Se afișează postările cu eticheta gând. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gând. Afișați toate postările

joi, 12 septembrie 2013

Gânduri de seară.........

Prin marginile noi Şi timpul nu le spală-n ploi, Atât de gri va fi o zi Nisipul nu-ţi va povesti. Privirea ce a-ngheţat Pe calul fără nechezat, Când pasul lui, nu sunt destui, cei Care-n calea nimănui. Nu ştiu că poate nu e prea târziu, Că valul nu-i furtună, Gândul nu-i minciună Şi nici vina nu-i lumină Apelor ce spală mâna. Haiiiiiiiiiiiii... Şi chiar dacă e zi, Albastru nu mai poate fi Prea alb a fost, Nu are rost, Doar cerul are adăpost. Nu ştiu că poate nu e prea târziu, Că valul...

sâmbătă, 7 septembrie 2013

Gânduri de seară..............

Roua pune-n umbra dimineţii Brumă de argint pe o pânză de fum. Când lumina învăluie pereţii În zvon de păsări şi de proaspăt crâng, Mă trezesc singur, din nou cu tine în gând. Fără veste se iveşte ziua Întins şi tumultos crescând. Râsul ei împrăştiind lumina, Mi-aduce chipul tău senin cântând Mă trezesc, singur, din nou cu tine în gând. Albă apari şi chipul tău, Clar în lumina lunii îl văd mereu. Vei reveni ca ziua cântând Voi fi mereu cu tine în gând. După amiază-n amorţirea-i caldă Soarele...

miercuri, 10 iulie 2013

Gânduri de seară.......

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,Pân -ai pierit, la capăt, prin trifoi.Nu te-ai uitat o dată înapoi! Ţi -aş fi făcut un semn, după plecare,Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.Nu te oprise gândul fără glas.De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?  (Tudor Arghezi)...

luni, 24 iunie 2013

Gânduri de seară.........

"Cu mîne zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. Cînd unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. Naintea nopţii noastre umblă Crăiasa dulcii dimineţi; Chiar moartea însăşi e-o părere Şi un vistiernic de vieţi. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înţeleg, Că sprijină...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Lasa un mesaj vocal