'' Romanii au iesit in strada si au readus lumina in procesul democratic.'' Klaus Iohannis

duminică, 29 iunie 2014

Gânduri de seară............


Azi macii mei răniţi de ploi
Simţind aproape asfinţitul,
Îngenunchiaţi, străini şi goi,
Aşteaptă resemnaţi sfârşitul.

Însângeraţi, fără speranţă,
Şi aplecaţi de crudul vânt,
Par răstigniţi, încă în viaţă
Şi-n rugăciune la pământ.

Ei ştiu c-au înflorit c-un rost,
Să fie jertfă frumuseţii
Dar viaţa lor prea scurt-a fost
La fel ca roua dimineţii.

Ne-asemănăm cumva cu ei,
Răniţi de vorbe şi de fapte,
Loviţi în suflet de lachei
Furiş, prin uşile din spate.

Dar dăinuim prin frumuseţe
Şi biruim prin bunătate;
Privind senin spre bătrâneţe,
Rămânem demni până la moarte. (Angelina Nădejde)

"Micul prinț".


"Dacă vrei să te înalţi, macină-te în luptă cu conflictele tale: ele conduc înspre eternitate. E singurul drum care există. Şi asta pentru că suferinţa te înalţă atunci când o accepţi“.


Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (n. 29 iunie 1900, Lyon - d. 31 iulie 1944, deasupra Mării Mediterane) a fost romancier, eseist și reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist. S-a făcut cunoscut unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii „Le Petit Prince“ („Micul Prinț“, 1943), una din cele mai răspândite cărți din lume, tradusă în circa 110 limbi.

Dacă zbura noaptea, scria ziua; dacă zbura ziua, scria noaptea. Acestea erau activităţile sale curente. A reuşit încet să-şi facă un renume. După câteva premii literare obţinute, vine cartea sa esenţială - "Micul prinţ". Deviza pe care a notat-o la începutul ei este o bijuterie spirituală. "Numai cu inima poţi vedea bine; lucrurile esenţiale rămân ascunse ochilor". La doar un an distanţă, este dat dispărut într-o misiune. Avea doar 44 de ani. Misterul morţii sale va rămâne acoperit timp de 60 de ani. S-a crezut iniţial că, din cauza unei defecţiuni, s-a prăbuşit în mare. Alţii afirmau că s-ar fi sinucis. Era însă prea experimentat pentru a nu se salva şi mult prea însetat de viaţă pentru a renunţa la ea. Epava avionului său, precum şi o brăţară conţinând un fragment de nume au fost găsite în 1998. Partea cea mai surprinzătoare vine de la doi jurnalişti francezi care afirmă că ar fi fost doborât de un avion german. Pilotul acestuia, Horst Rippert, trăieşte şi astăzi, având venerabila vârstă de 88 de ani. "În timp ce-l urmăream, spuneam: «Măi băiete, dacă nu fugi, praf te fac». N-am tras în fuzelaj, ci în aripi. L-am atins. Zincul s-a lăsat. Drept în apă. S-a prăbuşit în mare. Nimeni nu s-a catapultat. Nu l-am văzut pe pilot. Câteva zile mai târziu, am aflat că era Saint-Exupéry. Am sperat, am sperat tot timpul că nu era el. În tinereţea noastră îl citisem cu toţii, îi adoram cărţile, ştia să descrie admirabil cerul, gândurile şi sentimentele piloţilor. Dacă ştiam, n-aş fi tras. Nu asupra lui".


Un bun prieten al lui spunea: "Nu citea mai nimic, dar înţelegea totul". Acesta era Antoine. Veşnic tăcut şi fugar, dar mereu apropiat şi compătimitor. Prietenia este una dintre temele sale preferate. În orice scriere a şlefuit cu grijă câte un pasaj. Antoine a deschis întotdeauna această poartă. Nu era niciodată dezamăgit sau supărat dacă oamenii la care ţinea greşeau. Putea să ierte, să vadă deasupra detaliilor vulgare ale conflictului.  Nu suporta gândul de a cere socoteală oamenilor pentru comportamentul lor. Era convins că toţi au în felul lor dreptate. Ceea ce îşi dorea, în primul rând, era ca oamenii să depăşească dorinţa de dreptate şi să ajungă la milă. "Decepţia este josnicie, căci ceea ce ai iubit la început în om s-a distrus oare prin faptul că există în el şi altceva, care nu-ţi place?"

Credea cu tărie că, în viaţă, împlinirea vine din capacitatea omului de a se dărui. Orice altă împlinire o considera stearpă şi lipsită de sens. "A dărui înseamnă a arunca un pod peste abisul singurătăţii tale". El a aruncat în timpul vieţii numeroase astfel de poduri. A construit relaţii, a iubit cu pasiune tot ce a clădit cu ajutorul lui Dumnezeu. S-a jertfit pentru un sens. "Fructul tău nu valorează nimic, decât dacă nu-ţi poate fi înapoiat". Ştia că orice om clădeşte cu propriul sânge ceea ce vrea să reziste după el. A clădit dăruirea de sine. A clădit puterea de a iubi dincolo de aspectele mărunte ale vieţii. Ştia să mulţumească şi cunoaştea faptul că, dacă nu primeşti, la rândul tău, darurile tale nu îşi mai găsesc rostul. "Avar nu este cel care nu se ruinează făcând daruri, ci acela care nu-şi dăruieşte lumina obrazului în schimbul ofrandei tale". Nu a dăruit oamenilor cuvinte, ci înţelegere. Nu a dăruit îmbrăţisări false, ci încurajări din inimă.


Rugăciunea este o taină a fiecărui om. Citind pasajele despre rugăciune pe care le-a scris, realizezi cât de însemnată a fost această parte a vieţii lui. Iubea tăcerea rugăciunii. "Măreţia rugii vine din lipsa unui răspuns, căci în acest schimb nu-şi are locul josnicia unui negoţ. Pentru a învăţa să te rogi trebuie să faci ucenicia tăcerii. Dragostea începe doar atunci când nu mai aştepţi răsplată. Dragostea este învăţătură a rugăciunii, iar rugăciunea este învăţătură a tăcerii". A fost un om desăvârşit. În ciuda necazurilor pe care le-a trăit în viaţă, putea să vadă partea lor pozitivă. "Dacă vrei să te înalţi, macină-te în luptă cu conflictele tale: ele conduc înspre eternitate. E singurul drum care există. Şi asta pentru că suferinţa te înalţă atunci când o accepţi". Orice suferinţă acceptată este o bătălie câştigată. Ea ne transformă interior şi ne face să fim pregătiţi pentru momentele dificile care vor urma.

Una dintre calităţile care l-au caracterizat a fost perseverenţa. Muncea neîntrerupt, arţăgos cu sine, pentru a dărui cât mai mult din el. Nu suporta lucrurile făcute superficial şi dispreţuia munca făcută fără tragere de inimă. "Nimic nu are sens dacă nu l-am amestecat cu trupul şi cu cugetul meu. Nu este aventură aceea în care nu mă angajez. Vă spun: nu aveţi dreptul să evitaţi un efort decât în numele altui efort, căci trebuie să creşteţi". De aceea, colegii aveau un respect deosebit pentru el. Se străduiau să lucreze cât mai bine şi să poată obţine un zâmbet din partea lui. Era un perfecţionist, greu de mulţumit. "Timpul câştigat asupra muncii, dacă nu e simplu răgaz, destindere a muşchilor după efort sau somn al minţii după invenţie, nu e decât timp mort. Şi viaţa ţi-o tai în două părţi inacceptabile: o muncă ce nu este decât corvoadă, în care refuzi să te dăruieşti, şi o odihnă care nu e decât absenţă." Pentru Antoine trebuia să fie pasiune în tot ce făcea. Nu se putea ralia dorinţei celorlalţi de trândăvie. Esenţială a rămas pentru el egalitatea dintre muncă şi rugăciune. "Nu există limbaj sau act, ci două înfăţişări ale aceleiaşi divinităţi. Iată pentru ce numesc munca rugă, iar meditaţia muncă".



 „Prieten este, în primul rând, cel care nu te judecă. Este acea parte a omului care deschide pentru tine o poartă pe care nu ar deschide-o poate niciodată altuia“

vineri, 27 iunie 2014

Gânduri de seară..........


Straniu adevăr îl doare,
Între speranţă şi destin,
Sub fardul stării de candoare
Pe măscăriciul clandestin.

Venit la curtea unui astru,
La curtea zeilor sătui,
Ciudatul măscărici sihastru
Se-ascunde zilnic prin statui.



Dar tot mai speră o fisură
Prin care soarele lichid,
Contaminându-l cu arsură,
Să-l treacă dincolo de zi.

În taină culegând grăunţe
Din poala unui cer uscat
Aşteaptă calm să se pronunţe
Sentinţa balului mascat. (George Țărnea)




La reuniunea Consiliului European, candidatul PPE, Jean-Claude Juncker, a fost desemnat preşedinte al Comisiei Europene.


La reuniunea Consiliului European, candidatul PPE, Jean-Claude Juncker, a fost desemnat preşedinte al Comisiei Europene. 

CINE ESTE JEAN-CLAUDE JUNCKER ?
Jean-Claude Juncker este unul dintre liderii cei mai experimentați din Europa. Aproape 20 de ani el a servit ca prim-ministru al Luxemburgului (1995 până în 2013). Din 2005 până în 2013, el a fost, de asemenea, președinte al Eurogrupului - miniștrii de finanțe din zona euro - și a contribuit la scoaterea în condiții de siguranță a Europei din criza financiară.
Juncker s-a născut în 1954. Sa alăturat Partidul Popular Social Creștin în Luxemburg în 1974 și a mers să studieze dreptul la Universitatea din Strasbourg. Prima funcție în care a fost numit a fost cea de Ministru adjunct al Muncii, la vârsta de 28 ani. În 1984 a fost numit în funcția de Ministru al Muncii iar, în 1989, ca Ministru de Finanțe, o poziție care i-a permis să prezideze reuniunile miniștrilor de finanțe de atunci - European Economic Community. În 1992 el a avut un rol-cheie în perioada premergătoare semnării Tratatului de la Maastricht care a creat Uniunea Europeană.
În timpul Președinției Consiliului Uniunii Europene deținută de Luxemburg în a doua jumătate a anului 1997, sub conducerea prim-ministrul Juncker, s-a încercat rezolvarea problemei șomajului în întreaga Uniune Europeană. Când Luxemburg a avut din nou președinția prin rotație a Consiliului UE, în 2005, el a militat pentru reforma “Pactului de stabilitate și de creștere”. De asemenea, el a reușit revitalizarea Strategiei de la Lisabona, cu accent pe dimensiunile sale sociale și de mediu.
Contributiile aduse Europei de Jean-Claude Juncker au fost recunoscute prin numeroase premii, inclusiv prestigiosul premiu Charlemagne, în 2006.
La 7 martie 2014, Jean-Claude Juncker a fost ales în calitate de candidat al Partidului Popular European (PPE) pentru președinția Comisiei Europene, la Congresul PPE, ce a avut loc la Dublin, Irlanda. Acolo, el a anuntat trei valori cheie ale sale: o conducere experimentată și eficientă, solidaritate între oameni și națiuni și o viziune puternică a națiunilor pentru viitor.
Jean-Claude Juncker este politicianul care s-a lansat în prima campanie electorală facută la nivel european pentru europarlamentarele din 22-25 mai 2014, în numele PPE.

La mulţi ani dragi pescari!



Peştii se prind cu undiţa, iar oamenii cu vorba.
(William Shakespeare)

Conferinţa Internaţională pentru Reglementarea şi Dezvoltarea Pescuitului de la Roma din 1984 a stabilit ca la 27 iunie să se serbeze anual Ziua Internaţională a Pescarului.
Emoţia provocată de captură perfectă, indiferent dacă se pescuia pentru procurarea de hrană sau din distracţie a făcut parte din experienţa pescarilor încă din cele mai vechi timpuri.


Pescuitul este unul din cele mai populare hobby ale omenirii. Cine a stat măcar odată cu undiţa pe mal, a savurat plăcerea aerului curat şi liniştea apei şi a prins primul său peşte, nu va uita nicicând aceste clipe.



În această zi, multe ţări organizează concursuri de pescuit şi diverse seminare. La evenimente participă atât pescari cu experienţă, cât şi începători. În ultimii ani, printre participanţii la concursurile de pescuit, se numără tot mai multe femei.


Pescuitul este o activitate profitabilă pentru economia unei ţări. Exista un Fond European pentru Pescuit, un fond special al Comunităţii Europene care finanţează industria pescuitului. Preocuparea pentru asigurarea durabilităţii economice, stoparea braconajului, adaptarea la schimbările permanente ale naturii sunt preocupări legitime în această ramură de activitate.

                                                                            Fir întins!!!!.




                                                                   





joi, 26 iunie 2014

Gânduri de seară..........


Învaţă de la apă să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări ca toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi!

Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori!

Învaţă de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi
Învaţă de la ape să nu dai înapoi!

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti
Învaţă de la stele ca-n cer sunt multe oşti!




Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică şi vezi povara ei!

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor
Învaţă de la toate că totu-i trecător!

Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!

(din folclorul norvegian)


" Inocentilor "din politica romaneasca

Era sa gresesc si sa incep cu "Stimabililor inocenti " , adevarul e ca nici nu stiu cum sa incep . Dar totusi am sa incep .



Tovarasi inocenti care va mirati si spuneti ca doar clanurile tiganesti conduc mafia din Romania ...si ca ei vezi doamne fac cele mai mari afaceri negre si murdare in Romania . Tovarasi opriti-va , terminati , jenativa de voi insiva Jenativa de afacerile care lew faceti . Opriti-va nu ruda presedintelui si mafia tiganeasca este in top . 

In top sunteti voi cu voiculescu , cu patriciu , cu vantu , cu mazare , cu nicusor constantinescu ...ei si de ar fi sa ii pun cred ca as scrie pagini intregi cu nume si romane cu faptele lor . Domnilor uitati de afacerile cu energie , uitati de fabricile pe care le-ati transformat voi insiva in fier vechi pentru ca acesti  tigani sa il poata vinde  desigur dandu- va  voua spaga .  Tovarasi , mafia sunteti voi , rusinea acestei tari sunteti voi . 

Voi tovarasi in totalitate cei 344 dar si cei din spatele lor ( pentru ca stiti votacii din parlament sunt pusi de mafia care le da ordine clare , acesti nesimtiti le executa ) , voi tovarasi nu aveti nici o cadere nici morala , dar nici legala ( va reamintesc ca  " poporul " cel care va ales va dat un ordin sa fiti numai 300 si sa fiti intr-o singura camera )  . 

Ati devalizat o tara , ati intrat in politica , v-ati facut televiziuni ....dar acum simtiti pericolul DNA bate la usa voastra . Ce faceti acum faceti pe inocentii , va faceti ca ploua , vai eu ...spuneti voi pudic in timp ce derulati afaceri in continuare si va spaguiti si va faceti ca platiti impozite . 

Deci  tovarasi lasati justitia in pace .... oricum intr-o zi DNA va bate la usa voastra si  voi veti ajunge undeva ...stiti unde ? ...la racoare ! 

PS . Sa nu fiu inteles gresit nu apar clanurile mafiote tiganesti din Romania ! 

De ce ascundem sub pres comportamentul " odraslelor " noastre ? De ce am uitat sa ne respectam dascalii ?

De ce este rata de promovabilitate la bacalureat scazuta ? De ce ascundem sub pres comportamentul " odraslelor " noastre ? De ce am uitat sa ne respectam dascalii ? 

Ei bine iata unul din raspunsuri , urmariti acest clip si spuneti-va parerea il gasiti accesand linkul : 

REVOLTATOR! Cativa elevi si-au batut joc in ultimul hal de profesoara lor

De ce este rata de promovabilitate la bacalureat scazuta ? De ce ascundem sub pres comportamentul " odraslelor " noastre ? De ce am uitat sa ne respectam dascalii ?   Ei bine iata unul din raspunsuri , urmariti acest clip si spuneti-va parerea il gasiti accesand linkul :   REVOLTATOR! Cativa elevi si-au batut joc in ultimul hal de profesoara lor


Situatia invatamantului romanesc nu este deloc una buna, iar aceste imagini vin sa confirme din nou acest lucru. In clip se poate observa cum elevii unui liceu nu au pic de respect pentru profesoara lor, adresandu-i injurii si batjocorind-o fara nicio jena. Pe langa faptul ca o umilesc, elevii ii iau in mod repetat catalogul de pe catedra. La un moment dat ii sustrag chiar si geanta...

De ziua drapelului

Azi de ziua drapelului in 2014 cu psd si un parlament penal la conducere acesta este drapelul adecvat pentru Romania  … cu acestia la putere :
                
                        DEMOCRAŢIA ÎN ROMÂNIA A MURIT  !

Azi de ziua drapelului in 2014 cu psd si un parlament penal la conducere acesta este drapelul adecvat pentru Romania  … cu acestia la putere :                                             DEMOCRAŢIA ÎN ROM NIA A MURIT  !

Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.

Scurtă istorie a Zilei Drapelului Național


  • În 1834, când Țările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conștiința națională cerea unitatea și libertatea țării, domnitorul Țării Românești, Alexandru D. Ghica Vodă, a obținut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii"
  • Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben și roșu), cel atribuit armatei era compus din trei (roșu, galben și albastru) și un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
  • O informație o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat și stabilit în Muntenia în 1830, profesor și director al „Colegiului Sf. Sava” din București 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva(zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
  • Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol național cu cel puțin un deceniu înainte de oficializarea sa
  • În timpul revolutiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a vut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului național.
  • Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripționat lozinca: „Frăția”: „Dreptate – Frăție” și dându-i denumire de „stindard al libertății”. O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înțeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naționale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical și vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind“. În Adunarea populară desfășurată pe dealul Filaretului din București, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluției, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălțat „flamura cea mare tricoloră a națiunii române”, a întregii națiuni române.
  • Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel național in 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz pina in 1862, a avut fîșia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fîșia roșie sa fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
  • Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca Tricolorul - roșu, galben și albastru - să reprezinte steagul național al tuturor românilor; cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă țara noastră mai existând alte trei țări europene tradiționale cu steagul tripartit în mod egal și vertical: FranțaItalia și Belgia.

In 1989 ei au murit , in 2014 ei politicienii isi bat joc de moartea lor : 



miercuri, 25 iunie 2014

Circul pontocratico-penelist nu se dezminte.


PNL nu cere demisia de onoare a plagiatorului dovedit Victor Ponta, ci pe aceea a lui Traian Băsescu.
Pseudo-logica este de clară sorginte ceauşistă, adică stalinistă: suntem vinovaţi pentru originea socială, pentru ce au făcut (sau n-au făcut) membrii familiei noastre. Îmi amintesc de editorialul lui Noel Bernard, legendarul director al "Europei Libere", din 1981, la căderea satrapului ideologic Leonte Răutu. "Vina" acestuia era că una din fiice ceruse plecarea definitivă din ţară. Ceauşescu a reacţionat furibund, l-a scos din conducerea partidului. Gândirea liberală respinge asemenea aiuritoare transferuri de responsabilitate. Faptul că socialistul de mucava Ponta gândeşte astfel nu mă miră. Dar că unii liberali pot marşa la această strâmbă logică, este buimăcitor.
Departe de a se cai pentru rolul lor în ceea ce doctorul Ion Vianu a numit asaltul fărădelegii, iar Dan Tapalagă a definit drept revoluţia borfașilor, adică tentativa de lovitură de stat eşuată din vara anului 2012, PNL îşi continuă acţiunea de subminare a autorităţii preşedintelui ţării cerându-i, în compania lui Ponta, Tăriceanu şi Voiculescu, demisia. Fuziunea mult-trâmbiţată mi se pare un proiect straniu, cu puţini sorţi de izbândă, câtă vreme PNL defilează în compania celor numiţi, pe drept cuvânt, grupul infracţional organizat.

Puiu Haşotti, cel care s-a opus declarării zilei de 23 august (ziua când s-a semnat, în 1939, infamul pact Molotov-Ribbentrop), drept dată comemorativă pentru victimele comunismului şi fascismului, se pronunţă emfatic: ”PNL cere demisia de onoare a domnului preşedinte Traian Băsescu. Nu este o decizie de moment generată de iniţiativele lui Victor Ponta sau Călin Popescu Tăriceanu, ei neavând ţinută morală şi statutul în raport cu justiţia să ceară PNL o atitudine faţă de gravă situaţie în care a fost adusă România de familia preşedintelui Traian Băsescu şi dosarele ei penale. Îi cerem demisia de onoare domnului Traian Băsescu pentru că suntem consecvenţi cu milioanele de români care ştiu cine este acesta şi s-au exprimat prin vot răspunzând la întrebarea: «Merită Traian Băsescu să fie preşedinte al României sau nu?» Îi cerem demisia pentru că ţara nu poate fi reprezentată în Europa şi în lume de un astfel de preşedinte, cu un astfel de dosar penal în care sunt subiecţi fratele şi ginerele domniei sale. Politica externă şi imaginea României trebuie să fie aparate şi reprezentate cu demnitate, iar domnul Traian Băsescu nu mai este, în opinia PNL, cel îndreptăţit moral şi politic să o facă. Iată de ce, dincolo de orice conjunctură de moment, PNL a decis să ceară demisia de onoare a preşedintelui Traian Băsescu”, a citit Haşotti din declaraţia propusă de PNL.”
Să menţionez că, în pofida opoziţiei lui Haşotti, 23 august a devenit, prin votul Parlamentului României, zi comemorativă, în spiritul Declaraţiei de la Praga iniţiată de Vaclav Havel şi Joachim Gauck.

Un partid liberal care judecă responsabilităţile în chip colectiv, prin asociere, este un oximoron. Când predau doctrine politice, la capitolul liberalism, accentuez întotdeauna centralitatea individului. Mă îndoiesc că Puiu Haşotti i-a citit pe Locke, John Stuart Mill, Benjamin Constant, Aron, Hayek, Berlin, Lippman, Fărcăşanu etc.
(autor : Vladimir Tismăneanu)

Gânduri de seară...........


Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii!
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.


Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetați după plăceri!

Mulţi copii voioşi se urcă,
Câţi în drum n-am întâlnit!
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut.
Sună goarna veşniciei:
Am trăit şi n-am ştiut. (Rabindranath Tagore)



DECRIPTAREA MITURILOR ORORII I. ROMÂNII … (care) NU ERAU ROMÂNI & Tiberiu Vanca

DECRIPTAREA MITURILOR
ORORII I.
ROMÂNII … (care) NU ERAU ROMÂNI
Pământul din jurul arcului carpatic, îmbrăţişat de câmpuri roditoare şi râuri revitalizatoare de culturi, istoriceşte populat de urmaşii dacilor ce cu scurgerea veacurilor s-au titrat valahi, vlahi şi mai către sfârşit români, a fost călcat de varii populaţii alogene, dintre care hunii lui Atila, proveniţi de undeva din Asia de est ce după curgerea istoriei şi-au zis unguri sau maghiari, reprezentaţi ai izgoniţilor din Ţara Sfântă, cunoscuţi sub denumirea de evrei, şi, în ultimul rând veniţii din peninsula indiană, cunoscuţi sub numele de ţigani , populaţii ce şi-au uitat o seamă de coetnici pe traseul de migrare, pigmentând ca minoritari o mare parte a continentului european şi, firesc, şi pământul românesc. Şi au parcurs, şi în pace, şi în uşoare stări conflictuale, şirul veacurilor ce au curs până în contemporaneitate. N-a prea fost, însă, iubire, cu toate că durând prezentul trebuiau să construiască viitorul. În pragul unei astfel de construcţii este localizat studiul nostru. După o aprigă conflagraţie mondială, undeva pe la jumătatea deceniului cinci al secolului trecut pământul dintre Nistru şi Tisa, locuit de români, precum şi ţările slavone înconjurătoare, plus zona fino-ugrică din câmpia Panonică au fost cotropite de hoarda sovietică care prin crime, în masă, şi obturarea libertăţilor constituţionale a impus, subjugaţilor, să-şi edifice un viitor în conţinutul căruia erau incompatibile credinţele religioase, proprietatea privată, libertatea de organizare, şi de expresie, instituţionalizându-se sinistre proceduri de spălare a creierilor drept mijloace prin care să se uite trecutul abandonându-se în întregul lor instituţiile izvorâte din spiritul de moralitate, atât de necesar convieţuirii, construit de generaţiile ce au filtrat valori pe traiectul milenar parcurs de omenire. Au ucis crema intelectualităţii, au eliminat din punctele nodale ale vieţii economice personalul calificat de conducere, înlocuindu-l cu cohorte de stupizi, prin care înţelegem subiecţi necapabili să discearnă binele de rău, dar dispuşi să execute, într-o veselie, comandamentele criminale ce erau scenarizate şi cărora se pretindea să li se dea aplicare. Au făcut din promovarea proştilor o legitate. În acest sens demnă de luat în seamă este „Directiva specială pentru implantarea comunismului în Imperiul K.G.B” emisă de Moscova la 2 iunie 1947 şi transmisă tuturor statelor aflate sub ocupaţie sovietică, pentru aplicare. Din această „Biblie a crimei”, reţinem punctul 44: „Cei care lucrează în diferite funcţii trebuie să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi.” S-a instalat, aşadar, idioţenia la nivelul suprastructurii sociale, şi nu a fost suficient. Punctul 45 din aceeaşi directivă instituţionalizează oprirea motoarelor de prepararea a înainte mergătorilor sociali, respectiv a, marii intelectualităţi, cităm: „Trebuie ca la facultăţi să ajungă cu prioritate cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă.” Cu alte cuvinte în învăţământul superior ajungând „cei din cele mai joase categorii sociale” determină alimentarea învăţământului universitar pe de o parte cu tineri având handicapul unui nivel de civilizaţie, dobândit la nivel de familie aferent pragului inferior al societăţii, iar pe de altă parte epuizând şi cerinţa „de a nu fi interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt” se pretindea ca de pe băncile universitare să iasă „posesori de pergamente universitare” din spatele cărora să nu transpară intelectualul. Cu alte cuvinte după uciderea „Marii intelectualităţi” în închisori, în lagăre de concentrare, sau executaţi „la zid” , să se oprească motoarele pentru prepararea unor generaţii de înlocuire.
Ajunşi cu rigoarea studiului pe care ni l-am propus la cele de mai sus să aruncăm o privire asupra aparatului prin care în cei patruzeci şi cinci de ani de teroare roşie s-a aplicat directiva citată. Ei bine aparatul ce şi-a propus imbecilizarea societăţii era condus de către activiştii de partid, respectiv subiecţi cu cunoştinţe şi capacitate de reprezentare la nivelul de cunoaştere, şi a înzestrării cu daturi de civilizaţie, a „muncitorului cu cea mai mică pregătire profesională”, de preferinţă fără nici o calificare care trebuiau să răspundă dezideratului de la punctul 40 al directivei: „Atenţie ca reprezentanţii opoziţiei politice să fie închişi. Să se prelucreze acei opozanţi ce se bucură de stima populaţiei băştinaşe. Înainte ca ei să se întipărească în conştiinţa maselor, trebuie lichidaţi prin aşa-numite „întâmplări neprevăzute” sau închişi pentru crimă de drept comun.” Şi cum la bilanţul teroarei roşii înregistrăm, nu fără libertatea pe care o dă invitaţia de la punctul 40, înlăturarea, prin ucidere, a marilor intelectuali, a conducătorilor vieţii economice, a vârfurilor ţărănimii etc. va veni o vreme în care în mod legitim se va pune întrebarea : „Cum au putut români, ucide români în masă, şi cine au fost acei români ?” „Cum s-a putut distruge suprastructura economică şi culturală pentru a se ajunge la nivelul falimentar al anului ’1989 a secolului trecut ?
Ei bine, stimaţi cititori, în cele ce urmează ne permitem un răspuns, doar incipient. Cei ce au distrus România înfloritoare a anilor postbelici, pentru a instaura o societate utopică, pentru a prefira pe un traiect istoric de o jumătate de veac, sute de mii de crime, nu au fost în totalitatea lor români, cât majoritar alogeni. În rândurile ce urmează vom nomina subiecţi ce au ocupat pârghii esenţiale ale societăţii roşii atât la nivel politic cât şi la cele economice şi de cultură:
Politicieni: Ana Pauker, născută Hannah Robinsohn; Teohari Georgescu n. Burach Teskovich; Gheorghe Apostol n. Aaron Gershwin; Lothar Rădăceanu, n. Lothar Wuertzel; Iosif Kişinevsky, N. Ioşka Roitman; Liouba Kişinevsky n. L. Roitman; Leonte Răutu, n. Lev Oigensztein; Petre Borilă, n. Iordan Dragan Russev; Vasile Luca, n. Lukacs Laszlo; Alexandru Moghioroş, n. Bologh Joszef; Silviu Brucan, n. Saul Brukner; Emil Bodnăraş, n. Emilian Botnarenko; Walter Roman, n. Erno Neulander; Miron Constantinescu, n. Mehr Kohn; Alexandru Bârlădeanu, n. Saşa Goldenberg; Leontin Sălăjan, n. Szilaggy Leon; Gheorghe Gaston Marin, n. Gyuri Grossmann; Leonid Tismăneanu, n. Leon Moiseevici Tismeneţki; Avram Bunaciu, n. Abraham Gutman; Gheorghe Stoica, n. Moscu Kohn; Maxim Berghianu, n. Maximilian Bergman; Gheorghe Pintilie, n. Pantelei Bodnarenko zis Pantiuşa, Dumitru Coliu, n. Dimităr Kolev; Ion Vinţe, n. Vincze Janos; Alexandru Nicolschi, n. Boris Grunberg; Mihai Dulgheru, n. Misha Dulbergh; Mihai Florescu, n. Misha Iakobi; Ana Toma, n. Ana Grossman; Alexandru Sencovici, n. Szenkovits Sandor Strul; Mauriciu Moises, n. Haupt: Ştefan Coller (Koller), n. Feller Moritz;
Ilegalişti: Iosif Ardeleanu, n. Dome Adler; Haia Lifschitz ( nu s-a ascuns în spatele unui nume românesc); Ştefan Voicu, n. Aurel Rotenberg ; Zina Brâncu, n. Haia Grinberg; Bela Brainer (păstrează numele alogen); Petru Năvodaru, n. Petr Fischer; Barbu Zaharescu, n. Bercu Zukerman; Belu Zilberg, n. Herbert Zilber; Vanda Nicolschi, n. Sheiva Averbuch; Mircea Bălănescu, n. Eugen Bendel; Remus Koffler Bail Spiru, n. Enrich Kutschneker Ştrul Zigelboim; Petre Lupu, n. Wolf Pressman Leon Lichtblau.
În cultură: Aurel Baranga, n. Ariel Leibovici; Marcel Breslaşu, n. Mark Breslau; Jules Perahim, n. Iulius Blumenfeld; Nina Cassian, n. Renee Annie Cassian; Veronica Porumbacu, n. Veronika Schwefelberg ; Alexandru Graur, n. Alter Brauer; Alexandru Toma, n. Solomon Moscovici ; Ion Călugăru, n. Ştrul Leiba; Maria Banuş, fiica lui Max Banush,de la Banca Marmorosch Blank; A.E. Baconsky , n. Anatol Eftimovici Baconsky; Ovid S. Crohmălniceanu, n. Moishe Cohn; Alexandru Jar, n. Alexander Avraam; Mihail Davidoglu, n. Moishe Davidson; Ion Vitner, n. Iţic Wittner; Alexandru Mirodan, n. Alexander Zissu Saltman
Studiul , de faţă, nu poate fi încheiat fără a aşeza pe hârtie persoanele care au condus micul Partid Comunist Român între anii 1921, pretins a înfiinţării şi atotcuprinzătorul instrument criminal după instalarea puterii sovietice şi până în anul 1989 , anul prăbuşirii comunismului mondial în zdrobitoarea sa parte. Între anii 1921 – 1924 P.C.R. este condus de Gheorghe Cristescu Plăpumarul; între 1924 – 1927 de către Elek Kobolos; între 1927 – 1931 de către Vitaly Holostenko; între 1931 – 1936 de către Boris Ştefanov Matiev;
Între 1936 – 1940 de către Foriş Istvan; între 1940 – 1944 de către Gheorghe Gheorghiu Dej; între 1945 – 1954 de Gheorghe Apostol (Aaron Gershwin); Între 1954 – 1965 de către Gheorghe Gheorghiu Dej; şi între 1965 – 1989 de către Nicolae Ceauşescu. Constatăm din cele de mai sus că în perioada 1921 – 1957 când partidul se afla sub aservire absolută a sovieticilor, conducerea acestuia s-a realizat majoritar de alogeni iar pe întreg segmentul temporar 1921- până în 1965 majoritari erau elementele evreieşti. Pe întreg segmentul 1921 -1989 în forurile de conducere predominând evreii, iar ca o stare de paradox trebuie să reţinem că activitatea criminală a acestora deşi s-a răsfrânt pe elementul român, ultra majoritar, nu a fost scutită de suferinţă nici subţiratică pătură minoritară evreiască.
Ca fapte de reţinut în mod special sunt cele care-i privesc pe Ştefan Coler (Koller) Feller Moritz, fost comandant al închisorii Aiud, în perioada de maximă recrudescenţă, a terorii comuniste, a locaţie în care exercitând mijloace torţionare a organizat şi după caz a comanditat teroarea lăsată de regim la pofta sa animalică. Părăseşte statul român stabilindu-se, în mod legal, în Israel, iar ajuns aici se dă victimă a antisemitismului românesc şi în ordine, unul din răsfăţaţii crimei roşii, Jules Perahim (Iulius Blumfeld) după stabilirea la Paris, uită că alături de Leonte Răutu (Lev Oigenstein) a făcut parte din grupul central al torţionarilor revendicându-se disident anticomunist.
Autorul studiului de faţă este străin oricărui sentiment antisemit sau vreunei aplecări spre xenofobie. A înţeles să atace subiectul de faţă din respect pentru sutele de mii de victime ce au plătit tribut cu viaţa la mâna şi pofta torţionarilor, iar aceştia sunt guvernanţii roşii având în frunte camarila centrală comunistă, aşa cum se poate vedea burduşită până la saturaţie de elemente alogene, cei care au dat tonul crimei, urmate de subiecţii execuţionali, majoritari de etnie română, îi avem în vedere pe activiştii de partid şi organele securităţii. Crima comunistă este un subiect neperimat odată cu eradicarea comunismului ca putere, şi neprescriptibil rămânând ca subiect de reflexie şi studiu pentru mulţi ani de acum înainte. O astfel de încercare o reprezintă studiul de faţă.
Tiberiu Vanca

Din mocirla politicii româneşti - tariceanu

Tariceanu a urcat pe scaunul de presedinte al senatului ne da lectii de morala si pretinde ca este apt in a da sentinte intr-un parlament alcatuit in proportie de 90 la suta din penali . Ei ar face orice pentru a opri mersul inainte al justitiei in Romania . Dar hai sa vedem cine este acest personaj 


Din mocirla politicii româneşti - tariceanu


Tariceanu ! Stim cine este acest personaj ? Desigur ca stim stim totii  !
El este don juanul politicii romanesti ...a avut vreo sase neveste ( apropo iohanis vezi ! ca te-a facut asta a avut sase neveste ) . Asta ca sa vedem cat de statornic este in familie .Ei dar asta este una dar sa vedem de  ce s-a catarat acest " politician de vita noua " pe scara mocirlei politice din Romaniei . 

In 1990 tariceanu a stat la masa cu iliescu ( mai aptroape de patriciu )  si au negociat "paleta politica " a Romaniei . Ei au desenat un plan prin care in urmatorii ani vor pacali populatia cu o stanga emancipata profund comunista si o dreapta pestrita care impreuna vor devaliza economia romaneasca . , furand numele pnl-ului istoric ei au transformat pnl-ul intr-o gasca de hoti . Astfel de-a lungul anilor impreuna cu banda psd-ista comunista banda pnl-ista penala au distrus timp de 25 de ani economia tarii . 


" 28 ianuarie 1990 a fost ziua în care a avut loc o uriaşă manifestaţie a opoziţiei împotriva FSN-ului, care anunţase că va participa la alegeri. Televiziunea Română, deşi se proclamase “liberă” şi făgăduise în timpul revoluţiei că “a revenit la ceea ce ea trebuie să fie: o tribună a poporului. Poporul să-şi spună gîndurile, cuvîntul. Nu există nici un fel de interdicţie în legătură cu opiniile care se emit de aici” (declaraţie din 22 decembrie 1989 a lui Teodor Brateş), a refuzat să filmeze demonstraţia opoziţiei sub pretext că ar fi ceaţă. " 

citeste mai departe : aici 





Sa facem arc peste ani si ajungem la mandatul de pri ministru a lui Tariceanu . Ce vedem  ? Pai hai sa enumeram 

- legatura Patriciu -Petom -tariceanu  un mare ajutor la devalizarea petrom-ului 
zacamintele de gaze si petrol din jurul Insulei Serpilor sunt concesionate spre exploatare pentru 30 de ani cu o perioada de prelungire pe inca 15...
- 3 miliarde de euro disparute in mod miraculos cu ajutorul lui vozganian 
in scop electoral 
- celebrul biletel roz in care cere presedintelui interventia in justitie 
- mandatul ministrului sanatatii nicolaescu ....mandat de distrugere a sistemului sanitar din Romania ...suspectat de frauda cu fonduri europene 



Doua lucruri se intampla in timpul in care Calin Popescu Tariceanu este prim-ministru: Dinu Patriciu vinde pachetul majoritar Rompetrol catre rusi, si mai tarziu printr-o Hotarare de Guvern, emisa de Guvernul Tariceanu (Hotarare nr. 1446 din 12/11/2008), petrolul si gazele din jurul Insulei Serpilor au fost concesionate unei firme, Midia Resources SRL, ce are un capital social de doar 200 de lei.

Midia Resources SRL, este intermediarul prin care toate zacamintele de gaze si petrol din jurul Insulei Serpilor sunt concesionate spre exploatare pentru 30 de ani cu o perioada de prelungire pe inca 15...

citeste mai departe :  aici 

Fondul National de Dezvoltare (FND), creat in 2006 este sau mai bine zis a fost un fond alimentat cu 11 miliarde de lei din privatizarea BCR si alte privatizari. Destinatia reala celor 11 miliarde de lei este insa un mister. Declaratiile oficialilor sugereaza ca banii, destinati exclusiv investitiilor – potrivit legii, ar fi acoperit deficitul bugetar in ultimii trei ani (2007,2008,2009). Ramine ca autoritatile in drept sa stabileasca daca este vorba de o uriasa deturnare de fonduri sau daca banii au fost mutati de la investitii catre plata salariilor si pensiilor printr-o inginerie contabila legala.

Informatia pe scurt:

1. FND a fost constituit in 2006, de Guvernul Tariceanu, pentru a directiona catre investitii banii rezultati din privatizari
2. Suma prevazuta pentru alimentarea FND se ridica la cel putin 11 miliarde lei


citeste mai departe : aici 

Premierul protejează mafia din Vamă


Premierul Călin Popescu Tăriceanu protejează mafia din sistemul vamal. În ciuda acuzaţiilor de corupţie şi de clientelism formulate de preşedintele României, de fostul ministru de Finanţe şi de preşedintele ANAF, primul ministru refuză să facă schimbări în conducerea Vămii. Gelu Ştefan Diaconu, directorul Autorităţii Naţionale a Vămilor, Theodor Anton, şeful Biroului Vamal Antrepozite şi Iulian Butnaru, directorul adjunct al   Direcţiei Supraveghere şi Control Vamal, sînt doar trei dintre şefii Vămii care ar fi trebuit schimbaţi din funcţii.
citeste mai departe aici
sfarsitul primei parti investigatia continua atat des[re tariceanu cat si despre toate gunoaiele care ne dau lectii de morala pe ecrane si in politica romaneasca  

marți, 24 iunie 2014

Karl-Peter Schwarz jurnalist la Frankfurter Allgemeine Zeitung despre Ondine Ghergut

Petitia noastra a ajuns si la jurnalistul de la publicatia germana  Frankfurter Allgemeine Zeitung , care scrie pe pagina sa de facebook  .  Semnati si distribuiti la prieteni trebuie sa fim cat mai multi ! Gasiti petitia apasand pe linkul :  

Petitie in sprijinul jurnalistei Ondine Ghergut 

Karl-Peter Schwarz jurnalist la Frankfurter Allgemeine Zeitung despre Ondine Ghergut  pe pagina sa de facebook 

F.A.Z., Dienstag den 24.06.2014
Organisiertes Wegschauen
In vielen postkommunistischen Ländern herrschen noch die alten Eliten / Von Karl-Peter Schwarz

PRAG, im Juni. Vor zwei Monaten wurde die rumänische Journalistin Ondine Ghergut von der amerikanischen Botschaft in Bukarest für ihre Recherchen über die politische Korruption und die Seilschaften des kommunistischen Geheimdienstes Securitate ausgezeichnet. Jetzt wurde sie in erster Instanz zu einer Geldstrafe von 300 000 Euro verurteilt, weil sie in ihren Artikeln das „öffentliche Ansehen“ eines früheren Staatsanwalts befleckt habe, der wegen Korruption vor Gericht steht. Bei einem durchschnittlichen Monatsgehalt von knapp 400 Euro kommt ein solches Urteil lebenslanger Zwangsarbeit gleich.



Am Freitag voriger Woche trat der konservative Oppositionsführer und frühere slowenische Ministerpräsident Janez Janša eine zweijährige Haftstrafe an. Schuldig wegen Korruption, lautete das Urteil in einem Verfahren, das seine Rechte als Angeklagter verletzte und Beweise nicht zuließ, die ihn entlasteten. In dem Schauprozess, den die kommunistische Militärjustiz Jugoslawiens 1988 gegen ihn inszeniert hatte, sagte Janša, habe man ihn fairer behandelt. In drei Wochen finden im EU-Mitgliedsland Slowenien Parlamentswahlen statt, den Wahlkampf als Spitzenkandidat wird Janša aus dem Gefängnis bestreiten.

Für Mustafa Dschemilew interessierte sich der KGB, seit er 1961 im Alter von 18 Jahren die Union der Krimtataren-Jugend gründete. Er gehörte zum Kreis um den Dissidenten Andrej Sacharow und verbrachte zu sowjetischen Zeiten mehr Jahre in Gefängnissen, Lagern und in der Verbannung als in Freiheit.. Weil er sich der russischen Okkupation der Krim widersetzte, musste er seine Heimat abermals verlassen und lebt nun in Kiew im Exil.

Dschemilew wurde in Prag von der europäischen Plattform „Gedenken und Gewissen“ für seinen lebenslangen Kampf für die Freiheit ausgezeichnet. Die Plattform koordiniert die Tätigkeit der Institute und Organisationen, die sich mit der Geschichte der totalitären Regime befassen. 25 Jahre nach dem Wendejahr 1989 legte sie eine ernüchternde Bilanz vor: Es sei in Ost- und Südosteuropa nicht gelungen, das Erbe des Kommunismus erfolgreich zu bewältigen; seine Verbrechen würden kaum verfolgt, und solide rechtsstaatliche Verhältnisse herrschten in keinem postkommunistischen Land. Der Kommunismus habe zwar ideologisch abgedankt, aber die „neue Klasse“ ihre Macht behalten.

Milovan Djilas hatte sie 1957 als eine „ausbeuterische Besitzklasse“ definiert, die aus der Gesamtheit der Mitglieder einer an die Macht gelangten kommunistischen Partei besteht. Unter neuen politischen Etiketten wahrt diese Klasse ihre Interessen noch immer. In Russland trat an die Stelle der Sowjetdiktatur die plebiszitäre Diktatur eines Präsidenten, der sich mit antiwestlicher und nationalistischer Rhetorik die Unterstützung für seine Politik der Aggression und Destabilisierung der Nachbarstaaten sichert. In Ost- und Südosteuropa herrscht hinter der demokratischen Fassade ein Kartell postkommunistischer Oligarchen, das Staaten, Parteien und Medien in Besitz genommen hat.

In den frühen neunziger Jahren wurden die Aussichten der ostmittel- und südosteuropäischen Länder durchweg optimistisch beurteilt. Ein pluralistisches System gegenseitiger Kontrolle würde die neuerliche Herausbildung von Machtmonopolen verhindern. Die marktwirtschaftlichen Reformen und die Integration in die Nato und in die EU würden den Wohlstand mehren und für dauerhaft stabile Verhältnisse sorgen. Der Rechtsstaat würde sich gegen politische Korruption und organisierte Kriminalität behaupten. Die in den Jahrzehnten der Diktatur eingeübten Verhaltensweisen der Konfliktvermeidung und des Wegduckens würden einem regen zivilgesellschaftlichen Engagement weichen. Die Medien würden den Erneuerungsprozess der Gesellschaft kritisch begleiten und auf Fehlentwicklungen aufmerksam machen.

Eine neue, friedliche Ordnung der Ost-West-Beziehungen schien sich abzuzeichnen. Dieser Erwartung entsprechend und gegenläufige Entwicklungen ignorierend, verringerten die Amerikaner und die Nato ihr Engagement in Europa, was im Rückblick einer Einladung an Putin gleichkam, verlorenes Terrain wiederzugewinnen. Indes stellten die Oligarchen in den anderen postkommunistischen Ländern fest, dass auch in der EU nichts so heiß gegessen, wie gekocht wird. Während es in den baltischen Republiken, in Polen, der Tschechischen Republik, der Slowakei und Ungarn noch einigermaßen gelang, die alten Eliten zu erneuern, blieben sie in Rumänien, Bulgarien, Slowenien und Kroatien nahezu unangefochten – in Politik, Wirtschaft und Justiz ebenso wie in Hochschulen und Medien.

In ihrem jüngsten Index über die Entwicklung der Demokratie und Marktwirtschaft in den Transitionsländern stellte die Bertelsmann Stiftung eine Verschlechterung in zwölf der 17 postkommunistischen Staaten Ostmittel- und Südosteuropas fest. Dieser negative Trend sei nicht neu, berichtete die Soziologin Petra Guasti in Prag, vergleichende Studien registrierten ihn bereits seit Jahren. Die deutlichsten Verschlechterungen seien in Bulgarien, Rumänien und Ungarn eingetreten. Lediglich in den baltischen Republiken und in Polen habe es Fortschritte gegeben.

Nicht zufällig haben sich die Länder, die am besten abschnitten, auch am meisten mit ihrer Vergangenheit auseinandergesetzt. Insbesondere die im Westen immer wieder gescholtene Lustration, die ehemalige Funktionäre aus öffentlichen Ämtern ausschließt, hat sich bewährt. Versagt hat sie in der Justiz. Entsprechend anfällig ist die Justiz für politische Einflussnahme und Korruption. Dies sei das größte Problem aller postkommunistischen Länder, sagte Vytautas Landsbergis, der erste Präsident Litauens nach der Unabhängigkeitserklärung von 1990.

“Du-te, Soare, vino, Lună.....


În fiecare an, pe 24 iunie, alături de marele eveniment creştin al naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, românii mai sărbătoresc și Sânzienele sau Drăgaica, singura sărbătoare păgână din calendarul bisericesc, a cărei origine se pierde în negura timpului. Noaptea ce precede această  zi se crede că este magică - minunile sunt posibile, forţele benefice, dar şi cele negative ajung la apogeu.
Legendele spun că Sânzienele sunt nişte fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii. Ele se prind în horă şi "dau puteri" deosebite florilor şi buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. În popor se crede că în noaptea Sânzienelor zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ. Ele cântă şi împart rod holdelor, femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolnavii, apară semănăturile de grindină. Dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supără, devenind surate bune cu înrăitele Iele sau Rusalii. Sânzienele se răzbună pe femeile care nu ţin sărbătoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gura. Nici bărbaţii nu scapă uşor. Pe cei care au jurat strâmb vreodată, sau au făcut alt rău, îi aşteptă pedepse îngrozitoare, despre Sânziene ştiindu-se că sunt mari iubitoare de dreptate.




“Du-te, Soare, vino, Lună
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea – floare,
Galbenă, mirositoare,
Fetele să le adune,
Să le prindă în cunune,
Să pună la pălărie,
Floare pentru cununie,
Babele să le rostească,
Până-n toamnă să nuntească.”













luni, 23 iunie 2014

Responsabilitatea este individuală:Reflecții despre destinul politic al lui Traian Basescu.


Urmăresc atent ce se petrece în România legat de arestarea fratelui preşedintelui Traian Băsescu şi acuzaţiile legate de presupusele legături frauduloase cu clanul Bercea. Transferul de responsabilitate dinspre un presupus făptaş către o rudă apropiată, fără probe juridice irefutabile, este inacceptabil într-un stat de drept. Responsabilitatea este individuală. Juridic, preşedintele Băsescu nu este implicat în această acţiune, iar politicienii care se grăbesc să-i ceară demisia nu o fac decât din raţiuni meschin-vindicative şi strict oportuniste.

Călin Popescu-Tăriceanu a crescut în casa unui intelectual, Dan Amedeo Lăzărescu, care a colaborat asiduu cu Securitatea. Acest lucru nu l-a împiedicat să ocupe înalte funcţii în statul român, inclusiv pe aceea de prim- ministru. Victor Ponta s-a solidarizat strident şi frenetic cu Adrian Năstase, inclusiv după condamnarea acestuia. Se cunosc cazurile fraţilor unor preşedinţi americani, inclusiv Richard Nixon şi Jimmy Carter. Nu cred că derivele acestora au dus la cereri de demisie din partea actorilor politici care contează. Mi se par aşadar salutare poziţiile domnilor Vasile Blaga şi Kelemen Hunor. Este cazul să dezisterizam discursul public şi să medităm cu sobrietate la ceea ce cineva numea riscurile profesionale ale puterii.

Eroarea domnului Traian Băsescu a fost înainte de toate una psihologică: a subestimat rapacitatea unor membri ai anturajului său imediat, în acest caz a fratelui său. Dar faptul că a precizat fără urmă de echivoc că are încredere în justiţia independentă şi ca o va sprijini fără ezitări este grăitor. Destinul politic al lui Traian Băsescu este legat de patru mari opţiuni: statul de drept, lupta împotriva corupţiei, politica externă pro-occidentală şi despărţirea de trecutul comunist. Comparaţi aceste opţiuni, asumate şi susţinute consecvent, cu ceea ce propun adversarii săi şi veţi înţelege de unde vine îndârjirea celor care cer demisia sa, de la Tăriceanu şi Ponta la Voiculescu şi antenele sale.

Să-mi fie îngăduit să nu cred în moralitatea lui Felix. Să-mi fie îngăduit să nu cred în moralitatea unui plagiator. Să-mi fie îngăduit să nu cred în retorica unui gropar al liberalismuluii românesc. Ceea ce nu înseamnă că nu regret că acţiunile iresponsabile ale fratelui preşedintelui au aruncat o lumină dezolantă asupra unui anturaj în perpetuă goană după influenţă şi avantaje deloc meritate. Dar trebuie spus că fără intervenţiile repetate şi hotărâte ale lui Traian Băsescu, sistemul ticăloşit ar fi prosperat în mod obscen în România. Este un fapt care trebuie accentuat. Ar fi de dorit ca dl. Klaus Johannis să ţină cont de această realitate.

Sigur, preşedinţia lui Traian Băsescu merita un alt final. Cred că şi el este de acord cu această aserţiune. Dar nu trebuie să uităm că zece ani decisivi din istoria ţării nu se judecă sub imperiul emoţiilor exacerbate, al propagandei electorale şi al unor dubioase reglări de conturi. E nevoie de calm, de onestitate, de obiectivitate, de decență politologică şi istoriografica. Suntem capabili să purtăm discuţia într-un asemenea cadru?

(autor : Vladimir Tismăneanu)


INTERVENTIA VOLUNTARA ACCESORIE

Doamna  Ondine Ghergut  ne spune : 


 " Vă multumesc ptr solidaritate, dar DORESC să nu se facă niciun fel de liste de susținere întrucât eu nu mă consider în niciun fel vinovată de atingere adusă imaginii unui fost magistrat.
Mă voi apăra cu toate mijloacele procedurale legale, iar cine dorește, poate să facă intervenție accesorie în NUME PROPRIU la Tribunalul București. "

Coonsider ca ne-a dat raspunsul la scopul petitiei , cineva se va prezenta la Tribunalul Bucuresti si va sustine cauza doamnei  Ondine Ghergut , dar va pune in cerere si lista celor care sustin aceasta cauza . Deci in concluzie petitia merge mai departe semnati cat mai multi aceasta petitie o gasiti  apasand linkul : 

Doamna  Ondine Ghergut  ne spune :    " Vă multumesc ptr solidaritate, dar DORESC să nu se facă niciun fel de liste de susținere întrucât eu nu mă consider în niciun fel vinovată de atingere adusă imaginii unui fost magistrat.  Mă voi apăra cu toate mijloacele procedurale legale, iar cine dorește, poate să facă intervenție accesorie în NUME PROPRIU la Tribunalul București. "  Coonsider ca ne-a dat raspunsul la scopul petitiei , cineva se va prezenta la Tribunalul Bucuresti si va sustine cauza doamnei  Ondine Ghergut , dar va pune in cerere si lista celor care sustin aceasta cauza . Deci in concluzie petitia merge mai departe semnati cat mai multi aceasta petitie o gasiti  apasand linkul :


Petitie in sprijinul jurnalistei Ondine Ghergut 

Detalii despre Ondine Ghergut  gasiti 

- in limba romana :  acest link

- in limba engleza :  acest link

Cat despre interventia accesorie gasiti informatii aici :  

 "  INTERVENTIA VOLUNTARA ACCESORIE
Prezenta procedura este, de fapt, o cerere adresata instantei de judecata, in cadrul unui proces ce se afla in curs de solutionare.
Tertul, numit intervenient voluntar accesoriu, este o persoana straina de litigiu dar care participa in mod voluntar la judecata, cu scopul de a apara interesele uneia dintre parti ( reclamat sau parat).
Se numeste intervenient accesoriu deoarece acesta doar vine in sprijinul uneia dintre parti si nu reclama un drept propriu asupra obiectului litigios.
Intervenientul accesoriu urmareste ca, prin apararile pe care le face el insusi , instanta sa pronunte o hotarare favorabila partii pe care o sustine in proces ( pentru care a intervenit).
Cererea de interventie accesorie nu trebuie sa cuprinda toate elementele obligatorii ale cererii de chemare in judecata ci este de ajuns sa arate instanta, numele si domiciliul partilor, obiectul cererii, numarul de dosar si partea pentru care intervine, inclusv semnatura.
Desi nu reclama un interes propriu, tertul intervenient accesoriu, prin interventia sa doreste sa preintampine un process impotriva sa, deschis ulterior de partea a carei aparare o sprijina.
Cererea de interventie accesorie se poate depune inclusiv in recurs, deci nu este conditionata de participarea tertului intervenient inca de la judecarea in fond a litigiului in cursul caruia intervine.
In principiu, cererea de interventie accesorie este admisibila in orice materie.
In procese cu caracter strict personal insa, aceasta cerere este inadmisibila, daca este in legatura cu un capat de cerere prin care se incearca valorificarea unui drept strict personal.
Nu este admisibila nici in cereri de revizuire sau contestatii in anulare.
Cererea de interventie voluntara accesorie are un caracter incidental, ea fiind de competenta instantei care judeca cererea principala.
Instanta, odata primind cererea, trebuie sa se pronunte fata de admisibilitatea in principiu a acesteia. In acest sens, instanta asculta atat tertul intervenient cat si ulterior, partile initiale din proces.
Admiterea cererii se face printr-o incheiere interlocutorie. Odata admis in proces, tertul devine parte si toate actele de procedura ulterioare vor fi indeplinite si fata de acesta.
In caile de atac, se va pune in discutie admisibilitatea cererii de interventie accesorie numai daca apelul sau recursul ,ca si cai de atac, sunt valabile. In caz contrar, cererea de interventie accesorie va fi respinsa chiar daca intervenientul ar fi justificat un interes real si cererea sa are legatura cu obiectul cauzei.
Odata primita , cererea de interventie accesorie este comunicata, partilor care au posibilitatea sa depuna intampinare in termenul stabilit de instanta in acest scop.
Fata de cererea de interventie accesorie nu se poate face cerere reconventionala.
Daca actele de procedura efectuate de catre intervenientul accesoriu, odata admis in proces, sunt potrivinice parti in favoarea careia a intervenit, acestea nu vor fi luate in seama de catre instanta.
Intervenientul are dreptul sa propuna probe noi, sa ridice exceptii procesuale si sa invoce alte argumente neinvocate de partea pentru care intervine.
El are o relatie de subordonare fata de partea pentru care a intervenit.
Cererea de interventie accesorie se judeca intotdeauna impreuna cu cererea principala.
Daca partea pentru care a intervenit pierde procesul, se va respinge si cererea de interventie accesorie.
Daca partile initiale din proces ajung la o tranzactie inainte de solutionare, intervenientul accesoriu nu poate solicita continuarea judecatii decat daca demostreaza ca tranzactia s-a realizat in vederea fraudarii intereselor lui.
Daca partea pentru care a intervenit nu a declarat apel/recurs impotriva sentintei pronuntate, sau daca a declarat apel/recurs peste termenul legal sau acesteia i-a fost respins apelul sau recursul ca netimbrat, nemotivat, atunci exercitarea caii de atac respective de catre intervenientul accesoriu se socoteste neavenita si va fi respinsa.
avocat Laura Herescu 
0722.33.80.81   "

sursa : http://www.avocat-consultanta.com/articole-indrumari/procedura-civila/interventia-accesorie/

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More