cine te mai pupă-n fund, măi?
Poate Andrei Ursu în gând, Alessandra Stoicescu sau chiar Răzvan Dumitrescu.

Te așteaptă Gigi, te-așteaptă cu drag,
Să jucați o tablă la celulă-n prag.
O să mănânci ca prințu’ humus și tabouleh
Și toți deținuții o să te ia la …

Refren:...

marți, 5 august 2014

PARTIDUL ŞPERACLU & Tiberiu Vanca

PARTIDUL ŞPERACLU

Vieţuitoare cu raţiune, omul şi în general omenirea este plenar angajat(ă) în a-şi îmbunătăţi mijloacele prin care operează, pentru supravieţuire şi în ordine pentru achiziţie de valori şi bunuri materiale. În lucrarea de astăzi ne vom referi la capacitatea achizitivă care se poate materializa printr-o seamă de operaţii, cărora le vom spune instituţionale. Cel dintâi mijloc de dobândire de valori şi bunuri materiale este munca, instituţie lucrativă ce angajează puterea fizică angajată în efort de pe urma căreia rezultă fructe ce fie pot asigura consumul fie pot fi valorificate pentru a fi transformate în capital, iar odată ajunse capital concură la multiplicarea bazei materiale producătoare de fructe, şi se transformă în avere. Munca, însă, presupune un proces anevoios, iar omul este de foarte multe ori grăbit, iar ajuns într-o astfel de stare are la îndemână o altă treaptă licită de a obţine valoare şi plus valoare, treaptă pe care o vom numi speculativă. Cum însă multiplicarea avuţiei pe căi speculative presupune şi riscuri, dintre care amintim investiţia ce poate, însă, eşua fără posibilitate de a recupera capitalul pus în joc, iar în astfel de cazuri subiectul poate deveni falit. Urmează, în ordine, mijloacele ilicite de accedere la capital sau de rotunjire a patrimoniului, dintre care amintim, furtul, delapidarea, înşelăciunea, abuzul etc. mijloace, institute, din categoria ilicitului ce se pun în mişcare cu asumarea a ceea ce se numeşte răspundere. Această ultimă categorie poate scoate în faţă subiecţi realizaţi numai în măsura în care mijloacele ocultate de dobândire nu au atras atenţia şi au determinat închegarea unui patrimoniu, de la îndestulător până la cel supraspornic, cel ce se constituie în posesiuni extinse, în averi de foarte mari proporţii. În rândurile ce urmează ne vom ocupa de o tehnică aparte de a pune în mişcare ilicitul, pentru că trebuie să spunem că omul este o vieţuitoare perfecţionistă, şi a dobândit această calitate prin aceea că caută soluţii, îmbunătăţeşte soluţiile existente, sau aplică tehnici compozite care să-i permită să rupă din avutul altuia, fără a fi observat, fără a i se depista urma sau care să întârzie sau să anuleze tragerea sa la răspundere pentru ilicitul operat.
Avem în vedere un campion insolit de operare în domeniul antisocialului cu finalitatea creării unui imperiu financiar de proporţii. Îl numim, pe, de acum, controversatul Dan Voiculescu care a uimit odată organele de ordine şi luptă împotriva antisocialului şi a lăsat cu gura căscată, evident de uimire, întreaga societate naţională. Deţinător de importante împuterniciri economice înainte de ’89 privind mânuirea fondurilor securităţii, intră în „gura-lumii” privind dispariţia fondurilor lui Ceaşescu. Mai exact post decembrie a fost angajată o comisie de experţi internaţionali pentru depistarea fondurilor de referinţă. La încheierea lucrărilor comisia a lăsat cuvânt de ordine „arestaţi-l pe Voiculescu”. Împuterniciţii cu ordine a vremii de referinţă fie nu au îndrăznit fie a picat vreun cuvânt de la înălţimile puterii şi pista indicată de specialiştii străini nu a fost luată în serios. D.V. a pus în valoare un trust mediatic şi a dobândit pe somnul abulic a celor însărcinaţi cu ordinea o imensă putere financiară. Şi a devenit un harnic achizitor de puteri financiare prin devalizarea statului român. Instrumentul folosit a fost un partiduleţ de 1-2% din sondaje şi capacitatea de a influenţa climatul politic prin puterea imperiului său mediatic. Ne referim la Trustul Intact ce are în compunere posturi de televiziune (A 1; A2; A3), plus câteva de divertisment, precum şi cotidiene cum este „Jurnalul Naţional” şi altele. Interesaţi de scuipăturile ce se administrau pe posturile sale de televiziune, de lătrăii acestor guri de foc, societarii de stânga, respectiv PSD şi obedientul zis liberal al acestora PNL au luat sub cupola lor şi partiduleţul, la început „Umanist”, mai apoi „Conservator” şi în felul acesta Dan Voiculescu dobândeşte un cuvânt , ca de partid de temut, în politica românească. Să ne amintim de triumviratul autor al loviturii de stat din 2012 (Ponta; Antonescu; Voiculescu), să rememorăm ieşirea televizată a diabolicului D.V. care în vara lui 2012 a anunţat la public programul pe zile şi ore a suspendării Preşedintelui Ţării, de declaraţia „Până nu avem Justiţia nu avem puterea”. Ce s-a întâmplat după 2012 până în zilele noastre dovedeşte angajarea partidului roşu aliat cu partidul de buzunar al lui Voiculescu, întru cucerirea justiţiei, transformarea acesteia într-o pârghie la mâna politicului şi salvgardarea intereselor marilor căpuşatori ai avuţiei publice printre care şi Dan Voiculescu, în sensul de a face justiţia inoperantă în raport cu interesele acestora. O singură personalitate de pe eşichierul politic, îl numim pe Traian Băsescu, a citit jocurile lui Dan Voiculescu şi repudiindu-l cu nominarea „soluţie imorală” a încercat din răsputeri să-l scoată de pe scena publică şi-n mare parte a reuşit.
Că Dan Voiculescu a fost unul din marii prăduitori ai avuţiei publice este de necontestat. A devalizat Ţara cu „Partidul”. Aţi citit bine. Partidul Conservator a fost un eficace instrument pentru rotunjirea imperiului financiar a lui Dan Voiculescu prin acte ilicite.
Să ne referim la:
Actul I: Punându-şi la dispoziţia stângii imperiul său mediatic, respectiv antenele I la III – ajunge la putere. În primo tempo solicită ca pupilul său, preşedinte de faţadă a Partidului, nu reţinem dacă era Umanist sau Conservator, în acel timp „Codruţ Şereş” să fie numit ministru al economiei. Odată instalat la economie Codruţ Şereş , pe obligaţiile obscure ce le avea faţă de păpuşarul său, îi netezeşte lui Dan Voiculescu, oportunitatea de a sifona, ca „în codru” sume imense prin înscrierea acestuia între „băieţii deştepţi”. I se concesionează energie electrică ieftină, produsă de către hidrocentrale, pe care acesta o desface pe piaţă la preţuri care să-i asigure venituri imense.
Actul II. Aceiaşi mişcare în 2012 când puterea executivă trece în mâna U.S.L-ului prin care înţelegem înfrăţirea întru crime împotriva României, cu linie de adjudecare a justiţiei a Partidului Social Democrat, alături de Partidul Liberal şi Partidul Conservator, partidul de buzunar P.C. a pretins un post guvernamental care trebuia să-i netezească lui Dan Voiculescu drumul spre a deveni cel mai mare moşier al României. Este vorba de Ministerul Agriculturii, în fruntea căruia este aşezat debitorul lui Dan Voiculescu, obscurul Daniel Constantin, supranumit „Ăla Micu”. Odată cu instalarea la agricultură a lui Daniel Constantin, lui Dan Voiculescu i se netezeşte calea pentru dobândirea prin arendă de la Administraţia Domeniilor Statului (ADS) o suprafaţă de 2000 de ha. în zona Călăraşi şi alte în jur de 2000 ha. de la Academia Română , separat alte importante suprafeţe în judeţele Mureş şi Constanţa.
Facem menţiunea că terenurile din Călăraşi se situează la vârful, vârfurilor de calitate a terenurilor agricole ale României, iar arendarea s-a făcut la echivalent de grâu recoltat, de câteva sute de kilograme la hectar în condiţiile în care productivitatea pe acele terenuri se ridică la ordinul multor mii de kilograme la hectar.
*
În mod obişnuit, încălcătorii de lege, respectiv infractorii îşi perfecţionează mijloacele de operare, întru comiterea de acte antisociale, caută soluţii, pun în mişcare tehnici care să-i facă imbatabili iar unii din ei devin celebrii prin mijloacele prin care operează. Credem că performanţa spargerii în dauna avuţiei publice operată de către Dan Voiculescu prin intermediul „Partidului Şperaclu” va fi greu de doborât cel puţin în viitorul apropiat, iar prin orginalitatea mijlocului de operare performanţa sa este demnă de cartea recordurilor.

4 august 2014-

Tiberiu Vanca

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More