Dă-mi chipul tău, granit senin,dă-mi duhul tău, senină iarbă,în ne'mpăcatul meu destinnici un tumult să nu mai fiarbă! Să nu mai spumege în piept,sub îndoieli ori sub blesteme,nici câte-n pofta mea le-aştept,nici câte spaima mea le teme. Vreau taina neştiinţei recişi-a nepăsării voastre, unde,cu negrul zbor de lilieci,nici o-ndoială nu pătrunde. Granit, dă-mi neclintirea dindumnezeiasca-ţi împietrire,pentru-o lumină fără chinşi-o moarte fără răstignire! Vreau, iarbă, -nţelepciunea tade-a nu-ţi...
Lasa un mesaj vocal