Degeaba
Cât de repede s-au dus
Anii ăştia ce trecură
Numai am văzut că nu-s
Şi-am îmbătrânit în ură
Ochii ni s-au micşorat
Buzele se subţiară
Fiii ni s-au cocoşat
Şi-au plecat scârbiţi din ţară.
Degeaba, pentru noi luminile s-au stins
Degeaba în mijlocul verii noastre-a nins
Degeaba ne-au secat fîntînile şi plîng
Degeaba păsările gureşe din crîng
Doamne, cât am mai crezut
Că ne ţii candela aprinsă!
Şi noi tot ca la-nceput
În genunchi, cu mâna-ntinsă
Milogindu-ne mereu
Aşteptăm pe scurtătură
Ocolind drumul cel greu
Să ne pice para-n gură.
Cum ne mai vedeam zburând
Vulturi albi, feriţi de rele
Cei aleşi, cei scoşi din rând
Râd luceferi printre stele
Dar sântem cum am rămas
De când ne-am vândut norocul
Orbi de orbi, fără de glas
Căutându-ne iar locul.
Degeaba, pentru noi luminile s-au stins
Degeaba în mijlocul verii noastre-a nins
Degeaba. (Tudor Gheorghe)
