Calai torţionari în libertate

In cei sapte ani de la acel raport, nu s-a facut nici o noua expertiza medico-legala in cazul fostului colonel de militie Tudor Stanica, cel care la ordinele Securitatii a participat la asasinarea lui Gheorghe Ursu. Este liber si azi, obtinind anual aceleasi documente medicale suspecte, de tipul celui care i-au facilitat eliberarea lui Hayssam.

..., arestat pentru crimă în Danemarca

,, Gheorghe Ursu (n. 1 iulie 1926, Soroca, Basarabia - d. 17 noiembrie 1985, torturat la penitenciarul din Calea Rahovei, București) a fost un inginer de construcții, poet, scriitor și disident. A fost arestat în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. A murit din cauza bătăilor primite în timpul detenției.

Gheorghe Ursu s-a născut în orașul Soroca, fiul lui Vasile Ursu (din Galați) și al Margaretei (din Măgura Ilvei Năsăud). Gheorghe a învățat la școala din Soroca pînă în anul 1941 cînd familia s-a mutat la Galați. A continuat să învețe la liceul Vasile Alecsandri din Galați. Bunicii lui din partea mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau evrei) au fost uciși la Auschwitz.

În anul 1970 i s-a publicat la editura Litera un volum de versuri numit "Mereu Doi" cu o prefață scrisă de Nina Cassian.

În urma confiscări Jurnalului intim, prietena lui, poeta Nina Cassian, a preferat să nu se mai întoarcă în România și a emigrat în SUA.

În octombrie 2001, Serviciul Român de Informații a dat în presă un comunicat, prin care a anunțat existența de 50.000 de file de manuscrise confiscate înainte de 1989. Printre ele au fost 811 pagini ale jurnalului lui Gheorghe Ursu.

În octombrie 2003, foștii colonei de miliție, Tudor Stănică și Mihail Creangă au fost condamnați la 20 de ani de închisoare pentru omorul lui Gheorghe Ursu.

În decembrie 2005, fostul general SRI, Eugen Grigorescu, a fost condamnat la 3 ani de închisoare privind dispariția jurnalului lui Gheorghe Ursu. Fiul inginerului Ursu, Andrei Ursu, încearcă să găsească aceste pagini de jurnal, care au ajuns pe la începutul anilor 90 la Gabriela Adameșteanu, cea care a publicat o selecție din Jurnal în revista 22, în arhivaCNSAS. Până în acest moment, manuscrisul nu a fost încă descoperit.

Gheorghe Ursu a fost și scriitor, cartea de călătorie scrisă de acesta fiind publicată post-mortem în anul 1991.

Moartea

Gheorghe Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985 pe motiv că deținea valută^[1]. A fost plasat în aceeași celulă cu „recidiviștii violenți” Marian Cliță și Gheorghe Radu, iar milițienii au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote^[1]. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și „interogat” zilnic, prin „metode specifice”, de către Securitate^[1]. Disidentul a rezistat până pe 17 noiembrie 1985, iar organele statului au notat drept cauză oficială a morții o „peritonită”

Referiri la Gheorghe Ursu în opere de artă

• Viața lui Gheorghe Ursu a devenit subiectul unui film regizat de către Cornel Mihalache, film ce a avut premiera în Sibiu cu ocazia evenimentului Sibiu - Capitală Culturală Europeană Filmul conține și înregistrări ale vocii lui Gheorghe Ursu.^[2].
• In anul 2006-2007 Iordan Chimet a publicat de asemenea două volume de corespondență între el și prietenii săi Gheorghe Ursu si Camil Baciu, sub titlul "Cartea prietenilor mei " ."

sursa : Wikipedia 


,, Scrisoare deschisa  
Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, Primului Ministru Victor Ponta, Ministrului Justitiei Robert Cazanciuc, Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tiberiu Nitu
Domnule Presedinte,
Domnule Prim-Ministru,
Domnule Ministru al Justitiei,
Domnule Procuror General,

Poate ca ati auzit de uciderea prin tortura a inginerului si disidentului Gheorghe Ursu, in timp ce era anchetat de Securitate, in stare de arest, in 1985. A fost ucis pentru scrisorile anti-ceausiste trimise la Europa Libera, pentru afisele anti-totalitare tinute la serviciu, pentru jurnalul in care demasca in detaliu crimele si ineptitudinea regimului Ceausescu. Si mai ales, asa cum rezulta din zecile de marturii ale colegilor si paznicilor de celula, pentru faptul ca nu a vrut sa-si divulge prietenii.
Dupa 10 ani de tergiversari, in anul 2000, un simplu detinut de drept comun, Marian Clita, a fost condamnat pentru omor. Inca trei ani au trecut pina cind, in 2003, fostii colonei de Militie Stanica si Creanga au fost condamnati pentru instigare. Tudor Stanica – fost vicepresedinte al unor banci falimentate – a fost pus in libertate dupa nici un an, si este liber in continuare in baza unor documente medicale suspecte, semnate, printre altii, de acelasi doctor care a facilitat eliberarea lui Omar Hayssam.

Dosarul ofiterilor de Securitate, disjuns in anul 2000, a fost lasat de atunci in nelucrare, desi exista probe indubitabile ca ofiteri superiori din Securitate au ordonat si condus ancheta prin mijloace salbatice, si ca  anchetatorul direct al lui Gheorghe Ursu, ofiterul de Securiate Marin Parvulescu, a participat direct la tortura si uciderea disidentului.

Se pare ca justitia romana incearca in continuare sa musamalizeze cu orice pret acel dosar de omor. Am facut mai multe plingeri pentru finalizarea lui, dar si pentru anchetarea si condamnarea acelui ofiter pentru tortura.
Va amintesc ca vina de tortura din motive politice este, conform legislatiei si conventiilor internationale, evident aplicabile si Romaniei, imprescriptibila. Si totusi, plangerile noastre au fost fie “rezolvate” prin NUP (neinceperea urmaririi penale) de catre procurori, fie trimise de la un tribunal la altul si in final respinse – in speta, la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti – sub pretexte ridicole. Recent, acest tribunal, prin judecatorul Gunescu, ne-a respins plangerea pentru motivul aberant ca ar fi fost formulata impotriva unei rezolutii “eronate” a procurorului (!), dupa cum puteti vedea in hotarirea atasata. Este evident ca anchetarea si condamnarea unui fost securist a ramas un tabu pentru justitia romana.

Stimate domnule Presedinte, stimati guvernanti, va felicit pentru succesele avute in unele din cazurile de coruptie, inclusiv in cazul Hayssam. M-am bucurat si pentru Raportul Final de condamnare a comunismului din Romania ca regim nelegitim si criminal, document ale carui concluzii au fost citite in Parlament de catre presedintele Traian Basescu. Va amintesc, domnule Presedinte, ca in acel discurs aminteati, printre crimele comunismului, “Arestarea şi asasinarea celor mai curajoşi oponenţi [printre care si] omorârea inginerului Gheorghe Ursu”.  Remarcati ca “Lecţia trecutului ne dovedeşte că orice regim care-şi umileşte cetăţenii nu poate dura şi nu merită să existe... Vreau numai să fiu şeful unui stat care consideră că această condamnare [a comunismului] ţine de normalitate, că, fără această condamnare, vom înainta greu, vom înainta continuând să cărăm în spate cadavrul propriului nostru trecut. Tot ceea ce vreau este să clădim viitorul democraţiei în România şi identitatea naţională pe un teren curat.” 
De asemenea, mentionati ca “În cazul Securităţii, a fost vorba de o instituţie esenţială în susţinerea statului totalitar comunist, ilegitim şi criminal”.  Raportul recomanda, in sectiunea “Legislatie si justitie”, ca  amnistierea nu trebuie aplicata in cazurile unor “securişti şi şefi comunişti care, de pildă, au torturat sau au ordonat torturarea unor disidenţi”.

Acelasi raport mentiona ca în “puţinele cazuri de crime politice de dinainte de decembrie 1989 in care au avut loc condamnări (procesele membrilor CPEx, procesul lui Victor A. Stănculescu, procesul asasinilor lui Gheorghe Ursu”)... “sistemul juridic corupt a făcut ca şi condamnaţii să fie eliberaţi la foarte scurt timp, totdeauna sub pretexte medicale. De aceea se impune declanşarea de cercetări penale şi realizarea de noi expertize medico-legale, de data aceasta transparente, independente şi obiective, în toate cazurile în care condamnaţii pentru crime politice săvârşite în comunism au fost eliberaţi pe motive medicale, existând suspiciunea că certificatele şi expertizele medico-legale în baza cărora au fost eliberaţi ar fi putut fi fost false”.

In cei sapte ani de la acel raport, nu s-a facut nici o noua expertiza medico-legala in cazul fostului colonel de militie Tudor Stanica, cel care la ordinele Securitatii a participat la asasinarea lui Gheorghe Ursu. Este liber si azi, obtinind anual aceleasi documente medicale suspecte, de tipul celui care i-au facilitat eliberarea lui Hayssam.

Fara anchetarea si condamnarea tortionarilor securisti ai lui Gheorghe Ursu nu cred ca terenul justitiei romane va fi curat, domnule Presedinte. Iar condamnarile comunismului, chiar bine documentate si citite in plenul Parlamentului, vor ramane, din pacate, litere moarte. Exista in opinia publica interna, dar si internationala, convingerea ca Securiatea a ramas puternica in Romania, si manipuleaza inca, prin retele de influenta, sfere importante din economie, politica, mass-media, si mai ales, justitie, tragind societatea inapoi, contribuind decisiv la fenomenele de coruptie, dezinformare, injustitie.
Un articol recent de larga circulatie al agentiei de presa Associated Press remarca: “The perpetrators of communist-era crimes have long been shielded by Romania's establishment, whose ranks are filled with members of the former Securitate secret police.” (AP, 11 iulie 2013). Cazul magistratilor care au refuzat in toti acesti ani sa-i ancheteze si  judece pe calaii din Securitate ai lui Gheorghe Ursu pare ca o dovedeste.

Domnule Presedinte, Domnule Prim-Ministru, stimati guvernanti, va rog sa folositi autoritatea cu care ati fost investiti pentru a dispune aplicarea legii si condamnarea tortionarilor securisti ai lui Gheorghe Ursu, pentru a se face dreptate, in sfirsit, memoriei unui om ucis pentru ca nu a acceptat dictatura. Ar fi adevarata masura de normalitate, de dreptate pentru cei care au suferit sub acel regim nelegitim si criminal. Fără această condamnare, “vom înainta greu, vom înainta continuând să cărăm în spate cadavrul propriului nostru trecut”.
Va multumesc,
Andrei Ursu "

sursa : Revista 22 


Prin internari repetate si zeci de boli consemnate, de regula, de aceiasi doctori, fostul colonel de Militie, Tudor Stanica, condamnat pentru implicarea in omorarea lui Gheorghe Ursu, a obtinut de opt ori intreruperea executarii pedepsei, timp in care complicele Mihail Creanga a fost eliberat deja – relateaza agentia NewsIn.

Daca la inceput, judecatorii Curtii de Apel Bucuresti il lasau liber cate trei, patru sau sase luni, din octombrie 2006, Tudor Stanica face inchisoare de acasa si se prezinta o data pe an, la instanta, pentru o noua intrerupere, la recomandarea unei comisii de medici a Institutului National de Medicina Legala (INML). Bolile de care sufera fostul militian sunt dintre cele mai grave, acesta suferind de cancer de ani buni. Curios este insa faptul ca, potrivit actelor medicale de la dosar, la data de 11 octombrie 2007, Stanica avea 176 centimetri si 87 de kilograme, iar un an mai tarziu, la aceeasi inaltime, avea 92 de kilograme. Din condamnarea de 10 ani de inchisoare, Tudor Stanica a stat inchis doar un an si doua luni, ulterior, fiind eliberat pe motive medicale.

Potrivit penultimei cereri de intrerupere a pedepsei adresata instantei, pacientul Stanica, in varsta de 69 de ani, sufera de "tumoare vezicala Pt1G2 si tumoare uretra prostatica Pt1G2, operate endoscopic, polichimiotratate, bifiditate pieloureterala stanga, determinari secundare hepatice", se arata in cererea de intrerupere a pedepsei. Adica acelasi diagnostic pus in 2004, cand i-a fost intrerupta prima oara pedeapsa din motive medicale. Atunci, fostul militian ar fi facut si sase serii de chimioterapie, care apar, ulterior, in toate adeverintele medicale eliberate pe numele sau.

La psihiatrie, pe motiv de insomnii mixte si diminuarea apetitului alimentar

Tehnica lui Tudor Stanica de a scapa de inchisoare este simpla: se interneaza de cateva ori pe an la psihiatrie si intr-o sectie de oncologie. Potrivit actelor depuse la dosar, fostul militian s-a internat 5 zile, in iulie 2007, la Spitalul Fundeni apoi la Spitalul de urgenta "Sf. Ioan". Biletul de iesire din spital semnat de dr. Lorena Harbuz arata ca Stanica sufera de neoplasm vezical operat endoscopic (in 2004), a fost tratat citostatic, ca are metastaze hepatice si posibil pulmonare, chist renal, sudera de tulburare nevrotica depresiva, este subponderal, stare generala alterata si tegumente palide.

Pentru a impresiona instanta, Stanica merge si la psihiatru, deoarece sufera de "insomnii mixte si diminuarea apetitului alimentar",asa cum se arata in motivele prezentarii la spital in luna martie 2007. Fostul colonel arata ca "am avut pierderi de memorie, nu am recunoscut copiii, am ganduri negre, stare proasta, iritabilitate, insomnii mixte etc", potrivit actelor de la dosar. Un medic de la Spitalul clinic de psihiatrie "Prof. Dr. Alex. Obregia" arata ca asasinul moral a disidentului Gheorghe Ursu nu prea are chef de vorba si concluzioneaza: "relatarea este insotita de dispozitie depresiva si preocupari pentru aspectele negative ale existentei".

In urma unei expertize cerute de judecatori pentru a stabili daca cel condamnat poate sta in inchisoare, un alt medic, de data acesta de la Institutul National de Medicina Legala, arata urmatoarele: "nu poate numara corect, invers, de la 100, din 7 in 7, nu-si recunoaste greselile de calcul", "cuvantul lume il spune invers, emul", "denumeste unele obiecte prin functia lor (ex. breloc-de tinut cheile; ceas-mecanism)", "idei si gesturi suicidare. Afirmativ nu s-a sinucis pentru a proteja familia", arata in insemnarile sale, dr. Gabriela Costea, medic primar psihiatric. Presedintele comisiei de medici care a recomandat instantei ca Tudor Stanica sa nu stea la inchisoare pentru urmatorul an a fost medicul Valentin Iftenie, de la INML.

Totusi, in aceste conditii, Tudor Stanica a acordat, pe 3 iulie 2007, un amplu interviu ziarului "Cotidianul", fara lasa sa se inteleaga ca ar avea probleme psihice.

O noua internare si aceeasi "dispozitie depresiva severa" si "scaderea placerii"

In septembrie 2008, Stanica face o noua cerere la Curtea de Apel Bucuresti pentru intreruperea pedepsei la care a fost condamnat, in anul 2003, pentru instigare la omor calificat. Aduce dovezi ca este bolnav, un bilet de iesire din spital, din care rezulta ca a stat internat 11 zile la psihiatrie. O "informare" scrisa de mana si parafata dr. Laurentia Minea, medic curant, arata ca "pacientul dv. Tudor Stanica este in tratament la IOB cu FO 54741/2005". La recomandari, medicul Minea scrie: "continua tratament citostatic pe perioada nedeterminata si ramane in urmarire pentru tratament oncologic", hartia respectiva fiind datata 2 noiembrie 2008, in conditiile in care Stanica nu a mai facut citostatice din 2004.

La o alta examinare psihologica din august 2008 de la INML, la rubrica motivele prezentarii este trecut urmatorul motiv: "dispozitie depresiva severa, scaderea marcanta a interesului si a placerii".

Concluziile noului raport de expertiza legala, completat la data de 14 noiembrie 2008 enumera bolile lui Stanica: tulburare cognitiva organica mediu severa, disfunctie cerebrala lezionala, tulburare afectiva depresiva, hipertensiune arteriala, accident vascular cerebral ischemic tranzitor, neoplasm de vezica urinara si prostatica, presedintele comisiei de medici de la INML fiind acelasi dr. Valentin Iftenie.

Andrei Ursu a facut plangere penala impotriva medicului Iftene

Fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei, a declarat, pentru NewsIn, ca nu intelege cum acest medic este, in continuare, desemnat de INML pentru a face expertize medicale "ucigasului moral" al tatalui sau, in conditiile in care a facut plangere penala impotriva sa, plangere care a stat ani intregi prin fisetele unor politisti, dosarul fiind inchis de procurorii Parchetului General. Potrivit lui Andrei Ursu, Iftenie a redactat un preraport medical unde s-a antepronuntat pentru eliberarea lui Stanica, fara nicio baza legala. Cu cinci luni inainte de a se emite un document oficial din partea INML, in mai 2005, medicul amintit a facut din proprie initiativa un raport favorabil fostului colonel, fara a fi solicitat de instanta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care judeca cererea de revizuire a condamnarii depusa de Stanica. " De remarcat este si faptul ca bolile si eliberarile lui Stanica din ultimii 2 ani au fost pe baze psihiatrice. Se pare ca a renuntat la diagnosticul grav de cancer - poate si pentru ca, daca ar fi fost sa fie crezute certificatele respective metastaze multiple la ficat, plamani, osoase ar fi trebuit sa fi murit demult", a declarat, pentru NewsIn, Andrei Ursu.

Complicii lui Stanica au fost eliberati

In acelasi timp, colegul lui Stanica, condamnat pentru aceleasi fapte, a iesit deja din inchisoare. "Creanga Mihai a fost eliberat conditionat din penitenciarul Rahova la data de 7 mai 2008", a declarat pentru NewsIn, directorul Administratiei Nationale a Penitenciarelor, Ioan Bala. Creanga a fost adjunct al arestului Militiei de pe Calea Rahovei si a iesit din inchisoare dupa nici cinci ani de detentie.

In luna mai 2008, Marian Clita, cel care l-a omorat in bataie pe disidentul Gheorghe Ursu in urma cu 23 de ani, a fost eliberat conditionat pentru buna purtare. Cererea de eliberare conditionata a lui Clita a fost admisa de judecatori la data de 14 mai 2008.

Ursu a murit in urma batailor primite

La data de 10 octombrie 2003, instanta suprema a decis condamnarea la cate 20 de ani de inchisoare a coloneilor in rezerva Tudor Stanica si Mihail Creanga, pentru instigare la omor calificat. In acelasi timp, pedeapsa a fost gratiata la jumatate in urma unui decret emis in 1988. Potrivit procurorilor, in noiembrie 1985, Tudor Stanica si Mihail Creanga au cerut si determinat un detinut de drept comun, Marian Clita, "sa exercite acte de violenta" impotriva inginerului Gheorghe Ursu, disident comunist, care fusese incarcerat in aceeasi camera de arest. Cei doi ofiteri au luat o serie de masuri care au condus la exterminarea fizica a lui Gheorghe Ursu, prin izolarea disidentului intr-o celula in care erau detinuti deosebit de periculosi. In urma batailor primite, Ursu a murit in celula din arestul Militiei. In prima instanta s-a declarat ca disidentul a murit din motive naturale, insa, dupa 1989, martorii au sustinut ca Gheorghe Ursu a decedat din cauza unei peritonite.

In anii '70 si la inceputul anilor '80, inginerul Gheorghe Ursu a scris postului de radio "Europa Libera", iar scrisorile sale au fost citite pe post. In una dintre acestea, Gheorghe Ursu il acuza pe Ceausescu de crima, pentru modul in care a sistat lucrarile de consolidare a blocurilor avariate de cutremurul din 1977. Astfel, a devenit "obiectiv" pentru Securitate si a avut numele de cod "Calatorul".

Gheorghe Ursu a fost arestat, la 21 septembrie 1985, sub pretextul detinerii de valuta, fapta considerata de comunisti "operatiune cu mijloace de plata straine". Ursu a fost incarcerat in arestul Directiei Cercetari Penale a Inspectoratului General al Militiei din Bucuresti, aflat in aceeasi cladire cu Directia Cercetari Penale a Securitatii. Potrivit martorilor, Gheorghe Ursu a fost scos "la ancheta" de ofiteri de Securitate si a fost "batut cu salbaticie".

Dupa ce a fost interogat, in special in legatura cu un jurnal al sau in care critica regimul comunist, iar Securitatea nu a obtinut de la el date despre prietenii lui, Gheorghe Ursu a fost mutat, la ordinul sefului Directiei Cercetari Penale a Militiei, colonelul Tudor Stanica si a colonelului Mihail Creanga, intr-o celula cu doi infractori de drept comun, informatori si tortionari ai militiei, Marian Clita si Radu Gheorghe. Potrivit mai multor marturii, consemnate in anchetele ulterioare si citate de site-ul Fundatiei ce poarta numele disidentului, acestia au avut misiunea sa-l tortureze pe Ursu pana la ucidere.

Gheorghe Ursu a murit la 17 noiembrie 1985. Familia a fost anuntata la doua zile dupa deces. La spital, familia a primit hainele victimei, pline de sange inchegat si o camasa rupta fasii pe spate.

Inhumare pe baza unor documente secrete

Familiei nu i-a fost comunicata, insa, cauza mortii, iar inhumarea s-a produs in baza unor documente secrete. La Jilava, nici un medic nu a fost lasat sa vorbeasca cu familia, care a aflat insa de la Institutul de Medicina Legala ca inginerul Ursu avea toate organele "facute praf".

Dupa Revolutia din decembrie 1989, Georgeta Berdan, sora lui Gheorghe Ursu, s-a adresat noilor autoritati si a cerut elucidarea imprejurarilor legate de moartea inginerului in beciurile Securitatii in toamna lui 1985.

Procurorii militari au inceput o ancheta, iar pe 22 noiembrie 2000, prin rechizitoriul Parchetului Militar de pe langa Curtea Suprema de Justitie, fostii ofiteri de militie Tudor Stanica si Creanga Mihail si fostul subofiter Burcea Stefan au fost trimisi in judecata pentru infractiunile de instigare la omor deosebit de grav, respectiv complicitate la omor deosebit de grav, savarsite impotriva lui Gheorghe Ursu.

Dupa multe tergiversari, procesul a inceput in ianuarie 2002.

Pe 14 iulie 2003, Curtea de Apel Bucuresti a emis pe numele celor doi ofiteri de militie, Tudor Stanica si Mihail Creanga, mandate de arestare preventiva. Au fost condamnati, in lipsa, la cate 20 de ani de inchisoare. Cei doi disparusera de la domiciliu, insa s-au predat dupa trei luni, beneficiind de injumatatirea pedepselor, in baza unui decret ramas de pe vremea lui Nicolae Ceausescu din 1988, privind amnistierea si gratierea.


Instanta, care l-a condamnat definitiv pe Clita pentru uciderea disidentului, a retinut ca, in noiembrie 1985, Tudor Stanica si Mihail Creanga l-au determinat pe Clita, un detinut de drept comun, deosebit de periculos, "sa exercite acte de violenta" impotriva inginerului Ursu, care fusese incarcerat in aceeasi camera de arest. Cei doi ofiteri au luat mai multe masuri ce au avut ca rezultat exterminarea fizica a lui Gheorghe Ursu, prin izolarea, in celula in care se aflau Marian Clita si Gheorghe Radu, ambii recidivisti si cunoscuti ca avand un comportament violent."

sursa : Romania libera 

Read More

"Eu cu cine votez?"

I.L. CaragialeO scrisoare pierdută (1884)

Cetăţeanul: Nu sunt turmentat... (zâmbind) coană Joiţico... Las' că ne cunoaştem... Mă cunoaşte conul Zaharia de la 11 fevruarie... Nu e vorba, ţinem de d. Nae Caţavencu... e din Soţietate... dar vorba e, eu alegător... eu... (sughite) apropritar, eu pentru cine votez? (sughite) D-aia am venit. (şovăie.)






DE ACTUALITATE ... TOATĂ PIESA ! 


PERSOANELE:
ŞTEFAN TIPĂTESCU, prefectul judeţului
AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la 48
ZAHARIA TRAHANACHE, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului şcolar, Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţii
TACHE FARFURIDI, avocat, membru al acestor comitete şi comiţii
IORDACHE BRÂNZOVENESCU, asemenea
NAE CAŢAVENCU, avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaţilor, prezident-fundator al Societăţii enciclopedice-cooperative "Aurora economică română"
IONESCU, institutor, colaborator la acel ziar şi membru al acestei societăţi
POPESCU, asemenea
GHIŢĂ PRISTANDA, poliţaiul oraşului
UN CETĂŢEAN TURMENTAT
ZOE TRAHANACHE, soţia celui de mai sus
UN FECIOR
ALEGĂTORI, CETĂŢENI, PUBLIC

În capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre

ACTUL I
(O anticameră bine mobilată. Uşă în fund cu două ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul din fund o uşă, la stânga altă uşă, în planul din faţă. În stânga, planul întâi, canapea şi un fotoliu.)

SCENA I
Tipătescu, puţin agitat, se plimbă cu "Răcnetul Carpaţilor" în mână; e în haine de odaie; Pristanda: în picioare, mai spre uşă, stă rezemat în sabie

Tipătescu: (terminând de citit o frază din jurnal) "... Ruşine pentru oraşul nostru să tremure în faţa unui om!... Ruşine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat.) Eu vampir, 'ai?... Caraghioz!

Pristanda: (asemenea) Curat caraghioz!... Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia, bampir?

Tipătescu: Unul... unul care suge sângele poporului... Eu sug sângele poporului!...

Pristanda: Dumneata sugi sângele poporului!... Aoleu!

Tipătescu: Mişel!

Pristanda: Curat mişel!

Tipătescu: Murdar!

Pristanda: Curat murdar!

Tipătescu: Ei! Nu S-alege!

Pristanda: Nu s-alege!

Tipătescu: Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui... degeaba! Să-mi rază mie mustăţile!

Pristanda: Şi mie!

Tipătescu: Dar în sfârşit, las-o asta! Lasă-l să urle ca un câine!

Pristanda: Curat ca un câine!

Tipătescu: Începuseşi să-mi spui istoria de aseară. (şade.)

Pristanda: Cum vă spuneam coane Fănică (se apropie), aseară, aţipisem niţel după masă, precum e misia noastră, că acuma dumneavoastră ştiţi că bietul poliţai n-are şi el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot creştinul...

Tipătescu: Fireşte...

Pristanda: Şi la mine, coane Fănică, să trăiţi! Greu de tot... Ce să zici? Famelie mare, renumeraţie mică, după buget, coane Fănică. Încă d-aia nevastă-mea zice: "Mai roagă-te şi tu de domnul prefectul să-ţi mai mărească leafa, că te prăpădeşti de tot!..." Nouă copii, coane Fănică, să trăiţi! nu mai puţin... Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria; dar de! Nouă copii şi optzeci de lei pe lună: famelie mare, renumeraţie mică, după buget.

Tipătescu: (zâmbind) Nu-i vorbă, după buget e mică, aşa e... decât tu nu eşti băiat prost; o mai cârpeşti, de ici, de colo; dacă nu curge, pică... Las' că ştim noi!

Pristanda: Ştiţi! Cum să nu ştiţi, coane Fănică, să trăiţi! Tocma' dumneavoastră să nu ştiţi...

Tipătescu: Şi nu-mi pare rău, dacă ştii să faci lucrurile cuminte: mie-mi place să mă servească funcţionarul cu tragere de inimă... Când e om de credinţă...

Pristanda: De credinţă, coane Fănică, să trăiţi!

Tipătescu: Nu mă uit dacă se foloseşte şi el cu o para, două... mai ales un om cu o familie grea.

Pristanda: Nouă suflete, coane Fănică, nouă, şi renumeraţie...

Tipătescu: După buget!...

Pristanda: Mică, sărut mâna, coane Fănică.

Tipătescu: Lasă, Ghiţă, cu steagurile de alaltăieri ţi-a ieşit bine; ai tras frumuşel
condeiul.

Pristanda: (uitându-se pe sine şi râzând) Curat condei! (luându-şi numaidecât seama, naiv.) Adicăte, cum condei, coane Fănică?...

Tipătescu: Contul jidanului s-a plătit la Comitet pe patruzeci şi patru de steaguri.

Pristanda: (naiv) Da.

Tipătescu: Ei?... s-a pus patruzeci şi patru de steaguri?

Pristanda: (cu tărie) S-a pus, coane Fănică, s-a pus... Poate unul-două să le fi dat vântul jos... da' s-a pus...

Tipătescu: Patruzeci şi patru?

Pristanda: Patruzeci şi patru în cap, coane Fănică.

Tipătescu: (râzând) Nu umbla cu mofturi, Ghiţă. Nu m-am plimbat eu la luminaţie în trăsură cu Zoe şi cu nenea Zaharia în tot oraşul? Tocmai ea, cum e glumeaţă, zice: "Ia să-i numărăm steagurile lui Ghiţă"...

Pristanda: (mâhnit) Îmi pare rău! Tocmai coane Joiţica, tocmai dumneei, care de!... Să ne aşteptăm de la dumneei la o protecţie...

Tipătescu: Apoi, ea n-a zis-o cu răutate, a zis-o în glumă. Nu ştie şi nenea Zaharia şi ea că eşti omul nostru...

Pristanda: Al dumneavoastră, coane Fănică, şi al coanii Joiţichii, şi al lui conul Zaharia... Ei? Şi le-aţi numărat, coane Fănică?... Ei? Aşa e? Patruzeci şi patru...

Tipătescu: Vreo paispce... cinspce.

Pristanda: Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm; două la prefectură.

Tipătescu: Două...

Pristanda: Două pe piaţa lui 11 Fevruarie...

Tipătescu: Patru...

Pristanda: (căutând în gând) Două la primărie...

Tipătescu: Şase...

Pristanda: (acelaşi loc) Unul la şcoala de băieţi...

Tipătescu: Şapte...

Pristanda: Unul... la şcoala de fete...

Tipătescu: Opt...

Pristanda: Unul la spital...

Tipătescu: Nouă...

Pristanda: Două... la catrindală, la Sf. Niculae...

Tipătescu: Unsprezece.

Pristanda: Două la prefectură... paispce...

Tipătescu: (râzând) Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură.

Pristanda: Nu, coane Fănică, să trăiţi! (continuă repede, pe nerăsuflate.) Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci...

Tipătescu: (râzând) Le-ai maii numărat o dată pe toate astea şi aduni rău...

Pristanda: Doamne păzeşte, coane Fănică, să trăiţi, patruzeci şi patru, în cap... patruzeci şi patru... Cum zic, unul-două, poate vântul... ori cine ştie...

Tipătescu: (râzând) Ghiţă... apoi nu mă orbi de la obraz aşa.

Pristanda: (schimbând deodată tonul, umilit şi naiv) Famelie mare... renumeraţie după buget mică...

Tipătescu: (uitându-se la ceas) Ia să lăsăm steagurile, Ghiţă...

Pristanda: Curat să le lăsăm, coane Fănică.

Tipătescu: Spune odată istoria de-aseară, că mă grăbesc.

Pristanda: Bine ziceţi, coane Fănică. Aseară pe la zece şi jumătate, mă duc acasă, îmbuc ceva şi mă dau aşa pe-o parte să aţipesc numai un minuţel, că eram prăpădit de ostenit de la foc. Nevasta zice, pardon: "Dezbracă-te Ghiţă, şi te culcă". Eu, nu; eu, la datorie, coane Fănică, zi şi noapte la datorie. Aşa, mă scol cam pe la douăspce fără un sfert, şi, pardon, mă dezbrac de mondir, scoţ chipiul, mă-mbrac ţivileşte şi plec... la datorie, coane Fănică. Până să plec se făcuse vreo unul după douăspce. O iau prin dosul primăriei, şi apuc pe maidan ca să ies la bariera "Unirii". Când dau să trec maidanul, văz lumină la ferestrele de din dos ale lui d. Nae Caţavencu, şi ferestrele vraişte. Ulucile înalte... dacă te sui pe uluci, poţi intra pe fereastră în casă. Eu, cu gândul la datorie, ce-mi dă în gând ideea? Zic: ia să mai ciupim noi ceva de la onorabilul, că nu strică... şi binişor, ca o pisică, mă sui pe uluci şi mă pui s-ascult: auzeam şi vedeam cum v-auz şi m-auziţi, coane Fănică, ştiţi ca la teatru.

Tipătescu: Ei, ce?

Pristanda: Jucaseră stos.

Tipătescu: Cine era?

Pristanda: Cine să fie? Dăscălimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici...

Tipătescu: Şi popa?

Pristanda: Da, popa şi d. Tăchiţă, şi Petcuş, şi Zapisescu, toată gaşca-n păr. Jocul era pe isprăvite... şi fumărie de tutun... ieşea pe fereastră ca de la vapor. Mai juca popa şi cu Petcuş. Ăilalţi şedeau de vorbă.

Tipătescu: Şi Caţavencu mă-njura?

Pristanda: Grozav, coane Fănică, pe guvern şi pe dv.... şi-şi număra voturile.

Tipătescu: Dăscălimea, popa şi moflujii.

Pristanda: Curat moflujii!

Tipătescu: Las' că le dau eu voturi.

Pristanda: Da' să vedeţi ce s-a-ntâmplat... coane Fănică. Din vorbă-n vorbă, Caţavencu zice: "Mă prinz cu d-voastră că o să voteze cu noi cine cu gândul nu gândiţi, unul pe care contează bampirul - şi acolo, pardon, tot bampir vă zicea - pe care contează bampirul ca pe Dumnezeu... şi când l-om avea pe ala, i-avem pe toţi... Ia ascultaţi scrisoarea asta"... şi scoate o scrisorică din portofel... "Ia ascultaţi..." Diavolul de popă, n-are de lucru? Se scoală repede de la joc şi zice: "Să mă-ngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi, s-o ascult şi eu... să-mi aprinz numai ţigara..." Şi, coane Fănică, se scoală de la joc, aprinde chibritul, trage din ţigară şi vine să arunce chibritul aprins pe fereastră drept în ochii mei... Mă trag înapoi, alunec de pe uluci şi caz pe maidan, peste un dobitoc, care pesemne trece ori şedea lângă uluci. Dobitocul începe să strige, toţi din casă sar năvală la fereastră; eu, cum căzusem, mă ridic degrabă, o iau pituliş pe lângă uluci şi intru în curtea primăriei.

Tipătescu: (interesându-se de povestire) Ei?

Pristanda: M-am maiîntors eu, dar închiseseră ferestrele şi lăsaseră perdelele.

Tipătescu: Cine să fie? Ce scrisoare? Nu pricep... Ghiţă, eu trebuie să mă duc la dejun, să nu fac pe nenea Zaharia şi pe Zoe să m-aştepte. Ei nu dejunează fără mine, şi nenea Zaharia nu iese înainte de dejun. Şi mai ales cum e Zoe nerăbdătoare...

Pristanda: Ce-mi ordonaţi, coane Fănică?

Tipătescu: Să-mi afli ce scrisoare e aia şi de cine e vorba.

Pristanda: Ascult, coane Fănică.

Tipătescu: Dacă s-ar putea să punem mâna şi pe firul ăsta, - nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lui Caţavencu, - dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu desăvârşire, ş-apoi să-l lucrăm pe onorabilul!

Pristanda: Curat să-l lucrăm!

Tipătescu: Stăi un minut până să-mi schimb haina; ieşim împreună; am să-ţi mai spun ceva.

Pristanda: Stau, coane Fănică.

(Tipătescu iese în stânga.)

SCENA II

Pristanda: (singur) Grea misie, misia de poliţai... Şi conul Fănică cu coana Joiţica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: "Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot şi-i papă tot, că sătulul nu crede la îl flămând..." Zic: curat! De-o pildă, conul Fănică: moşia moşie, foncţia foncţie, coana Joiţica, coana Joiţica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache... (luându-şi seama) babachii... Da' eu, unde? Famelie mare, renumeraţie după buget mică. (şase în fund pe un scaun la o parte.)

SCENA III
Zaharia Trahanache, Ghiţă Pristanda, apoi Tipătescu şi Zoe

Trahanache: (intră prin fund, fără să ia seama la Ghiţă, care se ridică răpede la intrare. Trahanache e mişcat) A! Ce coruptă soţietate!... Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic: enteresul şi iar enteresul... Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri în scrisoare: vezi, tânăr tânăr, dar cop, serios băiat! Zice:
"Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!"... Auzi d-ta mişelie, infamie. (vede pe Ghiţă.) Aici era Ghiţă? (se stăpâneşte.)

Pristanda: Aici, sărut mâna, coane Zahario.

Trahanache: Fănică a ieşit?

Pristanda: Ba nu, coane Zahario, vine numaidecât momental, e dincolo... A! Iată conul Fănică.

Tipătescu: (cu pălăria şi haina de oraş vine din stânga, e surprins la vederea lui Zaharia) Neica Zaharia! Cum se poate? Ai ieşit înainte de dejun? Ce e?

Trahanache: E comedie, mare comedie, Fănică, stăi să-ţi spui. (îi face semn să expedieze pe Pristanda.)

Pristanda: (răpede) Mai aveţi ceva să-mi ordonaţi, coane Fănică?

Tipătescu: Nu... Nu uiţi de ce-am vorbit. Trebuie să avem dezlegarea istoriei cât mai degrabă.

Pristanda: Ascult.

Tipătescu: Nene Zahario, e lung ce ai să-mi spui? Nu mi-o poţi spune la dejun?

Trahanache: Ai puţintică răbdare... Nu trebuie să ştie Joiţica... E comedie mare, Fănică. (şede pe canapea, cu spatele spre fund.)

Tipătescu: (uitându-se la ceas) Atuncea treci, Ghiţă, pe la nenea Zaharia p-acasă şi lasă-i vorbă coanei Joiţichii - nu-i aşa, nene Zahario? - Să fie aşa de bună să nu se supere dacă om întârzia de la dejun... avem ceva politică de vorbit între bărbaţi.

Pristanda: Ascult, coane Fănică.

(Pristanda pleacă spre fund. Tipătescu se întoarce spre Trahanache şi coboară. Când Pristanda vrea să iasă prin fund, uşa din dreapta se deschide puţin, Zoe scoate capul, cheamă pe Pristanda: "Pst! Pst! şi închide repede uşa. Tipătescu se întoarce şi îl vede pe Pristanda lângă uşa din dreapta.)

Tipătescu: 'Ai? Un' te duci?

Pristanda: (făcându-i semn să tacă şi arătându-i pe Trahanache) Unde mi-aţi ordonat.

Tipătescu: (fără a înţelege) De ce nu ieşi prin faţă?

Pristanda: (urmându-şi jocul) Da, prin faţă...

(se-ntoarce spre uşa din fund. Tipătescu se-ntoarce iar spre Trahanache. Jocul Zoii se repetă. Fănică se-ntoarce iar. Ghiţă, care este iar lângă uşa din dreapta, iese năvală pe acolo. Tipătescu, dând din umeri, fără să-nţeleagă, se coboară să şază pe fotoliu, lângă Trahanache.)

SCENA IV
Tipătescu, Trahanache

Tipătescu: Ei! Neică Zahario, ce e? Ia spune, te văz cam schimbat!...

Trahanache: Ai puţintică răbdare, să vezi... Azi-dimineaţă, pe la opt şi jumătate, intră feciorul în odaie, - nici nu-mi băusem cafeaua, - îmi dă un răvăşel şi-mi zice că aşteaptă răspuns... De la cine era răvăşelul?

Tipătescu: De la cine?

Trahanache: De la onorabilul d. Nae Caţavencu.

Tipătescu: De la Caţavencu?

Trahanache: Zic: ce are a face Caţavencu cu mine şi eu cu Caţavencu, nici în clin, nici în mâneci, ba chiar putem zice, dacă considerăm după prinţipuri, dinpotrivă.

Tipătescu: Fireşte... Ei?

Trahanache: Stăi, să vezi. (scoate un răvăşel din buzunar şi-l dă lui Tipătescu.)

Tipătescu: (luând răvăşelul şi citind) "Venerabilul d. Zaharia Trahanache, prezident al Comitetului permanent, al Comitetului şcolar, al Comitetului electoral, al Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţie... Loco. (scoate hârtia din plic.) Venerabile domn, în interesul onoarii d-voastre de cetăţean şi de tată de familie, vă rugăm să treceţi astăzi între orele 9 jum. şi 10Êa.m. pe la biuroul ziarului "Răcnetul Carpaţilor" şi sediul Societăţii Enciclopedice-Cooperative "Aurora Economică Română" unde vi se va comunica un document de cea mai mare importanţă pentru d-voastră... Al d-voastre devotat, Caţavencu, director-proprietar al ziarului "Răcnetul Carpaţilor", prezident fundator al Societăţii Enciclopedice-Cooperative "Aurora Economică Română"..." Ei? Ce document?

Trahanache: Ai puţintică răbdare! Să vezi... M-am gândit: să nu mă duc... să mă duc... să nu mă duc... ia, numai de curiozitate, să mă duc, să văz ce moft mai e şi ăsta. Mă îmbrac degrabă, Fănică, şi mă duc.

Tipătescu: La Caţavencu?

Trahanache: Stăi, să vezi... la Caţavencu. - Cum intru se scoală cu respect şi mă pofteşte pe fotel. "Venerabile"-n sus, "venerabile"n jos. "Îmi pare rău, că ne-am răcit împreună, zice el, că eu totdeauna am ţinut la d-ta ca la capul judeţului nostru..." şi în sfârşit o sumă de delicateţuri... Eu serios, zic: "Stimabile, m-ai chemat să-mi arăţi un docoment, arată docomentul!" Zice: "Mi-e teamă, zice, că o să fie o lovitură dureroasă pentru d-ta, şi ar fi trebuit să te pregătesc mai dinainte, d-ta un bărbat aşa de, şi aşa de..." şi iar delicateţuri. Zic iar: "Stimabile, ai puţintică răbdare, docomentul"... El iar: "...că de, damele..." Să vezi unde vrea să m-aducă mişelul!... Biata Joiţica! Să nu cumva să-i spui, să nu care cumva să afle! Cum e ea simţitoare!...

Tipătescu: Ce! A cutezat? Mizerabilul (se ridică turburat.)

Trahanache: (oprindu-l) Stăi, să vezi! "...că de, damele, zice, nu înţeleg totdeauna meritele şi calităţile morale ale bărbatului, şi respectul care va să zică, ce trebuie să-i poarte..." În sfârşit (Tipătescu fierbe) ce s-o mai lungesc degeaba! După ce-i pui piciorul în prag şi-i zic: "Ia ascultă, stimabile, ai puţintică răbdare: docomentul!" vede mişelul că n-are încotro, şi-mi scoate o scrisorică... Ghiţi a cui şi către bine?

Tipătescu: (de abia stăpânindu-şi emoţia) A cui? A cui, nene Zahario?

Trahanache: Stăi să vezi. (răspicat şi râzând.) A ta cătră nevastă-mea, cătră Joiţica! Scrisoare de amor în toată regula... 'Ai? Ce zici d-ta de asta?

Tipătescu: (turburat rău) Nu se poate, nu se poate!

Trahanache: Am citit-o de zece ori poate: o ştiu pe dinafară! Ascultă: "Scumpa mea Zoe, venerabilul (adică eu) merge deseară la întrunire (întrunirea de alaltăieri seara). - Eu (adică tu) trebuie să stau acasă, pentru că aştept depeşi de la Bucureşti, la care trebuie să răspunz pe dată; poate chiar să mă cheme ministrul la telegraf. Nu mă aştepta, prin urmare, şi vino tu (adică nevastă-mea, Joiţica), la cocoşelul tău (adică tu) care te adoră, ca totdeauna, şi te sărută de o mie de ori, Fănică..." (priveşte lung pe Tipătescu, care e în culmea agitaţiei.)

Tipătescu: (plimbându-se înfuriat) Nu se poate! O să-i rup oasele mizerabilului!... Nu se poate!

Trahanache: (placid) Fireşte că nu se poate; dar ţi-ai fi închipuit aşa mişelie... (cu candoare.) Bine frate, înţeleg plastografie, până unde se poate, dar până aci nu înţeleg... Ei, Fănică, să vezi imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri! (oprindu-se şi privind pe Tipătescu, care se plimbă cu pumnii încleştaţi; cu mirare şi ciudă.) Uite-te la el cum se turbură! Lasă, omule, zi-i mişel şi pace! Ce te aprinzi aşa? Aşa e lumea, n-ai ce-i face n-avem s-o schimbăm noi. Cine-şi poate închipui până unde poate merge mişelia omului!

Tipătescu: (acelaşi joc) Mizerabilul!

Trahanache: Măi omule, ai puţintică răbdare, zi-i ce i-am zis eu: "Eşti tare, stimabile, la machiaverlicuri, tare, n-am ce să zic; dar nu ţi-ai găsit omul..." Ei, dacă a văzut că nu i se trece cu mine, ştii la ce-a ajuns? Mi-a spus că, dacă nu dau eu importanţă lucrului, o să-i dea publicul, pentru că scrisoarea o să se publice duminică la gazată şi o să fie pusă în cercevea, ca s-o vază oricine-o pofti.

Tipătescu: (turbat) Îl împuşc! Îi dau foc! trebuie să mi-l aducă aci numaidecât, viu ori mort, cu scrisoarea. (se răpede în fund.) Ghiţă! Ghiţă! Să vie poliţaiul!

Trahanache: (după el până în fund) Ai puţintică. (întorcându-se singur în scenă.) E iute! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deştept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip... trebuie să ai şi puţintică diplomaţie!

Tipătescu: (întorcându-se din fund) Infamul! Canalia!

Trahanache: Ei, astâmpără-te omule, şi lasă odată mofturile, avem lucruri mai serioase de vorbit. Deseară e întrunire. S-a hotărât? Punem candidaturalui Farfuridi? Ce facem? - Deseară, am aflat că dăscălimea cu Caţavencu şi cu toţi ai lor vor să facă scandal. Trebuie să-i spunem lui Ghiţă să îngrijească. Mişelul de Caţavencu o să ia deseară cuvântul ca să ne combată...

Tipătescu: (fierbând mereu) Nu te teme, nene Zahario, deseară d. Caţavencu nu o să fie la întrunire, o să fie în altă parte - la păstrare.

Trahanache: 'Aide, mergi la dejun?

Tipătescu: Nu, neică Zahario, mulţumim, am treabă. Du-te dumneata singur; sărutări de mâini coanii Joiţichii.

Trahanache: Bine, dar la prânz desigur. Deseară eu mă duc la întrunire, trebuie să stai cu Joiţica, i-e urât singură. După întrunire avem preferanţă...

Tipătescu: (ameţit) Da, neică Zahario.

Trahanache: La revedere, Fănică.

Tipătescu: La revedere, neică Zahario...

Trahanache: (mergând spre uşe, condus de Tipătescu) Şi nu te mai turbura, neică, pentru fitece mişelie. Nu vezi tu cum e lumea noastră? Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip, nu merge s-o iei cu iuţeală, trebuie să ai (cu fineţă) puţintică răbdare... (iese în fund.)

SCENA V
Tipătescu, apoi Zoe

Tipătescu: (vine ameţit şi-mpleticindu-se din fund şi cade pe un scaun cu capul în mâni) Ce să fac? Ce să fac? Şi numai vine Ghiţă!...

Zoe: (ieşind din dreapta misterios şi coborând repede lângă el) Fănică! Fănică!

Tipătescu: (ridicându-se iute) Zoe!... Ştii?

Zoe: (dezolată) Ştiu! Sunt nenorocită, Fănică. Ştiu... am fost dincolo în odaie, am intrat pe scăricica din dos... Am venit numaidecât după Zaharia. N-am avut curaj să dau ochii cu el, măcar că nu crede... Am auzit tot, tot, tot. Sunt nenorocită, Fănică... Când a plecat Ghiţă, l-am chemat dincolo (Tipătescu înţelege), i-am spus tot: numai el ne poate scăpa.

Tipătescu: De unde aflaseşi?

Zoe: Eu am ştiut numaidecât după Zaharia... Uite!... (îi dă o scrisoare. Scena aceasta se face cu multă nervozitate.)

Tipătescu: (citind) "Stimabilă doamnă, la redacţia noastră se află un document iscălit de amabilul nostru prefect şi adresat d-voastre. Acest document vi s-ar putea ceda în schimbul unui sprijin pe lângă amabilul în cestiune. Binevoiţi dar a trece îndată pe la biuroul nostru, spre a regula această afacere într-un chip mulţumitor pentru amândouă părţile..." - (cu desperare.) Cum? Cum? Când ai pierdut biletul, Zoe?

Zoe: (înecată) Nu ştiu... alaltăieri sera, când am plecat de la tine, îl aveam; când am ajuns acasă, nu ştiu dacă-l mai aveam; poate să fi scos batista pe drum şi mi-a căzut scrisoarea: le aveam tot într-un buzunar!

Tipătescu: A! Ce nenorocire!

Zoe: M-am dus la Caţavencu... de la el veneam acuma. Mi-a propus să-mi dea înapoi scrisoarea, cu condiţie să-i asigurăm alegerea. Aminteri, publică scrisoarea poimâine...

Tipătescu: (în prada agitaţiei) Lupta este desperată. Vrea să ne omoare, trebuie să-l omorâm!... Şi nu mai vine Ghiţă...

Zoe: Pe Ghiţă l-am trimes eu la Caţavencu, să-i cumpere scrisoarea cu orice preţ.

Tipătescu: Care va să zică Ghiţă e acolo?

Zoe: Desigur. (se aude zgomot.)

Tipătescu: El trebuie să fie... (se răpede la uşa din fund, o deschide şi se trage iute înapoi.) A! Ascunde-te... degrabă. (o duce repede şi ies amândoi prin stânga.)

SCENA VI
Farfuridi, Brânzovenescu, intrând misterios din fund; apoi Tipătescu din stânga

Brânzovenescu: Poate să nu fie tocmai aşa; poate că e o manoperă... o manoperă grosolană, ca să intimideze pe câţiva nehotărâţi...

Farfuridi: (cu intenţie fină) Pe venerabilul d. Trahanache l-am văzut intrând la Caţavencu, astăzi pe la zece, când mă duceam în târg... Eu, am n-am să-ntâlnesc pe cineva, la zece fix mă duc la târg...

Brânzovenescu: Ei!

Farfuridi: Pe respectabila madam Trahanache am văzut-o ieşind de la Caţavencu tot astăzi pe la unsprezece, când mă-ntorceam din târg... Eu, am n-am clienţi acasă, la unsprezece fix mă-ntorc din târg...

Brânzovenescu: Nu-nţeleg.

Farfuridi: Cum nu-nţelegi? La unsprezece fix...

Brânzovenescu: Nu frate, nu-nţeleg daraverile astea cu opoziţia! Tu ai văzut pe Trahanache întâi, pe urmă pe madam Trahanache, şi eu adineaori am văzut pe poliţaiul, pe Ghiţă, intrând la Caţavencu...

Farfuridi: (cu intenţie)

Brânzovenescu: (cu îndoială) Să fie trădare la mijloc? 'Ai?

Farfuridi: Eu merg şi mai departe şi zic: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi!...

Brânzovenescu: Prefectul trebuie să ne dea cheia comediei ăştia... Iacătă-l...

Tipătescu: (venind din stânga turburat şi dându-şi aer silit de degajare) Salutare, salutare, stimabile!

Brânzovenescu: (aparte) E galben!

Farfuridi: (aparte) Ce roşu s-a făcut. (tare.) Salutare, salutare, onorabile...

Tipătescu: (oferindu-le locuri) Ia poftiţi, ia poftiţi, mă rog.

Brânzovenescu: Mulţumim, mulţumim, stimabile, dar ne cam grăbim: sunt douăsprece trecute.

Farfuridi: Şi eu, am n-am înfăţişare, la douăsprece trecute fix mă duc la tribunal...

Brânzovenescu: Uite de ce e vorba, stimabile, să fim scurţi. Prin târg... se spune...

Farfuridi: Adică, dă-mi voie, să fim expliciţi; mie îmi place să pun punctele pe i... Se aude...

Brânzovenescu: Se aude... cum că partidul nostru dă la colegiul II ajutor lui Caţavencu...

Tipătescu: (mişcat) Care partid? Care Caţavencu?

Brânzovenescu: Cum care partid?

Farfuridi: Adică partidul nostru: madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi şi ai noştri... să ducem pe braţe pe d. Caţavencu.

Tipătescu: Şi cine spune asta? (râde silit.)

Brânzovenescu: Nu râde, stimabile, nu râde; a început să se vorbească...

Farfuridi: Şi de!... Ce să zicem! Lumea are pentru ce să intre la bănuieli.

Brânzovenescu: D. Trahanache la vizită la d. Caţavencu...

Tipătescu: Ei?

Farfuridi: Madam Trahanache la vizită la d. Caţavencu...

Tipătescu: Ei?

Brânzovenescu: D. Ghiţă poliţaiul la vizită la d. Caţavencu...

Farfuridi: De unde şi până unde?

Brânzovenescu: Noi, ce să zicem - ne temem de ce spune lumea...

Tipătescu: (nervos) Ei, ce spune lumea?

Farfuridi: Vrei să vorbesc curat şi desluşit, stimabile? Ne temem de trădare... Na!

Tipătescu: (după ce s-a întors când la unul când la altul, supărat cătră Farfuridi) Amice, d-le Farfuride, nu ţi se pare d-tale că te faci mai catolic decât Papa?

Farfuridi: Da, când e vorba de prinţipuri, stimabile, da, mă faci, adică nu, nu mă fac, sunt când e vorba de asta, sunt mai catolic decât Papa...

Tipătescu: (supărat) Domnilor, nu primesc acasă la mine astfel de observaţii, pe care, daţi-mi voie să vă spui, le consider ca nişte insulte...

Farfuridi: Să nu ne iuţim, stimabile...

Tipătescu: Cum să nu mă iuţesc, onorabile? D-voastră veniţi la mine acasă, la mine, care mi-am sacrificat cariera şi am rămas între d-voastră, ca să vă organizez partidul -căci fără mine, trebuie să mărturisiţi, că d-voastră n-aţi fi putut niciodată să fiţi un partid -d-voastră veniţi la mine acasă să mă numiţi pe faţă trădător... A! asta nu pot să v-o permit...

Brânzovenescu: (scoţând o hârtie din buzunar) Mă rog, iată ce se împarte acum prin târg, din partea lui d. Caţavencu... E tipărit, stimabile!

Tipătescu: (mişcat, îi smulge hârtia) Tipărit?

Farfuridi: (smulgându-i-o el) Da, tipărit, dă-mi voie... (citeşte.) "Dăm ca pozitivă ştirea cum că desigur candidatura amicului nostru politic d. Caţavencu, prezidentul grupului independent, este pusă la adăpost de orice loviri din partea administraţiei. Din contra, avem cuvinte puternice pentru a crede că atât bătrânul şi venerabilul d. Trahanache, prezidentul Comitetului electoral, cât şi junele şi onorabilul nostru prefect, ar fi convinşi în fine că în împrejurările prin care trece ţara, judeţul nostru nu poate fi mai bine reprezentat decât de un bărbat independent ca amicul nostru d. Ca-ţa-ven-cu... D. Caţavencu va lua cuvântul la întrunirea de deseară... Comitetul grupului independent." (vorbit.)... Aud?

Tipătescu: (aparte) Nu mai rămâne nici o clipă de pierdut. (tare.) Domnilor, vă rog, nişte afaceri importante mă cheamă numaidecât la telegraf... Mă scuzaţi... dar... (merge la o masă şi trage clopoţelul, apoi iese în fund.)

Brânzovenescu: Aşa scurt?

Farfuridi: Adică, cum am zice, poftiţi pe uşe afară... Bine?

Tipătescu: (apare în fund cu un fecior) Unde e Ghiţă?

Feciorul: L-am căutat în tot târgul, coane Fănică, nu e. (vorbesc încet în fund.)

Brânzovenescu: (care a vorbit încet cu Farfuridi) 'Aide la Trahanache... Aici am aflat tot... 'Aide...

Farfuridi: Brânzovenescule, mi-e frică de trădare... Câte ceasuri sunt?

Brânzovenescu: Douăsprece trecute...

Farfuridi: Douăsprece trecute?... Eu, la douăsprece trecute fix...

Tipătescu: (coborând între ei) Astfel dar, d-lor...

Brânzovenescu: Ne ducem, ne ducem, stimabile, nu voim să facem deranj...

Farfuridi: (grav) Ne ducem, dar gândeşte-te stimabile, că suntem membrii aceluiaşi partid... Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie (cu oarecare emoţie) dacă cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea (cu intenţie), dar urăsc pe trădători... (schimbând tonul, cu dezinvoltură.) Salutare, salutare, stimabile!...

Brânzovenescu: (asemenea) Salutare!...

Tipătescu: (închizând uşa după ei, grozav de plictisit) A! (coboară.)

SCENA VII
Tipătescu, Zoe apoi Cetăţeanul turmentat

Zoe: (ieşind din stânga repede) S-a dus?... Ai văzut, Fănică? Ai auzit? Şi Ghiţă nu mai vine... Fănică, Fănică, ne ameninţă o nenorocire grozavă...

Tipătescu: Taci! Vine cineva. E Ghiţă desigur. (se repede la uşa din fund prin care apare Cetăţeanul turmentat.)

Cetăţeanul: (şovăind) Sluga! (în tot jocul sughite şi şovăie.)

Zoe: Cine e ăsta?

Tipătescu: Ce pofteşti d-ta?

Cetăţeanul: Eu?... (sughite.) Eu sunt alegător...

Tipătescu: (nervos) Cum te cheamă?

Cetăţeanul: Cum mă cheamă? Ce trebuie să spui cum mă cheamă... vorba e, sunt alegător? (şovăie.)

Zoe: E turmentat?

Tipătescu: Dracul să-l ia! Nu e nimeni afară: lasă să-mi intre aici toţi nebunii, toţi beţivii... 'Aide, ieşi!

Cetăţeanul: Nu sunt turmentat... (zâmbind) coană Joiţico... Las' că ne cunoaştem... Mă cunoaşte conul Zaharia de la 11 fevruarie... Nu e vorba, ţinem de d. Nae Caţavencu... e din Soţietate... dar vorba e, eu alegător... eu... (sughite) apropritar, eu pentru cine votez? (sughite) D-aia am venit. (şovăie.)

Zoe: Trimite-l, Fănică, dă-i drumul... e ameţit de tot...

Tipătescu: (luându-l cu binişorul) Fii bun, cetăţene, du-te. Aldată mai vorbim.

Cetăţeanul: Dar ce să vorbim aldată?

Zoe: A!

Cetăţeanul: Acu ce treabă avem?... Nu vă uitaţi la mine că sunt aşa de... Am făcut-o de oaie de tot. Să vezi d-ta cum de a devenit la băutură... (sughite) că a fost lată de tot...

Tipătescu: (necăjit) Fii bun, omule, şi-nţelege. (vrea să-l apuce.)

Cetăţeanul: Eu am găsit (sughite) o scrisoare...

Tipătescu şi Zoe: O scrisoare!

Cetăţeanul: Da. (cătră Tipătescu.) A d-tale cătră coana Joiţica... Am găsit-o alaltăieri seara pe drum, când ieşeam de la întrunire... Fă-ţi idee (sughiţă) de alaltăieri seara până azi-dimineaţă s-o duci într-un chef!...

Tipătescu: (răpezindu-se şi apucându-l cu amândouă mâinile de gât) Mizerabile!

Cetăţeanul: Nu mă zgudui (sughite) că ameţesc...

Zoe: Lasă-l, Fănică, să vedem.

Cetăţeanul: Lăsaţi-mă să vedeţi. Când am găsit-o, de curiozitate am deschis-o şi m-am dus subt un felinar, s-o citesc. N-apucasem s-o isprăvesc bine... şi haţ! Pe la spate, d. Caţavencu dă să mi-o ia.

Tipătescu: Şi (desperat) ţi-a luat-o?

Zoe: (acelaşi joc) Ţi-a luat-o?

Cetăţeanul: Aş! Am băgat-o în buzunar. Zice d. Nae: "Aşa? Facei parte din Soţietatea noastră şi primeşti scrisori de la prefectul, cetăţene, bravos!" - Zic: (sughite) Aş! De la prefectul! - Zice: "I-am cunoscut slova... Ia arată-mi-o. -Doamne păzeşte!" Ba că dă-mi-o, ba că nu ţi-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o ţuică... una-două-trei... pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i cu bere... A făcut cinste d. Nae... l-am băut... oo! L-am băut!

Zoe: Dar scrisoarea?

Tipătescu: Scrisoarea (se repede la el strigând), unde e scrisoarea?

Cetăţeanul: Nu striga (sughite) că ameţesc!... O am la mine scrisoarea. (amândoi îl ascultă şi-l privesc cu îndoială şi nerăbdare nervoasă.) Da.

Zoe: şi Tipătescu: S-ar putea!

Cetăţeanul: Da... o am lamine. (căutându-se prin buzunare). Ehei! D. Nae zicea că-mi dă zece poli pe ea; zic: nu trebuie, onorabile, parale... slava Domnului... apropitar sunt (sughite), alegător... (sughite şi se caută mereu.) Vorba e... eu (sughite), eu pentru cine votez? (se opreşte din căutat şi cu simplicitate.) Am pierdut-o! (se mai caută, apoi cu hotărâre.) Am pierdut-o!

Tipătescu: A!

Zoe: Ţi-a furat-o Caţavencu!

Cetăţeanul: Adică d. Nae. Se prea poate... că am şi dormit... Vezi d-ta (Zoe şi Tipătescu îşi frâng mâinile) fă-ţi idee... dă-i cu bere... dă-i cu vin... dă-i cu vin... dă-i cu...

Tipătescu: (apucându-l şi zguduindu-l) Mizerabile! Ce ai făcut?

Cetăţeanul: (căzând pe un scaun) Nu mă zgudui!

SCENA VIII
Aceiaşi - Ghiţă Pristanda

Pristanda: (intră gâfâind într-un suflet, prin fund) Coane Fănică! Coană Joiţico!

Tipătescu şi Zoe: Ghiţă!

Pristanda: Vine! Vine conul Zaharia!

Cetăţeanul: (pufnind) Conul Zaharia?... Nu mai spune (sughite) că ameţesc...

Tipătescu: (lui Pristanda, arătând pe Cetăţeanul turmentat) Ia-l pe nenorocitul ăsta, şi...

Zoe: Şi dă-i drumul prin dos, pe scara a mică.

Pristanda: (ridicând pe Cetăţeanul turmentat) 'Aide, cetăţene! (îl împinge spre dreapta.)

Cetăţeanul: Nu mă-mpinge (sughite) că ameţesc.

Pristanda: (acelaşi joc) 'Aide!

Cetăţeanul: Vorba e... eu pentru cine votez?...

Pristanda: 'Aide!

Cetăţeanul: Nu mă-mpinge (sughite) că ameţesc. (iese, împins de Pristanda.)

SCENA IX
Zoe, Tipătescu, apoi Ghiţă Pristanda şi Trahanache

Tipătescu: (răpede Zoii) De Zaharia nu avem teamă: ştie tot, dar nu crede nimica... N-ai auzit?

Zoe: Fănică! Fănică! (Ghiţă intră din dreapta.) Ce-ai făcut, Ghiţă? Ai fost la Caţavencu?

Pristanda: Am fost, coană Joiţico... Se lasă greu, greu de tot: ori o mie de poli, ori deputăţia...

Tipătescu: Trebuie să punem mâna pe el. (hotărât.) Du-te Ghiţă, ia jandarmi... viu ori mort, trebuie să mi-l aduci la poliţie, acuma într-un moment...

Zoe: Fănică!...

Tipătescu: Du-te.

Pristanda: Ascult! (vrea să pornească spre fund, în momentul acesta intră Trahanache cu aerul triumfător.)

Trahanache: L-am prins cu alta mai boacănă!

Zoe: (începând să se jelească şi căzându-i ca leşinată în braţe) Nene! Nene!

Trahanache: Joiţico! (către Tipătescu].) A aflat?

Tipătescu: Ştie tot!

Trahanache: (îngrijind-o, după ce a pus-o cu ajutorul lui Pristanda pe fotoliu) Bine, omule, nu ţi-am zis să nu-i spui? O ştiam eu cât e de simţitoare! Iaca vezi! (toţi o îngrijesc.) Ei! Ţi-am spus că l-am prins pe onorabilul cu alta mai boacănă... Ghiţă, iute un pahar cu apă. (Ghiţă iese în stânga.)

Tipătescu: (bătând în palmele Zoii) Care onorabil?

Trahanache: (acelaşi joc) Ei, ai puţină răbdare... Caţavencu, de...

Tipătescu: Cu ce alta?

Trahanache: (bătând cu putere în palmele Joichiţii) Cu altă plastrografie... Ce plastograf!

Pristanda: (care a venit cu paharul cu apă) Curat plastograf!

(Cortina)

Read More

Nu poți sa te porți cu ,, mănuși albe " ... cu o banda de penali ! Sofia 23 July 2013 ... Bulgarii au intrat în parlament și i au sechestrat pe parlamentari ...noi putem scăpa de USL și de penali doar făcând la fel ...

Nu poți sa te porți cu ,, mănuși albe " ... cu o banda de penali !

Bulgarii  au intrat în parlament și i au sechestrat pe parlamentari ...noi putem scăpa de USL și de penali doar făcând la fel ... prin vorbe și prin manifestații pașnice nu vom scăpa de ei !  Vi se pare ca ei se comporta pașnic cu noi ? Nu vedeți ca își bat joc de noi ? Nu nu este instigare la ura  ... este doar singura metoda de a  putea trai cu demnitate în ȚARA  NOASTRĂ  ... NU A LOR A PENALILOR !

Proteste violente la Sofia. 30 de deputaţi şi trei miniştri au fost blocaţi în Parlament de manifestanţii care cer demisia guvernului. De 40 de zile în capitala Bulgariei, Sofia şi în alte câteva mari oraşe, mii de oameni se adună în stradă ca să schimbe clasa politică.

Read More