'' Romanii au iesit in strada si au readus lumina in procesul democratic.'' Klaus Iohannis

Se afișează postările cu eticheta premier. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta premier. Afișați toate postările

luni, 15 decembrie 2014

Ponta dupa Ponta: Un mesaj catre Klaus Iohannis.


În urmă cu 25 de ani, era cu câteva zile înainte de prăbuşirea regimului Ceauşescu, într-o emisiune pe postul american de televiziune publică (PBS), spuneam că România nu trăieşte în realitate, ci în plină supra-realitate. Este ceea ce se petrece şi acum, spre uimirea oricărui om care încă mai percepe distincţia dintre adevăr şi minciună, dintre lumină şi beznă. Victor Ponta nu are nicio legitimitate, şi-a pierdut-o încă din mai 2012, când a fost demascat ca plagiator, dar, în mod cert, dincolo de orice dubiu, a pierdut-o în noiembrie 2014. Şi totuşi, Victor Ponta continuă să fie premier şi lider de partid. De ce? Primul răspuns ar fi ca omul e nesimţit. Nu unul banal, ci un campion al lipsei de obraz.


A fost respins prin vot liber şi corect de majoritatea cetăţenilor care au votat, se preface că nu înţelege semnificaţia votului. Baronocrația pesedistă, o oligarhie cleptocratică de o neruşinare cosmică, pare să fie ostateca sa. Iar opoziţia, la rândul ei, face tot felul de calcule păguboase despre cum se va deteriora puterea pesedistă dacă Ponta rămâne premier. Nu, doamnelor şi domnilor, prezenţa lui Ponta ca premier nu vă avantajează. Omul este un factor poluant, corupător şi pervertitor. Este numele Răului în România de azi. Asemeni celui al mentorului său, Ion Iliescu.

Guvernul Ponta IV este o glumă proastă. Singura veste bună este că doamna ministru Ioana Petrescu a decis (sau a fost decisă) să revină în mediul academic american. După ce-a girat aiurelile bugetare ale pontocratiei, doamna ministru se retrage. “Sans espoirs et sans regrets”. Oricum, avem de-a face cu un balon de săpun, cu o efemeridă. Guvernul Ponta IV nu are cum să reziste, este născut din neant şi se va întoarce rapid în neant. Nu cred că societatea civilă românescă va îngădui acestui mitoman galactic să-şi facă în continuare de cap. Ceea ce nu face Parlamentul, o va putea face protestul civic.

Sper că dl Klaus Iohannis nu va participa la ceea ce poate fi lesne descris drept un circ grotesc, o continuare a patachiniadei grandomane care a marcat intrarea lui Ponta în cursa prezidenţială. Locul lui Ponta, acest Kim Jong-un al României, nu este la Palatul Victoria, ci acolo unde sunt îndeobşte cazaţi piromanii. Nu văd posibilă coabitarea între dl Iohannis, ales de toţi cei care vor să scape de Ponta, şi megaplagiator. Sunt două săbii, vreau să cred, care nu au cum să încapă în aceeaşi teacă.

Domnule Iohannis, vă amintiţi prima întrebare pe care i-aţi pus-o lui Ponta în a doua (şi ultima) dezbatere dinaintea turului doi? România are dreptul să iasă din acest coşmar. Depinde de Dvs, domnule Iohannis, să o ajutaţi.

Update : Mă întreb şi vă întreb, domnule presedinte-ales al României, ştiind că sunteţi un apreciat profesor de fizică (se întâmpla să fiu amic cu un fost elev al Dvs, azi profesor de economie la Columbia University din New York), ce credeţi despre desemnarea d-lui Sorin Câmpeanu ca ministru ale educaţiei? Nu vă frapează, ca să nu spun indignează, ca omul care a spălat la ordin maculata biografie academică a lui Victor Ponta, omul care a prezidat la introducerea penibilelor, nocivelor modificări ale Legii Educaţiei, ajunge acum să conducă învăţământul românesc? Va amintiți obrăznicia cu care v-a răspuns Ponta când aţi amintit importanța cinstei în şcoală? În numele celor care şi-au scris singuri tezele doctorale, în numele celor care nu sunt poltroni, şarlatani, şnapani, pezevenghi şi hoţi, în numele, dacă vreţi, chiar al elevilor Dvs despre care i-aţi spus cuvine pline de bun simţ nesimițitului plagiator, vă rog respectuos să luaţi poziţie. Vă mulţumesc.
(autor : Vladimir Tismăneanu )




marți, 9 decembrie 2014

Ciorapii găuriți ai lui Victor Ponta.


Puțini își mai aduc aminte cum se remaiau ciorapii pe vremea lui Ceaușescu. În special cei de mătase, pentru dame, mult mai rari înainte de 1989 decât ți-ar putea închipui un tânăr în ziua de azi. Dar nici cei bărbatești nu erau scutiți de asemenea operațiuni. Ce înseamnă remaiere? Este o meserie uitată, nici nu mai știu dacă mai există instrumentul care se folosea în operațiune. Era un cilindru metalic și un ac special.... De fapt, găurile din ciorapi erau cusute, în așa fel încât puteau fi refolosiți. Dar ca să continui să vă trezesc amintiri demult uitate, o să vă spun că hainele agățate în clanța ușii, sau ciupite de ușa mașinii, erau stopate.

Ce-mi veni cu imaginea ciorapilor găuriți? Păi, cam asta simt că se întâmplă cu Victor Ponta de la alegerile prezidențiale încoace. Și-a revenit mult mai repede decât s-ar fi așteptat unii, după șocul rezultatului alegerilor.
Pentru că în mod cert a suferit un șoc după alegerile prezidențiale. A înțeles, sau sper că a înțeles, că principalul adversar al lui Victor Ponta nu a fost Klaus Iohannis, ci chiar Victor Ponta. Că modul în care a gestionat câteva situații fierbinți l-a îndepărtat de ținta Cotroceni cu mult timp înaintea alegerilor. Și nu mă refer (numai) la votul din diaspora. Mă refer la relația cu unele instituțiile ale statului, parteneriatul cu Statele Unite ale Americii, atitudinea față de responsabilitățile pe care le avea ca prim-ministru.

Bănuiesc că fiecare dintre dumneavoastră poate adăuga câte un exemplu, ceva ce l-a nemulțumit la Victor Ponta. După cum spunea într-un interviu pe care mi l-a dat Felix Tătaru, dacă nu exista problema votului din diaspora, apărea Altceva. Este corect! O situație pe care am mai întâlnit-o în politica românească.

Se crează o stare de tensiune care face ca orice scânteie să devină incendiu. Deci modul în care primul-ministru Ponta a gestionat votul din diaspora a reprezentat platforma ideală pentru coagularea nemulțumirilor a milioane de oameni față de candidatul la președinție Ponta.
Așa cum în alegerile din 2004 a apărut problema fraudării alegerilor, iar în cele din 2009 s-a conturat pericolul mogulilor care acaparau România.
A avut Internetul rolul lui, dar nu trebuie mutată toată "vina" în aceea zonă. Pentru că cea mai eficientă formă de diseminare a mesajelor de propagandă rămâne cea "din gură-n gură". Și a funcționat perfect.

Revenind la ciorapii lui Victor Ponta, trebuie spus că în cazul lui nu merge doar o remaiere măiastră!
Deși regretă pe toate posturile TV și FB, nu merge doar să spui că te-ai schimbat! Deși vorbește de responsabilitate guvernamentală, nu merge doar să spui că ai de gând să schimbi guvernul! Pentru că asta ar însemna că n-a înțeles nimic. Și n-ar face decât să adâncească diferența între imagine și realitate, ceea ce se traduce automat în dispariția oricăror șanse de revenire.

Victor Ponta vrea să rămână la guvernare. Poate avea majoritatea parlamentară care să-l susțină, mai ales că Blaga & co. nu dau semne de nerăbdare să preia guvernarea. Poate pe la primăvară, când dau ghioceii și o parte din probleme s-au rezolvat... Dar atunci Ponta trebuie să guverneze cu toată priceperea de care este în stare. Și vom vedea dacă chiar s-a schimbat. 
Victor Ponta vrea să rămână președintele PSD. Nu pare nimeni dispus să-i ia locul, iar baronii PSD care întotdeauna au decis cine conduce partidul, nu au un alt candidat. Poate pe la primăvară, când vor vedea dacă se termină cu guvernarea... Dar până atunci, Victor Ponta trebuie să demonstreze că vrea cu adevărat reformarea clasei politice. Și vom vedea dacă chiar s-a schimbat.

Nu pledez nici un moment pentru un răgaz acordat actualului premier.
Dimpotrivă, cred că trebuie observat cu multă atenție, pentru că România nu mai are răgaz, iar românii nu mai au răbdare!
(autor : Dan Andronic)

marți, 2 decembrie 2014

Ce noroc pentru Victor Ponta!


Pentru Victor Ponta poate asistăm deja la începutul sfârşitului, dar în ultimii ani s-au văzut caracterele adevărate. După un partid construit pe frică, ce urma dacă Victor Ponta câştiga prezidenţialele? Românii au arătat că înţeleg pericolul mult mai bine decât politicienii din PSD sau ACL.
Ce noroc a fost pentru Victor Ponta să fie şef peste un partid de fricoşi! Peste un partid de clevetitori şi uneltitori, care sunt învăţaţi să vorbească mai mult pe la colţuri. Ce convenabil este să stai între clanuri care se ameninţă în fiecare secundă, care sunt învăţate să scoată cuţitul în miez de noapte, dar sunt impotente când trebuie să spună „nu” şefului. Dar ce ghinion pentru ţară că orice a fost acceptat cu pumnul în gură, de teamă că şeful ajunge capo di tutti capi. De frica lui, de teama răzbunării, au înghiţit orice.

Ce noroc pe Victor Ponta să fie şeful unui partid în care Omerta este lege, să conducă un partid în care, cel puţin la vârf, totul se reglează după reguli din lumea mafiotă! În care justiţia intră în forţă, iar tu să vorbeşti, ca la Antena 3, ani la rândul, despre o răzbunare a băsiştilor. Ce crunt este pentru un lider ca dublul limbaj să devină o artă a comunicării.

Ce ironic este să stai la masa cu baronii şi în acelaşi timp să spui că îi dispreţuieşti, că din cauza lor se pierd alegerile prezidenţiale. Să spui deschis că planul tău a fost să scapi de ei încă din 2010, că i-ai înlocuit la bucată, dar în acelaşi timp să te bazezi pe voturile lor. Să te afişezi pe fiecare banner din ţara asta alături de ei, dar să mimezi sila faţă de liderii din teritoriu. ”Scapă cine poate”, este tot ce le poate promite şeful. Cât de abil să fii când îi convingi pe baroni că singurul răspunzător pentru situaţia lor este Traian Băsescu şi cât de vulnerabili să fie aceştia pentru a nu te putea contrazice.
Ce putere interioară să ai să spui că totul este o înscenare de presă, când procurorii, judecătorii te asociază cu Adrian Duicu. La ce rang să ridici minciuna când negi totul, când negrul îl transformi în alb, doar pentru că te bazezi pe o propagandă alimentată cu bani publici.

Ce ipocrizie este să fugi din Parlament când se votează ridicarea imunităţii, dar să strigi că partidul tău trebuie să se reformeze pentru că protejează corupţii. Ce tupeu maxim poţi să ai când coordonezi marţea neagră şi apoi dai vina pe Crin Antonescu. Când te bâlbâi în propria conferinţă de presă, când nu mai poţi deosebi minciuna de adevăr.
Şi ce ciudat este să auzi vorbind de democraţie un om care a uitat ce este dialogul. Un politician care aşteaptă ode în prime-time şi întrebări servite. Căruia nu i se face greaţă de laudele greţoase, care nu are puterea să spună ”destul, este prea mult”. Un tânăr care a uitat să aibă exerciţiul unui interviu cu moderatori cărora nu le poate bate obrazul în direct.

Ce combinaţii şi strategii să îţi bage în cap prietenul miliardar în Dubai şi consilierii de taină ca să arunci vina pentru înfrângere pe Mircea Geoană şi Ion Iliescu, după ce ai pierdut la o diferenţă de un milion de voturi. Pe câţi mai poţi impresiona cu capul tăiat al lui Geoană în mână, câţi au priceput mesajul? Câtă lipsă de recunoştinţă să arăţi, deşi te-ai urcat pe umerii lui Iliescu în 2010 pentru a ajunge sus, să fii Şeful.
Mulţi curajoşi se vor ivi când primul cuţit îl va lovi pe Ponta, dar să nu uite niciunul că au fost nişte mieluşei patru ani de zile. Că s-au gudurat pe lângă el, în speranţa că îi scapă de puşcărie. Ponta i-a păcălit pe toţi, de la familia Voiculescu, la alţi mulţi creduli. De fapt, singurul său scop a fost să ajungă preşedintele României, iar pentru asta a făcut orice. Acum se legitimează doar prin funcţia de la Palatul Victoria. Fără eticheta de premier, Victor Ponta nu mai reprezintă nimic.

Şi totuşi, ce blestem pentru acest partid, ca după 25 de ani de la Revoluţie, singura voce raţională din PSD să fie tot cea a lui Ion Iliescu!  (autor : Cristian Andrei )




duminică, 30 noiembrie 2014

Patimile tânărului premier Ponta în ajunul Vanghelionului.


După fiecare tură de alegeri prezidențiale, în PSD începe măcelul! În 2004, Adrian Năstase a pierdut la puține procente în fața lui Traian Băsescu. A urmat o perioadă dură, cu redeschiderea unor dosare, dar și cu atacul foștilor colegi de guvern care-și ascuțeau cuțitele pe scările de marmură din sediul de pe Kiseleff. S-a făcut congres în anul 2005, iar lui Adrian Năstase i s-a propus să candideze. A refuzat, fiind consecvent cu principiul enunțat anterior alegerilor prezidențiale, de a nu-l contracandida pe Iliescu. Greii partidului doreau altceva. Așa că în 2005 s-a apelat la o soluție de avarie: Mircea Geoană. care a câștigat în fața lui Ion Iliescu!
În martie 2006, la reuniunea de la Hotel "Confort", proprietatea fraților Negoiță, instrumentată de Mircea Geoană, Viorel Hrebenciuc și Miron Mitrea s-a consemnat un sfârșit pentru AN după cum se așteptau cei trei: liderii filialelor au votat cu 37 la 16 împotriva lui Adrian Năstase, care pierde șefia Camerei Deputaților și funcția de președinte executiv al PSD.

În 2009, Mircea Geoană pierde prezidențialele la și mai puține procente în fața aceluiași Traian Băsescu. De data asta, Mircea Geoană rezistă mai puțin în fruntea partidului. Va fi debarcat de aceeași grupare, ușor îmbunătățită. Cu Victor Ponta, care fusese purtător de cuvânt al campaniei prezidenţiale a lui Mircea Geoană, în toamna anului 2009. Ponta și-a anunţat candidatura la şefia PSD cu mai puţin de o săptămână înainte de Congres, plecând, oficial, de la ideea că este nevoie de alternativă în partid la Mircea Geoană. De fapt, Ioan Rus, împins să facă acest pas, refuzase.

În ziua Congresului PSD, 20 februarie 2010, Miron Mitrea şi Radu Mazăre, care îşi anunţaseră candidaturile pentru funcţia de preşedinte, renunţă şi îşi declară sprijinul pentru Victor Ponta. Lupta a fost dură, Mircea Geoană fiind beneficiarul sprijinului logistic și moral al liderului PSD Sector 5, Marean Vanghelie, Viorel Hrebenciuc și Cătălin Voicu, dar în final a învins candidatul mai bine susținut de greii partidului: Victor Ponta.
Ce-a urmat sunt convins că mulți dintre dumneavoastră au uitat, de aceea reiau pe scurt! În 2011, Mircea Geoană a fost amenințat cu excluderea pentru că nu a dorit să renunțe la președinția Senatului. Ce mult semăna soarta lui cu cea a lui Adrian Năstase. Numai că de data asta, Geoană nu mai mânuia satârul, ci era fugărit prin curte ca să i se ia gâtul. Metaforic vorbind, deși la PSD nu se știe niciodată...

În 2014, Victor Ponta a intuit că i se pregătește ceva similar. Și că sprijinul greilor partidului are o valabilitate limitată. Este prim-ministru, conduce o majoritate parlamentară, dar s-a dovedit că acest lucru în România nu valorează nici cât o ceapă degerată. Pentru că PSD are capacitatea de necontestat de a-și devora instantaneu liderii în cazul unui eșec. Avea în minte exemplele Iliescu, Năstase, Geoană și acum venea rândul lui. O lecție care se învață la grădinița social-democrată. Iar Victor Ponta a acționat după principiul loviturilor preventive. A lovit conspirația fix în moalele capului prin excluderea lui Mircea Geoană, Marean Vanghelie și Dan Șova.

Dacă în privința ultimului nume cred că se mai poate negocia ceva, pentru primii doi soarta este pecetluită! Am văzut în aceste zile un tandem ciudat Geoană-Vanghelie, în care te întrebi care-i șeful cu adevărat, dar care a trecut proba timpului. Sunt împreună de mult timp, de aproape 10 ani, într-o combinație ciudată de interese de afaceri, politică și prietenie. Erau mai mulți, dar au rămas doar doi. O parte a membrilor grupului s-au retras (Dan Nica), au ajuns la pușcărie (Cătălin Voicu și Viorel Hrebenciuc), sau îi susțin din umbră (Ion Iliescu). De aceea nu cred că aveau mari șanse de izbândă. Scenariul cu Mircea Geoană, premier pus de Klaus Iohannis mi se pare ușor fantastic. Cred că Mircea Geoană a încercat să tragă partidul de sub fundul lui Victor Ponta, iar cel care-i zgâlțâia scaunul era Marean Vanghelie. Ponta a răspuns dur, deși dacă este să te iei după mărturiile celor care au fost prezenți la reuniune, au fost alții și mai duri.

Cum se va termina conflictul? Nu știu, putem bănui că va fi o luptă dură, iar șansele lui Victor Ponta se măsoară în capacitatea lui de arămâne prim-ministru. Însă mi se pare extrem de amuzant modul în care Marean Vanghelie și Mircea Geoană au ajuns să toarne din măruntaiele PSD. De la blocarea votului din diaspora despre care Vanghelie afirmă că știe că a fost blocat cu bună-știință, fiind confirmat de Geoană, până la amenințări cu noi dezvăluiri, Vanghelionul continuă. Cu denunțuri publice.

Ne ne rămâne decât să luăm o pungă de popcorn și să așteptăm! (autor : Dan Andronic)


marți, 26 martie 2013

INOCENTUL DOMN PONTA by Cristina Dana Preda

Seninatatea si je m`en fiche-ismul afisat de dl Ponta sunt de-a dreptul incredibile!!! Cum reuseste domnia sa sa se anestezieze singur, nesimtind nicio bataie pe suprafata groasa a obrazului, neatingandu-l nicio opinie a niciunei personalitati fie ea si de nivel european, cum face el sa zambeasca idiot la auzul oricarei intrebari, raspunzand in zeflemea problemelor de importanta majora pentru tara, eu chiar nu stiu sa va spun... Are in schimb deosebitul merit de a fi obraznic cu Presedintele Romaniei sau cu oricine indrazneste sa-l responsabilizeze, este campionul absolut al glumelor de gradinita pe care le tranteste de la pupitre oficiale, dansul aratandu-ne in mod constant ca este posesorul unui singur crez, acela de a apara nonsalant coruptii si puscariabilii din Guvern si din Parlament. Domnia sa se preface ba ca ploua, ba ca ninge, ba ca tuna, ba ca fulgera si aceasta deoarece nu o data, ci de n ori, el a luat act si a fost avertizat in mod oficial de la Bruxelles si de cerintele obligatorii ale UE si de conditiile ferme ale intrarii in Spatiului Schengen. Domnia sa se joaca zilnic de-a Premierul Romaniei, scotand perpetuu din gandirea-i infantila si prin glas propriu, numai si numai ironii ieftine, minciuni patologice si interpretari aiuristice ale realitatiii, evidentiindu-se in schimb prin lipsa totala a guvernarii, el aflandu-se impreuna cu toti membrii Cabinetului sau intr-o continua vacanta si o totala relaxare. Totusi oameni buni, acestea fiind zise si constatate de catre toata lumea, de necrezut si de neinchipuit este cum poporul roman, care s-a bolanzit in mod de-a dreptul miraculos in ultimul timp, il creste pe INOCENTUL DOMN PONTA in toate sondajele, indragindu-l, intelegandu-l si acordandu-i toata increderea lor, neconditionat... 

luni, 25 martie 2013

SCRISOAREA PRESEDINTELUI BASESCU CATRE PARLAMENT SI GUVERN by Cristina Dana Preda

Presedintele tarii nu cedeaza si manat de simtul datoriei, mai rar in politica romaneasca, le mai trimite o scrisoare Premierului si Presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului. Este vorba de o propunere de colaborare intre institutiile statului pentru consolidarea statului de drept in Romania, intrarea in Spatiul Schengen si adoptarea monedei Euro. Cu alte cuvinte, le ofera pe tava ciocoilor, cam tot ceea ce ar trebui facut, explicit si cu termene precise, pentru ca Romania sa-si urmeze parcursul propus si in 8 puncte mari si late, le sunt date mura-n gura, toate masurile care trebuiesc luate pentru a recastiga increderea si respectul Europei. Masurile sunt simple, de bun simt si obligatorii iar adresantii sunt foarte bucurosi si multumesc din suflet lor curat Presedintelui tarii pentru ajutorul acordat si imediat dar imediat, vor trece serios la treaba, fara a mai amana la infinit solutionarea problemelor care au ingrijorat o Europa intreaga. Astfel, luand la analiza serioasa si amanuntita scrisoarea, concentrandu-se mult sa nu greseasca cumva, in elevat spirit patriotic si debordand de simt civic, ei au concluzionat raspunzandu-i punctual Presedintelui statului. Statutul deputatilor si senatorilor, ete fleosc, de asta nu mai putem noi acum, raspund politicos parlamentarii Romaniei si membrii Guvernului... Respectarea hotararilor judecatoresti, daaaa, vezi sa nu domnule draga... Asigurarea protectiei institutiilor anticoruptie impotriva presiunilor, asta ar fi chiar culmea acum, pai ce alta treaba nu avem?... Revocarea din functie a membrilor guvernului care fac obiectul actiunilor de natura penala in instanta, hahaha, hai ca ne face sa radem, e simpatic tipul... Angajarea raspunderii parlamentarilor pentru incalcarea regimului de integritate, e exagerat domnule ca intodeauna, nu se dezminte nicicum, nenicusorule...Desemnarea imediata a conducerii DNA si a Parchetului General, dar asta nu ne mai slabeste deloc, deloc ? ... Dezvoltarea ANI si sanctionarea coruptiei privind achizitiile publice, Doamne fereste si apara, asta o fi crezand ca am innebunit cu totii? Na, ca-mi fac si sfanta cruce acum! Asadar, ce sa mai amanam si sa trecem odata la treaba noastra cu adevarat importanta pentru tara... Si crescuti, formati si indrumati fiind de mentorul lor Felix, om ca lumea nene nu ca astalalt, se aduna cu totii degraba, isi unesc frumos fortele, discuta mult cu glas barbatesc si apasat, urla cu acute false catre luna de pe cerul patriei noastre si in final, nervosi nevoie mare de tot, decid: o sa-l suspendam iar tovarasi!

joi, 7 martie 2013

VICTORICA VIORICA by Cristina Dana Preda

 Despre domnul Victorica Viorica sunt foarte multe de spus, el fiind un personaj atat de complex in infantilitatea lui, incat este necesara o sita foarte deasa si stransa, pentru a putea pastra cate ceva din actiunile lui, de-a lungul anilor. Plecat de tanar pe calea profitabila a politicului, carat ani in sir in carca prea larga si prea confortabila a insusi modelului si sefului sau Aditu, escaladand mai mult taras treptele puterii si ajungand sa puna laba piciorul lui lat si lung peste sefia partidului din care face parte si apoi, asta ne mai lipsea, in mod fatal, trezindu-ne cu el in postura total nepotrivita de Premier al tarii noastre. Astfel avem tot dreptul din lume sa ne intrebam, ce blestem s-a abatut asupra Romaniei, de s-a ajuns la disperata situatie, de a fi condusi de un copil mare si rasfatat, care se rastoarna si face tumbe cu masinutele si cu motocicletutele, care copiaza si semneaza ceea ce nu-i apartine dar atribuindu-si meritele si tragand foloasele, care minte pe oricine cu inocenta patologica, neinteleasa de nimeni pana acum, poate doar de medicii de specialitate, care sfideaza in mod inconstient si la nivel oficial, pe toti partenerii occidentali ai tarii, luandu-i in mare zeflemea, pacalind si uimind o Europa intreaga, care se joaca zilnic, deja de prea mult timp, de-a mamicuta si de-a taticutu, impreuna  cu amicii lui Danutica si Crinutica, considerand toti trei ca Romania este de fapt ca si curtea lor comuna, un loc unde ei se pot juca si unde pot face orice isi doresc dar drama noastra mare este ca, toate acestea se petrec sub privirile ingaduitoare si admirative ale electoratului roman care, de ce sa nu recunoastem, ii simpatizeaza de nu mai poate dupa ei. Acum, de putina vreme incoace, si-a gasit o noua joaca domul Victorica Viorica, cea a prietenului Presedintelui cica, pe care nici el nu o crede, d-apoi noi astia mai patitii...nici atat.

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More