
O femeie bătrână din China avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ, şi le căra după gât. Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă. La sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate.Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic : femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât...