Atât de rar vedem în jur ochi strălucind curat,
Acum când totul e să iei, să n-ai nimic de dat.
În tot mai greu loveşti s-aduni averi fără egal,
Cum să mai credem în poveşti când totu-i pe cântar?
Ce vilă ai, ce bani produci, e tot ce ne-a rămas!
Priveşti în urmă să-nţelegi, să ştii care-a fost primul pas..
Ochii ei mari râdeau plângând, ce bine-ţi aminteşti,
Dar nu mai ştii de ce-a plecat, nu ştiiiii de ce te fereşti.
Tot alergând după averi ne rătăcim de tot.
Pustii, prea singuri şi...
Lasa un mesaj vocal