E trist ca nimeni să te știe,
Dar și mai trist să-ți zici mereu
Că te-a pătruns nimicnicie
Deși ai fost ca Dumnezeu.
Unde sunteţi, zâmbiri deșarte,
Ochi mari ce nu-i mai pot uita?...
O, fugi departe, fugi departe,
La ce mă îngâni cu fața ta?
În viața lumii acestie,
Ce-i fără capăt și-nceput,
În toată neagră veșnicie
O clipă numai te-am avut.
De-atunci te chem din întuneric
Și amintirea ta dezmierd
Pîn ce răsai...un vis himeric,
Abia răsai...și iar te pierd....
Ca la un zvon ce lin adie
Urechea...
Lasa un mesaj vocal