Pietre-n cale, mereu pietreNime-n beznă nu mă-ndreaptă.
Pân' la tine nici o piatră
Nu mai vrea să-mi fie treaptă.
Lung e drumul, ceasu-i lung
Rogu-mă, mă rog într-una.
Noaptea să-mi ajute luna
Pân' la tine să ajung.
Pietre sunt şi iarăşi pietre
Pe poteca mea de dor.
Greu se lăsă, greu se lasă
Dumnezeul pietrelor. (Lucian Blaga)
