Păcătuit-a omul în vremuri fericite,Când nu-i lipsea nimica, nici hrană, nici odihnă,Când n-avea a se teme de zile amărâte,Când roabă-i era lumea – şi el domnea în tihnă.Pământul, încă proaspăt, pătatu-s-a de sângeCând lumea era largă şi oamenii puţini,Când nimenea, sub soare, n-avea de ce se plânge,Când cerul n-avea trăsnet – şi nici pământul spini.Şi vreţi ca astăzi omul să nu păcătuiască?Când grijile-l apasă, nevoile-l muncesc,Când el se vede-n lume menit să pătimească,Când relele-l frământă,...
Lasa un mesaj vocal