
"Greşeala şi păcatul, minciuna şi prostia
Ne bântuie fiinţa cu aspre frământări,
Iar noi hrănim nevolnici domoale remuşcări
Cum cerşetorii-n zdrenţe îşi cresc păducheria.
Păcatele-s cât munţii, căinţele mărunte,
Mărturisirea laşă ne-o răsplătim apoi,
Ne reîntoarcem veseli greşelilor din noi
Crezând că biete lacrimi ne fac spre ceruri punte.
În pernele pierzării, Satan înşelătorul
Ne leagănă făptura de taină, ca un voal,
Iar al voinţei noastre nepreţuit metal
La voia-i se topeşte cum se destramă...