UNGURI DIN TRANSILVANIA!
SINUCIDEŢI-VĂ!
Mai zilele trecute Buletinul de Carei a dat la public un articol al unui deputat român, care consuna cam astfel: „De ce permite Statul Român înfiinţarea în Transilvania filiale ale partidului extremist maghiar JOBBIK”. În comentariul de adnotare al întrebării de referinţă am propus un răspuns. Dar acesta a fost , este, şi va fi parţial şi asta pentru că am gândit ca un român. Răspunsul complet, şi adevărat avea să-l dea un mare patriot maghiar, budapestan, pe care aveam să-l ascult vineri, 7 februarie, la miezul nopţii, ştiţi Domniile Voastre , după ce ne-am umplut sufletele de frumos de undeva din Crimeia. Ei bine am comutat pe TVR3 şi am ascultat o emisiune în limba maghiară. Vorba fie „ascultat!”, pentru că nu cunosc limba maghiară, în condiţiile în care trebuie să recunosc că mi-ar fi prins foarte bine, întrucât mi-ar fi făcut drumul mai scurt spre civilizaţia poporului vecin, cei ce l-au dat pe Petofi, Liszt, Bartok, Ady Endre, Kalman şi ceilalţi mari apostoli ai culturii maghiare, cultură ce ocupă un frumos loc în concertul civilizator mondial. Ca să fiu corect am citit emisiunea în care o harnică intervievatoare, a purtat o foarte frumoasă discuţie cu , se pare, o mare personalitate maghiară, îl numesc pe Tamas Gaspar Miklos, care a dat soluţia corectă întrebării pe care şi-o punea deputatul român. În rezumat, indirect, acesta spunea: „Pentru că ungurii din ţara mamă vor „Să-i sinucidă!” pe ungurii din Transilvania!” Iar acum cuvenita dezlegare: Guvernul Orban a vrut să adune la pieptul său „ungurii de pretutindeni”, nu atât din mare dragoste pentru ei, cât pentru a extinde masa de persoane manipulabile prin „dragostea de patrie”, mai exact cei aflaţi pe teritorii pe care şi le-ar dori anexate, să le sporească ura împotriva „status-quoului” în care trăiesc, şi să le infuzeze un spirit de indisciplină civică în raport cu majoritarii printre care sunt disiminaţi, respectiv împotriva unor etnii majoritare între graniţele cărora se află, şi, să-şi mărească numărul de electori ce se vor prezenta la urne la varii exerciţii electorale. Ei bine din Transilvania, prin dubla cetăţenie, au revenit la „pieptul patriei mamă” de abia vreo 60.000 de suflete. Anul 2014, pentru Ungaria, este un an electoral. Se bate dreapta (n.n. Fidesz şi Jobibk”) cu stânga constituită din formaţiuni politice mai temperate, şi fie una fie alta va câştiga. Dacă va pierde dreapta (îi numim pe primii, respectiv extrema dreaptă) îi vor înjura, mai mult îi vor dispreţui sau chiar îi vor urî pe ungurii de cetăţenie română pentru două motive explicite: primul, pentru că n-au revenit de la mic la mare, întreaga suflare ungaro-transilvană, la pieptul patriei mamă, pentru a putea fi prezenţi la scrutin, iar a doua oară pentru că, ăia puţinii care au venit la urne vor fi votat cu cei ce n-ar fi trebuit. Iar în al treilea rând îi îndeamnă şi îi cantonează la regim de izolare, un fel de moarte civică, prin aceia că îi face refractari la ori ce apropiere de majoritari, plasându-i într-un fel de carantină în raport cu civilizaţia în care trăiesc, încetinindu-le până la anulare participarea alături de majoritari la crearea civilizaţiei şi a progresului de orice fel al zonei în care îşi au habitatul, condamnându-i la a fi spirite flasce, dacă nu moarte de a binelea pe tărâmul constructivităţii. Şi-i doresc a deveni adevărate eşaloane distructive, iar în starea cea mai blândă refractare la ordinea de convieţuire impusă de legile şi civilizaţia locului. Au mers cu neruşinarea într-atât de departe încât prin vocea preotului, fără Dumnezeu, a omului ce seamănă ură şi intoleranţă să propună scoaterea Transilvaniei de sub deplina suveranitatea statului român şi aşezarea acesteia sub protectorat maghiar (!). A vorbit în continuare despre nivelul de degradare a populaţiei dintre fruntariile ungare, precizând cât de puternic muşcă iredentismul starea moral-civilizatoare a inocenţilor dintre liniile demarcatoare a graniţelor statului, de spiritul antisemit caracteristic anilor 30, împotriva romilor şi a evreilor. Se pare că politica criminală producătoare a genocidului hortyst nu numai că nu-i înspăimântă, cât li se pare atrăgătoare, de unde şi eforturile de a o reimplementa. Cât priveşte autonomia teritorială pentru care militează cozile de topor înregimentate în organizaţii de tip UDMR, a atras atenţia că orice asemănare cu Catalunia este nefericită, întrucât comunitatea catalană pe lângă că este compactă este şi cea mai dezvoltată din punct de vedere suprastructural, respectiv în domeniul dotării cu surse determinatoare de produs social din întreaga Spanie.
Adăugând la ceea ce a spus Tamas Gaspar Miklos împrejurările din apropiere cu hilarul de a se vorbi de soarta unei naţiuni, „Secuii” de jocul cu drapelul secuiesc este de amintit că aceştia au dispărut cu foarte mulţi ani în urmă fiind totalmente înghiţiţi de etnia maghiară, statisticile, respectiv ultimele recensăminte cele anterioare ideii de luptă cu existenţa acestora relevă că doar în jur de cinci sute de persoane şi-au declarat apartenenţa la această etnie. Cu alte cuvinte lipseşte aproape cu desăvârşire. Cei ce au scos la luptă aşa zisa armă de luptă „să salvăm naţiunea secuiască” nu sunt nimic altceva decât „Don Quijoţi” de factură modernă, indivizi ce se pretau la jocuri juvenile într-o confruntare pe care o doresc un război, şi nu unul oarecare, cât unul mare şi peste toate serios.
Personalitatea budapestană a vorbit apoi şi de globalizare, cu înţelesul că în Europa , entitate multinaţională ce a făcut severi paşi spre federalizare, o discuţie despre stricarea fruntariilor naţionale este un act politic păgubos. Iar noi adăugăm că graniţele tind să devină linii simbolice într-o lume ce se va supune aceluiaş sistem legislativ, condusă de la un centru unic, o lume în care circulaţia va fi deschisă în universalitate federaţiei, astfel că războaiele de a „jos Trianonul” trebuie să devină doar acte de memorie, sechele urâte ale trecutului, atâta vreme cât maghiarul va avea depline drepturi în spaţiul carpatic iar românul în cel panonic.
Credem că o reevaluare a afectelor cele cărora le dăm turnură de acte politice trebuie să fie puţin pieptănate pentru a le conferi adevărată faţă democratic-civilizatoare.
8 februarie 2014
TIBERIU VANCA
SINUCIDEŢI-VĂ!
Mai zilele trecute Buletinul de Carei a dat la public un articol al unui deputat român, care consuna cam astfel: „De ce permite Statul Român înfiinţarea în Transilvania filiale ale partidului extremist maghiar JOBBIK”. În comentariul de adnotare al întrebării de referinţă am propus un răspuns. Dar acesta a fost , este, şi va fi parţial şi asta pentru că am gândit ca un român. Răspunsul complet, şi adevărat avea să-l dea un mare patriot maghiar, budapestan, pe care aveam să-l ascult vineri, 7 februarie, la miezul nopţii, ştiţi Domniile Voastre , după ce ne-am umplut sufletele de frumos de undeva din Crimeia. Ei bine am comutat pe TVR3 şi am ascultat o emisiune în limba maghiară. Vorba fie „ascultat!”, pentru că nu cunosc limba maghiară, în condiţiile în care trebuie să recunosc că mi-ar fi prins foarte bine, întrucât mi-ar fi făcut drumul mai scurt spre civilizaţia poporului vecin, cei ce l-au dat pe Petofi, Liszt, Bartok, Ady Endre, Kalman şi ceilalţi mari apostoli ai culturii maghiare, cultură ce ocupă un frumos loc în concertul civilizator mondial. Ca să fiu corect am citit emisiunea în care o harnică intervievatoare, a purtat o foarte frumoasă discuţie cu , se pare, o mare personalitate maghiară, îl numesc pe Tamas Gaspar Miklos, care a dat soluţia corectă întrebării pe care şi-o punea deputatul român. În rezumat, indirect, acesta spunea: „Pentru că ungurii din ţara mamă vor „Să-i sinucidă!” pe ungurii din Transilvania!” Iar acum cuvenita dezlegare: Guvernul Orban a vrut să adune la pieptul său „ungurii de pretutindeni”, nu atât din mare dragoste pentru ei, cât pentru a extinde masa de persoane manipulabile prin „dragostea de patrie”, mai exact cei aflaţi pe teritorii pe care şi le-ar dori anexate, să le sporească ura împotriva „status-quoului” în care trăiesc, şi să le infuzeze un spirit de indisciplină civică în raport cu majoritarii printre care sunt disiminaţi, respectiv împotriva unor etnii majoritare între graniţele cărora se află, şi, să-şi mărească numărul de electori ce se vor prezenta la urne la varii exerciţii electorale. Ei bine din Transilvania, prin dubla cetăţenie, au revenit la „pieptul patriei mamă” de abia vreo 60.000 de suflete. Anul 2014, pentru Ungaria, este un an electoral. Se bate dreapta (n.n. Fidesz şi Jobibk”) cu stânga constituită din formaţiuni politice mai temperate, şi fie una fie alta va câştiga. Dacă va pierde dreapta (îi numim pe primii, respectiv extrema dreaptă) îi vor înjura, mai mult îi vor dispreţui sau chiar îi vor urî pe ungurii de cetăţenie română pentru două motive explicite: primul, pentru că n-au revenit de la mic la mare, întreaga suflare ungaro-transilvană, la pieptul patriei mamă, pentru a putea fi prezenţi la scrutin, iar a doua oară pentru că, ăia puţinii care au venit la urne vor fi votat cu cei ce n-ar fi trebuit. Iar în al treilea rând îi îndeamnă şi îi cantonează la regim de izolare, un fel de moarte civică, prin aceia că îi face refractari la ori ce apropiere de majoritari, plasându-i într-un fel de carantină în raport cu civilizaţia în care trăiesc, încetinindu-le până la anulare participarea alături de majoritari la crearea civilizaţiei şi a progresului de orice fel al zonei în care îşi au habitatul, condamnându-i la a fi spirite flasce, dacă nu moarte de a binelea pe tărâmul constructivităţii. Şi-i doresc a deveni adevărate eşaloane distructive, iar în starea cea mai blândă refractare la ordinea de convieţuire impusă de legile şi civilizaţia locului. Au mers cu neruşinarea într-atât de departe încât prin vocea preotului, fără Dumnezeu, a omului ce seamănă ură şi intoleranţă să propună scoaterea Transilvaniei de sub deplina suveranitatea statului român şi aşezarea acesteia sub protectorat maghiar (!). A vorbit în continuare despre nivelul de degradare a populaţiei dintre fruntariile ungare, precizând cât de puternic muşcă iredentismul starea moral-civilizatoare a inocenţilor dintre liniile demarcatoare a graniţelor statului, de spiritul antisemit caracteristic anilor 30, împotriva romilor şi a evreilor. Se pare că politica criminală producătoare a genocidului hortyst nu numai că nu-i înspăimântă, cât li se pare atrăgătoare, de unde şi eforturile de a o reimplementa. Cât priveşte autonomia teritorială pentru care militează cozile de topor înregimentate în organizaţii de tip UDMR, a atras atenţia că orice asemănare cu Catalunia este nefericită, întrucât comunitatea catalană pe lângă că este compactă este şi cea mai dezvoltată din punct de vedere suprastructural, respectiv în domeniul dotării cu surse determinatoare de produs social din întreaga Spanie.
Adăugând la ceea ce a spus Tamas Gaspar Miklos împrejurările din apropiere cu hilarul de a se vorbi de soarta unei naţiuni, „Secuii” de jocul cu drapelul secuiesc este de amintit că aceştia au dispărut cu foarte mulţi ani în urmă fiind totalmente înghiţiţi de etnia maghiară, statisticile, respectiv ultimele recensăminte cele anterioare ideii de luptă cu existenţa acestora relevă că doar în jur de cinci sute de persoane şi-au declarat apartenenţa la această etnie. Cu alte cuvinte lipseşte aproape cu desăvârşire. Cei ce au scos la luptă aşa zisa armă de luptă „să salvăm naţiunea secuiască” nu sunt nimic altceva decât „Don Quijoţi” de factură modernă, indivizi ce se pretau la jocuri juvenile într-o confruntare pe care o doresc un război, şi nu unul oarecare, cât unul mare şi peste toate serios.
Personalitatea budapestană a vorbit apoi şi de globalizare, cu înţelesul că în Europa , entitate multinaţională ce a făcut severi paşi spre federalizare, o discuţie despre stricarea fruntariilor naţionale este un act politic păgubos. Iar noi adăugăm că graniţele tind să devină linii simbolice într-o lume ce se va supune aceluiaş sistem legislativ, condusă de la un centru unic, o lume în care circulaţia va fi deschisă în universalitate federaţiei, astfel că războaiele de a „jos Trianonul” trebuie să devină doar acte de memorie, sechele urâte ale trecutului, atâta vreme cât maghiarul va avea depline drepturi în spaţiul carpatic iar românul în cel panonic.
Credem că o reevaluare a afectelor cele cărora le dăm turnură de acte politice trebuie să fie puţin pieptănate pentru a le conferi adevărată faţă democratic-civilizatoare.
8 februarie 2014
TIBERIU VANCA
