"Cum mângâie dulce, alină uşorSperanţa pe toţi muritorii!Tristeţe, durere şi lacrimi, amorAzilul îşi află în sânu-i de dorŞi pier, cum de boare pier norii.Precum călătorul, prin munţi rătăcind,Prin umbra pădurii cei dese,La slabă lumină ce-o vede lucindAleargă purtat ca de vântDin noaptea pădurii de iese:Aşa şi speranţa - c-un licur uşor,Cu slaba-i lumină pălindă -Animă-nc-o dată tremândul picior,De uită de sarcini, de uită de nori,Şi unde o vede s-avântă.La cel ce în carcere plânge amarŞi blestemă...
Lasa un mesaj vocal