Gânduri de seară.............

Norii-s de-argint şi zboară departe,
Ceru-i înalt, tăiat în cleştar.
Noaptea-i o perdea,
Şi fereastra mea
Doar umbre, care-ncet dispar.

Când nu eşti aici mi-e camera goală,
E timpul leneş, mult prea lung.
Deloc nu mi-e somn, şi-n loc să adorm
Încerc cu gândul să te-ajung.

Se înseninează cerul, departe,
Ceaţa dispare ruptă în fâşii.
Străzile-s pustii
Dacă tu, tu nu vii.
Degeaba-ncepe, începe-o nouă zi.


Nu te-ndepărta, nu mă mai lăsa
Singur să te-aştept.
Nu te răzgândi, nu mă ocoli,
Nu mai fugi.

Şi-i linişte iar, aproape de mine,
Prea triste visele-mi sunt.
De ce nu eşti aici, să-mi poţi vorbi, să-mi pot vorbi.
S-apropii cerul de pământ.

Şi-i linişte iar, aproape de mine
De ce n-auzi chemarea mea?
Te strig mereu, te strig în gând.
Şi inima mea ca un ceas bătând...

Read More

Gânduri de seară...............

Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare,
Dulcea mea, amara mea,
Aş pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele,
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mâinii mele.

Lucru lung şi monoton
Să te înviez femeie,
Eu, bolnav Pygmalion,
Hai, şi umblă, Galatee.

Dacă tu ai dispărea
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă,
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca în ţări de gheaţă.



Să te fac din ţurţuri reci,
Să te-mbrac în promoroacă,
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă.

De-ai cădea într-adevăr
În momentul marii frângeri,
Aş veni la tine-ncet
Să te recompun din îngeri.

Şi pe urmă voi pleca
Umilit şi iluzoriu,
Unde este casa mea
O mansardă-n purgatoriu.

Dacă tu ai dispărea
Şi din râsu-mi şi din plânsu-mi,
Te-aş găsi în sinea mea,
Te-aş zidi din mine însumi.

Read More

Gânduri de seară........

Cât de sfioasă creşte noaptea, pălind încet din scară-n scară
Şi câtă linişte se lasă; pe cer grămezile de stele
Răsar ca niciodată parcă, iar luna plină printre ele,
S-alege albă şi scânteie ca un ban nou într-o comoară.


Lângă habuz, leandrul fraged din când în când arunc-o floare,
Iar apa-nrumenind o clipă, când îşi reface-oglinda-n lună,
În loc de-o floare vede două cum tremurând se împreună
Ca două guri care se cată de mult să-şi dea o sărutare.

Vedenii lunecă sub ramuri ca-n nopţile de Sânziene,
Când crinii albi pornesc pe drumuri feriţi de orişice ispită,
Iar eu, păşindu-le pe urmă, trec ca o umbră fericită
Ce-ar rătăci pierdută-n tihna Câmpiilor Elizeene.

În slavă, braţele-amîndouă le-nalţ atunci, şi-n noaptea clară
Îngenunchind, sărut pământul şi-i mulţumesc, simţind în mine
Nădejdea tinereţii mele, nădejdea clipelor senine
Cum iar se-aprinde şi scânteie ca un an nou într-o comoară.(Dimitrie Anghel)

Read More

Gânduri de seară...........

 "Nu-i dor, şi nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ţi se pare
Că se topeşte-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai şti de vieţii mai ai ceva să-i ceri…

…Şi nu ţi-ai fi în stare să te întrebi pe tine
De nu cumva în minte-ţi s-o fi gândind altcine
Târziu îţi pare-o şoaptă ce inima ţi-o strânge -
De mult, de mult, pe-o groapă doar vântul de mai plânge…
Din lunga-i depărtare atât de blând te cheamă,
Că nu-ndrăzneşti nici capul să ţi-l întorci, de teamă
Să nu cumva s-o sperii…

Şi când pe alte ţărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ţi audă măcar în vis cuvântul…
Şi nimeni să-ţi recheme blândeţea unei şoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte…" (Elena Farago)

Read More