Se afișează postările cu eticheta dragobete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dragobete. Afișați toate postările

duminică, 24 februarie 2013

Dragobete, legenda ?

Dragobete, legenda ?

Ei da ieri Turcescu a trecut de semifinale azi este Dragobete, hai să vedem ce este dragobetele !


Despre Baba Dochia și fiul ei Dragobete Iovan
Legendă din Muntenia
...”Zice că Baba Dochia era o babă bătrâna și avea un fiu, care îl chema
Dragobete Iovan.
Crescând, mamă-sa îl însură si-i dete nevastă.
Însă Baba Dochia trăia foarte rău cu noru-sa și de aceea o punea să facă lucru
peste puterea ei.
Pe la sfârșitul lui făurar, a trimis-o sa-i aducă fragi coapte.
Dumnezeu i-a dat fragi și a adus soacrei sale.
Baba când a văzut fragile coapte a chemat pe fiul său Iovan Dragobete sa
meargă cu oile și caprele la munte...
Sosind prima zi a lunii martie, Baba Dochia se îmbrăca cu nouă cojoace ...și
luă pe fiul său și ...plecă cu oile și caprele la munte.
Abia ajunsă la munte ...un viscol geros se puse pe ei ,si-i udă toate cojoacele.
Rabdă baba o zi și lepădă un cojoc.
Răbdă două și lepădă al doilea cojoc.
Și tot așa în fiecare zi, până când în a noua zi lepădă și cojocul al nouălea.
Atunci, cuprinsă de ger ...se uită la fiul său Iovan să vadă ce face.
Însa fiindcă Iovan Dragobete fusese mai rău îmbrăcat decât mama sa,
înghețase ...și din gură îi atârna un sloi de gheață”
Văzându-l baba crezu că fiul cântă la caval... “oile și caprele, asemenea
înghețase de mult.
Iar în noaptea a noua a înghețat și baba Dochia, sleindu-se pe o piatră din care
curge și astăzi apă...”

Si tot legenda spune : 



       Dragobete ca fiind o entitate mitologica similara zeilor Eros sau Cupidon care a luat la un moment dat si forma fizica pentru ca se aminteste despre el si ca fiu al Dochiei. Totodata se spunea ca, avand o personalitate mult mai expansiva, mai vulcanica decat a celor asemanatori lui, devenise un fel de "nas ceresc" pentru ca, inainte de inceputul primaverii el oficia acolo, in spatiul cosmic, nunta tuturor animalelor. De aceea se si crede ca, pe 24 februarie pasarile nemigratoare sa strang in stoluri, isi construiesc cuiburi si se imperecheaza. Cele care nu reusesc sa faca acest lucru raman fara pui pana anul viitor. Aceasta traditie s-a raspandit cu timpul si la oameni. Fetele si baietii se intalneau, isi alegeau perechea sau pur si simplu isi declarau dragostea pentru ca astfel erau protejati intreg anul de puterea si binecuvantarea Dragobetelui. In unele zone se povesteste chiar despre "goana din ziua de Dragobete" cand, fetele si flacaii, se adunau in preajma satului de unde, la ora pranzului, tinerele porneau in fuga catre casele lor urmarite indeaproape de baieti. Aceia care reuseau sa-si prinda din urma persoana iubita le puteau fura acestora o sarutare pecetluindu-si astfel legamantul in fata tuturor.                    
Din acest motiv, in universul rural inca mai circula zicala "Dragobetele saruta fetele!"
        Adesea identificat cu imaginea barbatului tanar, curajos, un adevarat Fat-Frumos, se istoriseste si ca a fost metamorfozat de Maica Domunlui in planta dragostei care de altfel ii si poarta numele.Obiceiurile stravechi mai spun si ca pe 24 februarie oamenii isi aranjau casele pentru a-i face o primire demna zeului amorului care venea alaturi de zanele Dragostele incarcate de daruri de iubire. De asemenea, toti cei din gospodarie cautau sa nu-l intampine pe Dragobete fara o persoana alaturi fiindca, in caz contrat, ei erau sortiti sa mai astepte inca un an pana cand aveau sa isi gaseasca perechea.

Dragobete - Etimologia cuvantului Dragobete


Aproape toate denumirile pentru aceasta sarbatoare sunt dupa numele din slava veche a sarbatorii crestine "Aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul". Aceasta  sarbatoare, numita in spatiul slav "Glavo-Obretenia", a fost preluata de romani ca si in cazul altor sarbatori din calendarul popular (Probajenii sau Obrijenia, Procoava, Ovidenia, Zacetania, Stratenia s.a.). Denumire din slava apare in veacurile evului de mijloc sub denumirile "Vobritenia", "Rogobete"," Bragobete", "Bragovete" (unele dintre ele, foarte apropiate de mult mai cunoscutul Dragobete), pana cand, probabil si sub influenta principalelor caracteristici ale sarbatorii, s-a impus pe arii destul de extinse, mai ales in sudul si sud-vestul Romaniei, denumirea "Dragobete".

O alta explicatie data de unii filologi asupra provenientei numelui "Dragobete" proneste tot de la doua cuvinte vechi slave "dragu" si "biti", care s-ar traduce prin expresia "a fi drag". Alti filologi, adepti ai autohtonismului total al sarbatorii, explica denumirea prin doua cuvinte dacice, "trago" - tap si "pede" - picioare, aceste doua cuvinte transformandu-se, in timp, in drago, respectiv bete.

La incheiere in loc de legenda o poza mai hazlie :


Dragobetie.....by Elena Mandru

Dragobetie

Sa te-mbeti mereu ca esti iubit,
Ar trebui sa ai un elixir cu multe grade,
Sa-l tii in buzunarul de la piept pitit,
Sa tragi o dusca de dimineata pana-nserate.

De capu-ti este greu ca plumbuit
Si te-amagesti de fapt c-o nalucire,
Mai trage-un gat sa crezi ca te-ai trezit,
Ca ziua sfantului dragobete e-o amagire.

Iubirea-i o savoare fara zi anume,
Ea este sau nu este doar in tine,
E fericirea sau durerea-n asta lume,
Doar betia sufletului iti da stare de bine ......!

   de Elena Mandru
 24.02.2013

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More