Prea multe păsări cardinale
Printre iluzii se rotesc,
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pământesc.
Îmbătrânind de fericire
Într-o mansardă fără flori,
Lăsând păpuşi fără adresă
Pentru serbările din zori.
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină
Dar nu se ştie, nu se ştie, până când...?
Visăm frumos aceeaşi moară
Ascunsă-n tragicul bufon,
Şi măcinăm aceleaşi lacrimi
Când dau părinţii telefon.
Suntem lucizi...
Lasa un mesaj vocal