'' Romanii au iesit in strada si au readus lumina in procesul democratic.'' Klaus Iohannis

Se afișează postările cu eticheta destin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta destin. Afișați toate postările

duminică, 15 septembrie 2013

Gânduri de seară............



Fericirea are chipul tău
Luminat de dragoste mereu.
Ochii mi-au dăruit
Cerul lor infinit
Pentru inima mea.

Fericirea are chipul tău
Şi-n privirea ta voi sta mereu.
Fericită să fiu
Că iubirea o ştiu
Împlinind viaţa mea.

Am vrea să fim adeseori
Preafericiţi, nemuritori,
Şi veşnicia chiar în dar s-o primim.
M-am întrebat deschis şi eu,
Ce-i fericirea, dragul meu,
Şi mi-am dorit mereu
Amândoi s-o ştim.

Fericirea are chipul tău.
Luminat de dragoste mereu,
Ochii mi-au dăruit
Cerul lor infinit
Pentru inima mea.



Dorim cu toţi de atâtea ori,
Chemarea dragostei de flori.
Un vis mereu curtat, de îndrăgostiţi.
Şi nu vedem chiar lângă noi,
Destinul prins în patru foi,
Şi încercam visând
Să fim fericiţi.

Fericirea are chipul tău
Şi-n privirea ta voi sta mereu
Fericită să fiu
Că iubirea o ştiu
Împlinind vïata mea.

sâmbătă, 6 iulie 2013

Gânduri de seară..........


"Într-o zi, un tânăr sărac care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă ca să-și plătească studiile la universitate, găsi în buzunar doar o monedă de 10 cenți și-i era foame.
Decise să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise ușa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă.

Ea se gândi că tânărul părea înfometat, așa că îi aduse un pahar mare cu lapte.
El îl bău încet și după aceea întrebă:
-Cât vă datorez?-
-Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea. – mama mea ne-a învățat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Și el răspunse: vă mulțumesc din suflet…!

Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai că se simți mai ușurat, dar și încrederea în Dumnezeu și în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei.

După câțiva ani, femeia se îmbolnăvi grav. Medicii din satul ei erau îngrijorați. După puțin timp au trimis-o în oraş. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly pentru o consultație. Când el auzi numele satului din care provenea pacienta, simți în ochi o lumină specială și o senzație plăcută. Imediat Dr. Kelly urcă din holul spitalului în camera ei. Îmbrăcat în halatul lui, doctorul intră să o vadă. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat… Se întoarse în sala de vizite determinat să facă tot posibilul să-i salveze viața. Din ziua aceea urmări cazul femeii cu cea mai mare atenție. Ea a fost operată pe cord deschis și se recupera foarte încet… După o lungă luptă, ea învinse boala…! Era în sfârșit sănătoasă…!

Dat fiind că pacienta era în afara oricărui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ să-i trimită factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrolă şi o semnă. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii și o trimise în camera pacientei.
Factura a ajuns în camera pacientei, dar ei îi era teamă să o deschidă, pentru că știa că ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca să plătească costul unei intervenții atât de complicate…
În sfârșit o deschise și ceva îi atrase imediat atenția: pe marginile facturii citi aceste cuvinte…
“Plătită integral acum mulți ani, cu un pahar de lapte”
Ochii ei se umplură de lacrimi de bucurie și fericită îl binecuvântă pe doctor pentru că-i salvase viața…

Să nu te îndoiești că vei culege ceea ce semeni…

Nu există întâmplarea… există o invizibilă mână a destinului care redă fiecăruia ceea ce a dat…"

duminică, 16 iunie 2013

Gânduri de seară..............



"Tu care-ai fost odată, tu, care eşti, tu, care
Vei fi – adesea iarna, plecând în taină ochii,
Duioasă-ntrevedea-vei, căzută la picioare,
Umbra-mi licăritoare ca solzii unei rochii.
Va fi tăcere-n preajmă – şi dincolo de geam
Ninsoarea de departe venind ca o pădure
Dusă de vânt – şi-al serii hotar ce-l atingeam
De-atâtea ori cu-aripa, din nou va sta prin sure
Închipuiri, în albul pierit şi întinat ...
Asemeni unui flutur câte-un sărut va trece
Caligrafiind profilul pe care-l vei fi dat
Uitării. Şi-n oglinda netulburată, rece,
Vor tresări petale dintr-un sălbatec crin
Ce şi-a lăsat amprenta pe sânii tăi odată –
Îţi vei desface părul şi vei privi cum vin,
Din negrul lui, răsfrangeri de noapte-ndepărtată.
Şi cum se-ntorc din ceaţă cărările-napoi,
Înfăşurând mumia unei iubiri ucise,
Cum viscolul pe stradă, prin arbori-nalţi şi goi,
Deşteaptă sensul unor imagini, unor vise ...
Şi-mi vei ierta păcatul de-a-mi fi uitat un gest
În gândul tău – sau poate în suflet, o durere
Trecută-n timp. Din toate va rămânea acest
Destin al unor veşnic pierdute giuvaiere,
De nu-ţi aduci aminte nici tu când le-ai purtat.
Un ochi imens te-absoarbe încet sub pleoapa-i neagră –
De-abia te vezi tu însăti, pe-un orizont uitat,
Plecând diminuată în timp ca o tanagră.
Cine-ţi atinge pieptul la care-am stat să-ascult
Vântul şi luna? Cine din nou îşi poartă sumbra
Lui salcie? O, poate voi fi plecat demult ...
Sărută-mă-n absenţă şi-n somn – sărută-mi umbra." (A.E. Baconsky)


marți, 11 iunie 2013

Gânduri de seară..........


"Greşeala şi păcatul, minciuna şi prostia
Ne bântuie fiinţa cu aspre frământări,
Iar noi hrănim nevolnici domoale remuşcări
Cum cerşetorii-n zdrenţe îşi cresc păducheria.
Păcatele-s cât munţii, căinţele mărunte,
Mărturisirea laşă ne-o răsplătim apoi,
Ne reîntoarcem veseli greşelilor din noi
Crezând că biete lacrimi ne fac spre ceruri punte.
În pernele pierzării, Satan înşelătorul
Ne leagănă făptura de taină, ca un voal,
Iar al voinţei noastre nepreţuit metal
La voia-i se topeşte cum se destramă norul.
Da, fără de oprire în jocul sau ne leagă!
În suflet ne pătrunde cu tot ce e mârşav
Şi scoborâm cu clipă spre Iad în pas bolnav,
Iar cloaca ne cuprinde cu-mpuţiciunea-i neagră.
Cum desfrânatul muşcă, dorind împreunarea,
Îmbătrânita ţâţă a târfei, hid trofeu,
Plăcerile oprite le procurăm cu greu,
Din stoarsa portocală ne-mai-zâmbind licoarea.
Foind ca milioane de viermi în răscolire,
În cap ne chefuieşte un ocean de draci
Şi Moartea ne respiră şi-o respirăm buimaci
Întrând în negrul fluviu, gemând a neoprire.
Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava,
De n-au ajuns a-şi pune blazonul de ponos
Pe pânză ce ne-o ţese destinul ruşinos,
E semn ca-al nostru suflet încet îşi stinge lavă.
Dar printre râşi, pantere — rânjindu-şi bucuria —
Şacali, maimuţe, scorpii şi vipere-asteptând,
Dihanii fioroase urlând, scrâşnind, muşcând
Şi sufletului nostru sporind menajeria,
E încă o jivină, şi poate cea mai rară!
Şi chiar de nu se zbate iar chipu-i pare şters,
Cu ce placere-ar sparge întregul Univers
Şi lumea-ar înghiţi-o cu pofta lui barbară;
Dezgustul e! — Cu lacrimi din preajmă adunate,
Visează eşafoduri fumându-şi pipa lin;
Pe monstru-acesta gingaş tu îl cunoşti deplin,
— O, cititor făţarnic, — tu, semenul meu, — frate!"( Charles  Baudelaire)

vineri, 12 aprilie 2013

by Viorica Crainic


Gânduri de seară.......

“Este o constatare pe care, spre regretul meu, o verific în fiecare clipă: nu pot fi fericiți decât oamenii care nu gândesc nimic, adică aceia care gândesc numai cât trebuie vieții. Căci a gândi numai cât trebuie vieții nu înseamnă a gândi. Adevărata gândire seamănă unui demon care tulbură sursele vieții, sau unei maladii ce afectează rădăcinile acestei vieți. A gândi în fiecare clipă și a-ți pune probleme capitale la tot pasul, a avea permanent în conștiință îndoiala asupra propriului tău destin, a simți oboseala de a trăi, a fi obosit de gânduri și de existența ta până dincolo de orice rezistenţă, a lăsa o dâră de sânge și de fum după tine, ca simboluri ale dramei și ale morții ființei tale, înseamnă a fi nefericit în așa măsură, încât ți-e scârbă de tot fenomenul acesta al gândirii și te întrebi dacă reflexivitatea nu e o pacoste pe capul omului. Multe sunt de regretat în lumea în care n-ar trebui să regret nimic. Și mă întreb: Merită lumea aceasta regretul meu?” (Emil Cioran)

joi, 14 martie 2013

Spre asfintit - by Elena Mandru

M-am asezat la masa cu destinul

Sa-l intreb ce vrea de-s plina cu dileme.
M-a privit ranjind precum rechinul
Cand simte sangele prazii curgand din vene.

Mi-a spus sa am rabdare si sa nu-l fortez,
Poate doar sa fiu copila si inca sa visez.
Dar el nu stie ca eu timp nu mai am,
Ma-ndrept spre asfintit si ..trag perdeaua peste geam ..!!

    Elena Mandru

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More