'' Romanii au iesit in strada si au readus lumina in procesul democratic.'' Klaus Iohannis

Se afișează postările cu eticheta iubire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iubire. Afișați toate postările

duminică, 18 august 2013

Gânduri de seară.....



În povestea copacilor goi
Scârţâind într-o singură uşă,
Este vorba de noi amandoi
Este vorba de foc şi cenuşă.
Doi copaci fără frunze pe drum
După cum îi priveşte înaltul,
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul.

Spune-mi pădure, cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară?
Nu ştie iarna să se îndure
De noi copaciï fără pădure.
Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară?
Nu ştie iarna să se îndure
De noi copaciï fără pădure.

Toată vara au fost numai ploi
Şi-au fost stele în nopţi fără stele.
Şi prin toamna şederii pe nori
Cade ultima frunză spre ele.
În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe,
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe.


Spune-mi pădure, cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară?
Nu ştie iarna să se îndure
De noi copaciï fără pădure.
Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară?
Nu ştie iarna să se îndure
De noi copaciï fără pădure.

Nu mai suntem decât doi copaci.
Vor veni tăietori să ne tundă,
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă.
Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine,
Fără braţe cu ochii pustii,
N-am să am ce întinde spre tine.

Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară?
Nu ştie iarna să se îndure
De noi copaciï fără pădure.
Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară?
Nu ştie iarna să se îndure
De noi copaciï fără pădure.( Adrian Păunescu)

joi, 25 iulie 2013

Gânduri de seară.............

îmi spui că plângi şi mă priveşti în ochi
şi-aştepţi să spun ceva,
dar nu am glas şi simt ca dintr-o-dat
e noapte-n mintea mea.

s-a spart ceva, s-a rupt ceva
acum, adânc la mine-n suflet.
aş vrea să strig,
să spun că recunosc
cât de naiv am fost
şi nu ştiam
şi nu ştiam
că te iubesc atât de mult
mă-ntreb ce-a fost în minte mea
cum de-am greşit
ce-aveam în gând.

şi nu ştiam
şi nu ştiam
că te doresc atât de mult
abia acum când tu îmi spui că vrei să pleci
deşi târziu am înţeles
ca tu eşti tot ce am
că te iubesc.

duminică, 7 iulie 2013

Gânduri de seară.........



"Am scris iubire? Iartă...citeşte : adorare.
Sus, pân-la tine, unde zvâcneşte al meu dor,
Cuvântul e omidă, când eu îl vreau condor,
Să spintece spaţii, vremi, cu geniul în gheare...
Stă necurmat în poartă-ţi, cu ochii la ospeţe,
Să-ţi ceară milă, Timpul, hainul cerşetor:
În scârnava lui mână, tot mai nepăsător,
Tu zilnic zvârli fărâme, slavită-ţi frumuseţe...
Nu-s rege, nu am aur să-mprăştii, nici onoruri;
Atât : eternitatea mi-e singura unealtă
Să nemuresc în spirit icoana ta înaltă,
Sub ea să-ngheţe vecii cu cârdul lor de zboruri,
Să-nmărmurească lumea de o iubire, care...
...Am scris iubire?!  Iartă...citeşte : disperare..."

................................................................

"Nu..., gloria iubirii nu este îmbuibarea,
Ospeţe de săruturi, orgii de-mbrăţişări;
Ci dorul lung şi taina-mpletită cu-aşteptarea
Sunt duhul ei, pe-o lume de goale desfătări...
Cu chinuri mari, asceţii ating, arar, extazul:
Eu te ador cu-acelaşi canon care mă-nfrânge
Căci dragostea nu-i apă să-şi umfle-n vânt talazul;
Laşi gloabele în voie şi-n ştreang pui purul sânge.
Eu nu ţi-am scris, ca alţii, pe leafă sau merinde,
Simţiri gălăgioase şi arderi măsluite,
Sonetul meu e cuget şi patimă-mpietrite:
Cu inima ciocneşte-l, că scapră, s-aprinde.
În scoica mea închisă dârz, făr-de răsuflare,
Încet ia suferinţa chip de mărgăritare..." (Vasile Voiculescu)

joi, 20 iunie 2013

Gânduri de seară..............


"Nici n-ai ieşit pe uşa cea de perete dată,
Şi-ncep să număr ziua când vei veni din nou,
Mă înveleşti cu părul şi mă săruţi o dată,
Şi pieri din faţa mea cântând ca un ecou.

Iubirea mea-i făcută din grijă şi-aşteptare,
Să merg cu tine-alături îmi este interzis.
Stai într-un turn de aur sclipind în depărtare,
Şi ca s-ajungi la mine tu zbori peste-un abis.

La ora fermecată te-aştept cu îndoială,
De-ntârzii simt o spaimă, de vii, melancolie,
Mi-e teamă de-aceea zi în veci catastrofală
Când nu te va mişca a mea thaumaturgie.

Din mine trupul tău nu se va face rodnic,
Puţin te strâng în braţe, mai mult te văd în vis,
Nu-ţi voi fi mire sacru, ci pururi un logodnic,
Să merg cu tine-alături îmi este interzis."  (George Călinescu)

miercuri, 12 iunie 2013

Gânduri de seară..............




"S-a dus furtuna-n zări ş-acuma se-ntrec miresmele-n putere:
Se-ntrec care de care parcă, stăpînă să rămîie-anume
Peste-ntunericul acestei nopţi dulci şi pline de mistere ;
Se bat şi florile — se vede că nimeni n-are tihnă-n lume.

Se războiesc mereu şi ele să stăpîneasc-un ceas pămîntul…
Dar cine nu-şi încearcă oare o dată-n viaţa lui norocul?
În van să le despart-aleargă sub negrele umbrare vîntul…
Biruitor pînă acuma domneşte singur busuiocul.

Ca o biserică miroasă seninul cucerit o clipă,
Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-şi boarea lor profană,
Văzduhu-i greu cît n-ar fi-n stare vîslind să-l taie o aripă,
Un trandafir murind se farmă pătînd cuprinsul ca o rană.

Şi tot mai grea, mai tare creşte naiva florilor urgie,
Se-ntrec care de care parcă să-nvingă ori să moară-n luptă.
În van trimite-un gînd de pace un miros blînd de iasomie,
Şi flutură-n deşert în aer, ca un steag alb, o nalbă ruptă.

Hodină nu-i, dar iată-n luptă că vin şi mîndrele verbine,
Un miros voluptos aleargă adus de vînturi de departe,
Şi nu-i mireasmă să n-adoarmă, nici floare nu-i să nu se-ncline;
Iar noaptea toată deodată miroas-a dragoste şi-a moarte.

Miroas-a moarte ş-a iubire şi creşte-o dulce lenevie
Ca-ntr-un polog frumos în care te-nvinge somnul fără vrere,
O ceaţă diafană zboară ca peste-un cîmp de bătălie,
Acoperind din nou grădina cu-ntunecatele-i mistere."(Dimitrie Anghel)

sâmbătă, 8 iunie 2013

Gânduri de seară...............



"Iubito, te tot aştept să-mi vii,
În umbră de castani,
Ce-au tăinuit iubirea noastră
Atâţi amari de ani.

Din vremile de mult trecute
Om întocmi amorul iarăşi
Şi dând de-o parte toate cele,
Din nou ne-om prinde buni tovarăşi.

Şi, îmbătaţi de fericire,
Om da uitărei-ntreaga lume.
Eu după gât te-oi săruta,
Iar tu râzând mi-i spune glume.

Vântul printre crengi ne-a aburi
Cu miros de sulcină,
Iar luna-n ceruri răsărind,
Ne va-mbrăca-n lumină.

Iar noi dormi-vom duşi pe gânduri
În umbra de castani,
Tăinuitori iubirei noastre
De-atâţi amari de ani." (Dimitrie Anghel)

miercuri, 29 mai 2013

Gânduri de seară.........



"Orice sărut ajunge cu un capăt
dincolo de iubire. Iată – flori
pe-a căror scară de petale scapăt
ca soarele -ntr -o lume de culori.
Cu ce m-aleg e, poate, o părere ;
mai hrănitoare însă decât sunt
căpşunii, spicul, fagurii de miere
şi vinurile -ntregului pământ.
Şi mai severă, nu pot să m-apropii
adeseori decât încet, tiptil,
ca de un cârd de sperioase dropii,
de universul ei subtil.
E un imperiu transparent ce iese
din lucruri, şi le -aşează - ntr -un alt chip,
fie că-mi stau în faţă ca mirese,
fie că pier ca spumele-n nisip.
Acolo, mă cobor pe nişte trepte
de marmură şi vânt, şi mă scufund
printre contururile înţelepte
ale unei substanţe fără fund,
şi iarăşi mă ridic, să pipăi tâlcul
ce se desprinde din adâncul ei.
Iar vremea trece, resfirată-n pâlcul
cocorilor, vărsând pe răni ulei.
Şi doar acea alcătuire simplă
de forme şi de sunete-n azur
mai stăruie, fluidă, lângă tâmplă
purificând paragina din jur.
Orice sărut ajunge cu un capăt
dincolo de iubire. Dă-mi-l, deci,
cu soarele acum, să simt cum scapăt
în codrul dedesubt, fără poteci." (Tudor Arghezi)

sâmbătă, 18 mai 2013

by Viorica Crainic


Gânduri de seară............


"Nu te speria.
Va fi atât de simplu totul
Că nici nu vei înţelege
Decât mult mai târziu.
Vei aştepta la început,
Şi numai când
Vei începe să crezi
Că nu te mai iubesc
Îţi va fi greu.
Dar atunci voi pune
Un fir de iarba să crească
În colţul ştiut al grădinii,
Să ajungă la tine
Şi să-ţi şoptească:
Nu vă speriaţi,
Ea este bine
Şi vă aşteaptă
La celălalt capăt al meu."(Ana Blandiana)

joi, 25 aprilie 2013

by Viorica Crainic


Gânduri de seară............


"A fost odată ca niciodată...
Într-o dimineaţă însorită, o femeie a observat trei bătrâni care stăteau în faţa casei sale. Nu-l cunoştea pe niciunul dintre ei, dar şi-a dat seama că sunt obosiţi şi flămânzi şi i-a invitat înăuntru.
Bătrânii au întrebat:
- Dar soţul tău e acasă?
- Nu, a plecat de dimineaţă la munca - a răspuns femeia.
- Atunci nu putem intra - spuseseră bătrânii.
Seara, când soţul ei s-a întors, femeia i-a povestit cele întâmplate. Soţul i-a spus:
- Acum că sunt şi eu acasă, îi putem invita înăuntru.
Femeia a ieşit să invite bătrânii. Unul dintre ei i-a răspuns:
- Noi nu putem intra împreună în casă.
- De ce? - întrebă femeia.
- El este Bunăstarea - spuse bătrânul, arătând spre unul dintre ei - el este Succesul - şi a arătat spre celălalt - iar eu sunt Iubirea. Va trebui să decideţi, pe care dintre noi îl vreţi în casă.
Femeia s-a întors în casa, şi a povestit soţului cele întâmplate. Au început să se gândească oare pe care să-l invite. Soţul a spus:
- De mult îmi doresc să am succes în viaţă. Să invităm Succesul!
Soţia i-a răspuns:
- Eu zic să invităm Bunăstarea, pentru ca atunci vom fi cu adevărat fericiţi.
În acel moment a intrat băieţelul în casa şi şi-a auzit părinţii vorbind între ei.
- Eu tare mi-aş dori să invităm Iubirea la noi - spuse băieţelul.
În sfârşit, după multe discuţii s-au decis să invite Iubirea. Femeia a ieşit din casă, şi a spus bătrânilor decizia lor. Astfel, Iubirea s-a ridicat şi s-a îndreptat spre casă. Iar după ea au pornit şi ceilalţi doi: Bunăstarea şi Succesul.
Femeia a fost foarte curioasă şi i-a întrebat:
- Cum de veniţi toţi în casă? Nu voi mi-aţi spus că numai unul dintre voi poate să intre?
- Ba da - răspunse Iubirea. Dacă aţi fi ales Bunăstarea sau Succesul, numai ei singuri ar fi putut intra în casă. Dar fiindcă m-aţi ales pe mine, ei mă urmăresc peste tot unde mă duc...
Şi-am încălecat pe o să, şi v-am spus povestea aşa". (Szerena Nagy)

luni, 1 aprilie 2013

O CAPODOPERA CINEMATOGRAFICA SI..."LECTIA" DESPRE NECESITATEA DE A "INVATA", IN FIECARE ZI, CE ESTE...ADEVARATA IUBIRE


DRAGI PRIETENI, VA PROPUN SA UITAM, PUTIN, DE MARASMUL VIETII POLITICE DIN ROMANIA, SI SA NE LASAM SUFLETELE INVALUITE DE FASCINATIA MAGICA A ADEVARATEI SI UNICEI IUBIRI...

Va ofer acest videoclip, ce contine versiunea integrala, in limba engleza (din pacate, FARA subtitrare in limba romana) a filmului "Undeva, Candva" / "Somewhere in time", aparut pe piata cinematografica in 3 octombrie 1980. In ceea ce ma priveste il consider un minunat film de dragoste ce se afla pe primul loc in topul preferintelor mele personale (pe locul doi, "Pe aripile vantului"/"Gone with the wind , cu Vivian Leigh si Clark Gable ).

Filmul "Undeva, candva) nu reprezinta altceva decat, o performanta actoriceasca de cea mai inalta clasa, oferita de celebrii Jane Seymore si Christopher Reeves, o coloana muzicala de exceptie (meritul, in principal, al compozitorului John Barry) ce a lansat si hitul instrumental reprezentat de pasajul preluat din creatia compozitorului Serghei Rahmaninov " Rapsodie pe o tema de Paganini", si o poveste ce "vorbeste" despre sufletele-pereche"...despre uluitoarea profunzime si incandescenta a sentimentelor ADEVARATEI si UNICEI iubiri, impartasite, SINGURA ce poate da un sens DEPLIN, de implinire, a destinului oamenilor pe acest Pamant, acea iubire, NEMURITOARE, mangaiata de parfumul divin al romantismului, tandretei si gingasiei...acea iubire ce vorbeste despre respectul reciproc si despre afinitati, compatibilitati, complementaritati sufletesti, spirituale, morale si de idealuri...ACEA IUBIRE ce poate invinge orice obstacol, inclusiv "barierele" timpului, si ne poate apropia de..divinitate si de "Olimpul" zeilor nemuritori....

Sigur ca acest filmul este o...fictiune. Dar NU PUTEM NEGA, cel putin in ceea ce ma priveste, frumusetea, sinceritatea si profunzimea sentimentelor de iubire si a valorilor sufletesti, spirituale si morale ce TREBUIE sa reprezinte FUNDAMENTUL unei "relatii in doi", pe care filmul "Undeva , candva" ni le ofera, cu atata generozitate.


In concluzie, "Undeva, candva" este o adevarata "lectie" despre necesitatea de a "invata", in FIECARE ZI, ce este ADEVARATA IUBIRE, un film ce MERITA vazut si...revazut, de fiecare data cand dorim sa ne incarcam "bateriile" cu sentimentul uluitor al iubirii impartasite si, MAI ALES, despre necesitatea de a pune in practica, in FIECARE CLIPA a vietii noastre petrecuta alaturi de fiinta iubita si adorata, invatamintele oferite de acest superb film. NUMAI ASA, oamenii vor putea aduce ceva NOU in "povestile" lor de iubire, NUMAI ASA , un EL si o EA, vor putea pastra, MEREU, prospetimea "fiorului" initial al sentimentelor ce i-au facut sa-si apropie destinele, pentru TOTDEAUNA !


 

 

 Iata si coloana sonora a acestui film:


Numele piesei                                                                 Compozitor / Interpret 


 1 Somewhere In Time/Undeva , candva                      - John Barry

2 The Old Woman/Femeia in varsta                             - John Barry

3 The Journey Back In Time?Calatoria inapoi in timp - John Barry

4 A Day Together/ O zi impreuna                                   - John Barry

5 Rhapsody On a Theme of Paganini                           - John Barry & Chet Swiatkowski
Rapsodie pe o tema de Paganini

6 Is He the One/ Ea este aleasa                                    - John Barry & Chet Swiatkowski

7 The Man of My Dreams/Barbatul viselor mele          -  John Barry

8 Return to the Present /Intoarcerea in prezent            - John Barry

9 Theme from "Somewhere In Time"                            - John Barry & Roger Williams
Tema muzicala din "Undeva , candva"

VIZIONARE PLACUTA !
♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥












vineri, 29 martie 2013

by Viorica Crainic





 Gânduri de seară..........

"Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi…”
(Pablo Neruda)

vineri, 8 martie 2013

SENSIBILITATE DE 8 MARTIE by Cristina Dana Preda

 Doi oameni splendid indragostiti, un oarecare EL si o oarecare EA, impreuna cu nerabdarea, dorinta si speranta, trairi pe care le gazduiau cu determinare in trupurile lor albe ca doua statui sculptate in marmura slefuita si lucita de noianul mangaierilor repetate, au plecat intr-o buna zi, calatorind prin puterea magica a visului implinit, in lumea vesela si colorata a basmelor reale si poposind la intamplare pe marginea unei strazi aglomerate, a unei oarecare urbe, pe o strada oarecare a miscarilor si a zgomotelor, pe marginea ciobita a unui trotuar invechit, ei s-au oprit o clipa, privind cu atentie si analizand oamenii de astazi, o lume nebuna a agitatiei, suier de viteza, inghet uman, ruptura a spiritului si inutilitate a existentei. In vacarmul de nepovestit ales de catre cei doi, se observa o ampla si stralucitoare aura, valvataie aprinsa a dorului, care ii inconjurase complet pe acesti indragostiti ramasi stana de piatra privitoare si cautatoare de liniste. Ei erau ca doi oameni ametiti si rataciti in interiorul unei multimi grabite, forfotitoare, foarte ocupate si pe tacute, amandoi au decis sa ramana acolo, spre a arata omenirii intregi, ca pentru doua suflete ale iubirii, nu importa locul, ambientul, circulatia intensa sau nervozitatea celor din jur si fara a se mai gandi, plecandu-si lent fruntile in asa fel incat ochii lor sa se poata privi doar pe ei singuri, lasandu-si barbiile sa-se atinga delicat in curburile lor, ei si-au lipit buzele inrosite brusc de invazia emotiei, petrecandu-si-le si amestecandu-si-le intens, mainile ei cuprinzandu-l pe baiat peste umerii lui masivi, iar el apuncand cu un singur brat, de jur imprejur, talia ei subtire. Trecatorii cei ocupati ai strazii aglomerate, prinzand din priviri momentul sincer al pasiunii ce se desfasura chiar sub ochii lor tristi, au oprit timpul vitezei pe care si-o alesesera ca partenera de viata, partenera rece, frigida si cu ochii stinsi, infundati parca in adanciturile orbitelor, cu mainile transpirate, cu inimile impietrite de prea mult timp petrecut in singuratate colectiva, au inceput deodata, ca prin miracol, sa inmoaie, sa topeasca falsitatea efemera pe care o purtau ascunsa in interiorul lor, sa renunte treptat la egocentrism, sa arunce departe de ei tot raul cuprins in viata lor, oprind zgomotoasele masininarii interioare care le macinau sanatatea, stopand efervescenta faptelor lor fara de rost, suspendand miscarea de autoizolare directionata dramatic inspre depresie, mutind si surzind invidia care le macina fiinta si deodata, pe nesimtite, au purces catre renastere, umflandu-si piepturile lor anemice si astenice, inaltandu-se pe varfuri pentru a privi mai bine catre zarile senine ale vietii lor si intinzandu-si mult oasele anchilozate, au inceput din nou sa traiasca.      

miercuri, 27 februarie 2013

MAI AVEM NEVOIE SI DE IUBIRE by Cristina Dana Preda

Sunt zile amare si multe nopti chinuitoare, amagitoare, carora nu se pot oferi sensuri intelese si care s-ar vrea macar vremelnic, disparute usurator din noianul clipelor vietii, lasand libera si raspandita zglobiu, respiratia parfumata a iubirii curate si adevarate. Sunt oamenii dependenti de iubire pentru a-i putea intelege pe semeni, pentru a-si putea lasa descoperita frumusetea lor interioara, pentru a multumi si raspunde cu drag zambetelor trecatorilor din parcursul lor cotidian? Intelesul la aceasta intrebare se iveste singur, vazand cu cata greutate sunt urcati muntii si dealurile succesului, cu cata usurinta sunt coborate vaile adanci si negre ale esecului, cat de inutili devin oamenii care prezinta lumii, masca fetelor lor zambitoare si fara de griji iar serile acasa, in plina depresie a simtirilor lor, uda amarnic pernele singuratatii. Lipsa sentimentului de iubire ii transforma pe oameni in roboti umani din metal rece care, cu timpul, dupa multiplele ploi si vijelii traite, ruginesc, crapa si se imbolnavesc... Toate zilele la un loc dar si luate separat, impreuna cu succesul efemer, dobandit si el cu mare greutate si cu multa munca, din celelalte alte domenii ale vietii, banii, averea, nu au deloc si niciodata valoare in lipsa dragostei, ele ramanand din nefericire, niste simple cautari ratacite, suflete peregrine in neant si aratand astfel lumii intregi ca totusi, mai e nevoie inca, pentru a trai implinit si de iubire...  

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More