Maica Tereza, ( 26 august 1910 - . 5 septembrie 1997 )

" Miracolul nu e ca noi facem toate astea, ci faptul ca suntem fericiti facand-o

Dumnezeu nu-ti cere sa reusesti, El vrea doar sa incerci din tot sufletul.

Nu asteptati lideri. Faceti ce e de facut singuri, fiecare in parte. " 

                                                                                       Maica Tereza,

Maica Tereza, născută Agnesë Gonxhe Bojaxhiu (se citește Agneza Gongea Boiagiu), (n. 26 august 1910, Skopje,Macedonia - d. 5 septembrie 1997, Calcutta, India), călugăriță catolică de origine albaneză (mama sa)^[1] care a fondat ordinulMisionarii Carității în Kolkata (Calcutta), India în 1950. Timp de peste 45 de ani, ea a îngrijit săracii, bolnavii, orfanii și muribunzii, conducând și extinderea Misionarilor carității, mai întâi în toată India, apoi și în alte țări. Tatăl său, de origine aromână^[2], a murit când fiica avea zece ani. Din acel moment, Agneza Gongea Boiagiu nu a mai avut contact cu ramura aromână a familiei sale.^[3]

A întemeiat ordinul „Misionarele Carității”. A primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 1979. A primit D.D.h.c. (Doctor of Divinity honoris causa) de la Universitatea din Serampore. A fost beatificată de Biserica Catolică în 19 octombrie 2003.

Agnesë Gonxhe Bojaxhiu (Gonxhe însemnând boboc în albaneză) s-a născut în 26 august 1910, în Üsküb, Imperiul Otoman(acum Skopje, capitala Republicii Macedonia). Deși s-a născut în 26 august, ea considera că 27 august, ziua în care a fost botezată, era "adevărata ei zi de naștere."^[4] Ea a fost cea mai mică dintre copiii familiei din Shkodër, Albania, având ca părinți pe Nikollë și Drana Bojaxhiu.^[5] Tatăl ei era implicat în politica albaneză. În 1919, după o întâlnire politică, în care Skopje era lăsată în afara Albaniei, el s-a îmbolnăvit și a murit, când Agnesë avea opt ani^[4], pe vremea Imperiului Otoman. După moartea tatălui ei, mama ei a crescut-o ca romano-catolică.

Maica Tereza(2003)

" 

• Pune credinta in lucrurile mici pe care le faci, pentru ca in ele sta puterea ta.
• Sa fii nedorit, neiubit, neingrijit, uitat de toata lumea cred ca e o foame mai mare, o saracie mai mare decat a celora care nu au ce sa manance.
• Sa nu credeti ca dragostea, pentru a fi adevarata, trebuie sa fie extraordinara. Lucrul de care avem nevoie e sa iubim fara ca asta sa ne oboseasca.
• Nu asteptati lideri. Faceti ce e de facut singuri, fiecare in parte.
• Chiar si cei bogati sunt infometati de dragoste, de ingrijire, de dor, de a avea pe cineva care sa fie doar al lor.
• De fiecare data cand zambesti cuiva, este un gest de dragoste, un dar catre acea persoana, un lucru frumos.
• Dumnezeu nu-ti cere sa reusesti, El vrea doar sa incerci din tot sufletul.
• Lucrurile bune sunt zalele care formeaza lantul iubirii.
• Eu sunt un mic creion in mainile unui Dumnezeu scriitor care scrie o scrisoare de dragoste lumii.
• Nu ma rog petru succes, cer doar credinta.
• Am descoperit paradoxul ca, daca iubesti pana cand doare, acolo nu exista durere, ci si mai multa dragoste.
• Stiu ca Dumnezeu nu-mi va da nimic din ceea ce nu pot duce. Mi-ar placea doar ca El sa nu aiba chiar atata incredere in mine.
• Incerc sa dau saracilor contra dragoste ceea ce bogatii ar cumpara contra unei sume de bani. Nu, nu as atinge un lepros pentru o mie de lire sterline, dar l-as vindeca pentru dragostea Lui Dumnezeu.
• Daca nu avem pace, e pentru ca am uitat ca apartinem unul altuia.
• Daca vrem ca un mesaj de dragoste sa fie auzit, el trebuie sa fie trimis. Pentru a tine o candela aprinsa, trebuie sa turnam ulei in ea.
• In viata asta nu putem face lucruri marete. Putem face doar lucruri marunte cu enorma dragoste.
• Este un gest regesc sa ai grija de cei cazuti.

" 

                                                                                                                             Maica Tereza,

20.12.2002, Vatican (Catholica) - Papa Ioan Paul al II-lea a aprobat astăzi două decrete ale Congregaţiei pentru cauzele Sfinţilor referitoare la fondatoarea Misionarelor Carităţii, Maica Tereza de Calcutta: prin unul din decrete sunt recunoscute virtuţile eroice ale fondatoarei, iar prin celălalt a fost recunoscut miracolul obţinut prin mijlocirea ei.

“Sfinţenia nu este un lux pentru câţiva, ci o simplă îndatorire pentru fiecare dintre noi”, spunea fondatoarea Misionarelor Carităţii. Sora Nirmala, care a urmat Maicii Tereza la conducerea congregaţiei a precizat că a fost aleasă data de 19 octombrie pentru beatificare deoarece este Ziua Mondială a Misiunilor şi pentru că în luna octombrie 2003 se va încheia anul Rozariului.

Cel de-al doilea decret, referitor la Maica Tereza, aprobat de Papa Ioan Paul al II-lea, a recunoscut vindecarea miraculoasă a Monicăi Besra care suferea de o tumoare canceroasă la stomac. Femeia suferea şi de o meningită tuberculoasă de care a fost, de asemenea, vindecată. Procesul de beatificare al Maici Tereza (1910-1997) – Agnès Gonxha Bojaxhiu, albaneză – a început la cinci ani de la moartea ei, care a avut loc la 5 septembrie 1997, la Calcutta.

O dată cu dosarele Maicii Tereza, Cardinalul Jose Saraiva Martins, Prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, a prezentat Sfântului Părinte spre aprobare şi dosarele altor candidaţi:

Virtuţi eroice

- Slujitorul lui Dumnezeu Carlo Gnocchi, din Italia, preot diecezan şi fondator al Operei “Pro Juventute” (1902-1956).

- Slujitoarea lui Dumnezeu Maria Tereza a Sfântului Iosif (Anna Maria Tauschervan den Bosch), din Germania, fondatoarea a Congregaţiei Călugăriţelor Carmelitane ale Preasfintei Inimi a lui Isus (1855-1938).

- Slujitoarea lui Dumnezeu Maria Crocifissa (Rosa Curcio), din Italia, fondatoare a Congregaţiei Călugăriţelor Carmelitane Misionare ale Sfintei Tereza a Pruncului Isus (1877-1957).

Miracole

- Venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu Giacomo Alberione, din Italia, preot şi fondator al Familiei Pauline (1884-1971).

- Venerabilul Slujitor al lui Dumenzeu Valentin Paquay, din Belgia, preot profes al Ordinului Fraţilor Minori (1828-1905).

- Venerabila Slujitoare a lui Dumnezeu Bonifacia Rodríguez Castro, din Spania, fondatoare a Congregaţiei Slujitoarelor Sfântului Iosif (1837-1905).

- Venerabila Slujitoare a lui Dumnezeu Giulia Salzano, din Italia, fondatoare a Congregaţiei Călugăriţelor catehete a Preasfintei Inimi a lui Isus (1846-1929).

- Venerabila Slujitoare a lui Dumnezeu Maria a lui Isus Răstignit (Maria Petkovic), din Croaţia, fondatoare a Congregaţiei Fiicelor Milostivirii (1892-1966).

- Venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu Ioan Merz, din Bosnia, laic (1896-1928).

- Fericitul Daniel Comboni, din Italia, Episcop şi Vicar Apostolic pentru Africa Centrală, fondator al Institutelor Misionarilor Combonieni ai Inimii lui Isus şi al Călugăriţelor Misionare Comboniene (1831-1881).

- Fericitul Iosif Sebastian Pelczar, din Polonia, Episcop de Przemysl al latinilor, fondator al Congregaţiei Slujitoarelor Inimii lui Isus (1842-1924).

- Fericitul Arnold Janssen, din Germania, preot şi fondator al Societăţii Cuvântului Divin şi al Congregaţiilor Misionarele Slujitoare ale Duhului Sfânt şi Slujitoarele Duhului Sfânt ale Adorării Perpetue (1837-1909).

- Fericitul Giuseppe Freinademetz, din Italia, preot profes al Societăţii Cuvântului Divin (1852-1909).

- Fericita María de Mattias, din Italia, fondatoare a Congregaţiei Călugăriţelor Adoratoare ale Sângelui lui Cristos (1805-1866).

- Fericita Angela de la Cruz (María de los Ángeles Guerrero González), din Spania, fondatoare a Congregaţiei Surorilor Crucii (1846-1932).

- Fericita Virginia Centurione, din Italia, văduvă şi fondatoare a Călugăriţelor Sfintei Fecioare a Refugiului de pe Muntele Calvar (1587-1651).

Read More

"Ex Oriente lux, Ex Occidente luxus" Papa Francisc

În timpul zborului de Rio la Roma, Papa Francisc a răspuns la o serie de întrebări adresate de către jurnaliști, pronunțându-se și în legătură cu Biserica Ortodoxă.

„Bisericile ortodoxe au păstrat o Liturghie care este foarte frumoasă. Noi ne-am pierdut puțin simțul adorării. Acestea Îl cinstesc pe Dumnezeu și Îi cântă cântece de preamărire fără să țină seama de timp. Într-o zi, vorbind despre Biserica occidentală, mi s-a spus «ex Oriente lux, ex Occidente luxus,» adică din orient provine lumina iar din Occident societatea consumului și a bunăstării care a făcut atâta rău. În schimb, ortodocșii au păstrat frumusețea a lui Dumnezeu în centru. Când citim opera lui Dostoievski luăm contact cu spiritul Rusiei și al lumii răsăritene. Avem atâta nevoie de aerul proaspăt al orientului și de această lumină pe care o emană!”

Read More

Schimbarea la Faţă a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

La şase zile după ce a spus ucenicilor Săi : "Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere" (Matei 16, 28 ; Marcu 9, 1), Iisus îi luă pe Apostolii Săi preferaţi : Petru, Iacov şi Ioan ; ducându-i deoparte, urcă pe un munte înalt - muntele Taborului în Galileea - ca să se roage. Se cuvenea într-adevăr ca cei care aveau să asiste la suferinţa Sa la Ghetsimani şi care aveau să fie martorii cei mai importanţi ai Patimilor Sale, să fie pregătiţi pentru această încercare prin priveliştea slăvirii Sale: Petru, pentru că tocmai îşi mărturisise credinţa în dumnezeirea Sa ; Iacov, căci a fost primul care a murit pentru Hristos ; şi Ioan care mărturisi din experienţa sa slava dumnezeiască, făcând să răsune ca "fiu al tunetului" teologia Cuvântului întrupat.

El îi urcă pe munte, ca simbol al înălţării spirituale care, din virtute în virtute, duce la dragoste, virtute supremă care deschide calea contemplării dumnezeieşti. Această înălţare era de fapt esenţa întregii vieţi a Domnului care, fiind îveşmântat cu slăbiciunea noastră, ne-a deschis drumul către Tatăl, învăţându-ne că isihia (liniştirea) este mama rugăciunii, iar rugăciunea este cea care arată către noi slava lui Dumnezeu.

"Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimba şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul" (Marcu 9, 3). Cuvântul lui Dumnezeu întrupat îşi arăta astfel strălucirea naturală a slavei dumnezeieşti, pe care o avea în El însuşi şi pe care o păstrase după Întruparea Sa, dar care rămânea ascunsă sub acoperământul trupului. Încă de la zămislirea Sa în pântecele Fecioarei, într-adevăr, dumnezeirea S-a unit cu natura trupească iar slava divină a devenit, în mod ipostatic, slava trupului asumat. Ceea ce Hristos le arăta Apostolilor Săi în vârful muntelui nu era deci o privelişte nouă, ci manifestarea strălucită în El a îndumnezeirii naturii omeneşti - inclusiv trupul - şi a unirii Sale cu splendoarea dumnezeiască.

Spre deosebire de faţa lui Moise care strălucise de o slavă venită din afara după revelaţia din Muntele Sinai (cf. Exod 34, 29), faţa lui Hristos apăru pe muntele Taborului ca un izvor de lumină, izvor al vieţii dumnezeieşti făcută accesibilă omului şi care se răspândea şi pe "veşmintele" Sale, adică asupra lumii din afară dar şi pe lucrurile făcute de activitatea şi civilizaţia omenească.

"El s-a schimbat la Faţă, ne confirmă Sfântul Ioan Damaschin, nu asumând ceea ce El nu era ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii şi, din orbi cum erau, făcându-i văzători" (Sfântul Ioan Damaschin, Predică la Schimbarea la Faţă, 12 - PG 96, 564). Hristos deschise ochii Apostolilor Săi iar aceştia, cu o privire transfigurată de puterea Duhului Sfânt, văzură lumina dumnezeiască indisociabil unită cu trupul Sau. Fură deci ei înşişi schimbaţi la faţă şi primiră prin rugăciune puterea de a vedea şi cunoaste schimbarea survenită în natura noastră datorate unirii sale cu Cuvântul (Sf. Grigore Palama).

"Precum soarele pentru cele ale simţurilor, aşa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului" (Sf. Grigore Teologul), de aceea autorii Evangheliilor spun că faţa Dumnezeului-Om, care este "lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul care vine în lume" (Ioan 1, 9), sclipea ca soarele. Dar această lumină era în fapt incomparabil superioară oricărei lumini a simţurilor şi, incapabili să îi mai suporte strălucirea inaccesibilă, Apostolii căzură la pământ.

Lumina nematerială, necreată şi situată în afara timpului, aceasta era Împărăţia lui Dumnezeu venit întru puterea Duhului Sfânt, după cum Domnul promisese Apostolilor Săi. Întrevăzută atunci pentru o clipă, această lumină va deveni moştenirea veşnică a aleşilor în Împărăţie, când Hristos va veni din nou, strălucind în toata scânteierea slavei Sale. Va reveni învăluit în lumina, în această lumină care a strălucit în Tabor şi care a ţâşnit din mormânt în ziua Învierii Sale, şi care, răspândindu-se asupra sufletului şi trupului celor aleşi, îi va face să strălucească şi pe ei "precum soarele" (cf. Matei 13:43).

"Dumnezeu este lumină, iar vederea Sa este lumină" (Sfântul Simeon Noul Teolog, Discurs Etic V, 276). Asemeni Apostolilor în vârful Taborului, numeroşi Sfinţi au fost martorii acestei revelări a lui Dumnezeu în lumină. Totuşi lumina nu este pentru ei doar un subiect de contemplaţie, ci şi harul îndumnezeitor care le permite sa "vadă" pe Dumnezeu, astfel încât se confirmă cuvintele Psalmistului : "întru lumina Ta vom vedea lumină" (Psalmii 35:10).

În mijlocul acestei slăvite privelişti se arătară - alături de Domnul - Moise şi Ilie, doi mari profeţi din Vechiul Testament, reprezentând respectiv Legea şi Proorocii, care îl mărturiseau ca stăpân al celor vii şi al celor morţi (Moise a murit înainte de a intra în Pământul Făgăduinţei iar Ilie a fost dus într-un loc tainic fără să cunoască moartea). Şi vorbeau cu El, în lumina, despre Exodul pe care avea să îl înfăptuiască la Ierusalim, adică Patimile Sale, căci prin Patimi şi prin Cruce această slăvire trebuia să fie dată oamenilor.

Ieşiţi afară din ei înşişi, răpiţi în contemplarea luminii dumnezeieşti, Apostolii erau copleşiţi ca de un somn şi "neştiind ce zice, Petru îi spuse lui Iisus : Stăpâne, ce bine ar fi să rămânem aici; dacă vrei vom face trei corturi : unul pentru tine, unul pentru Moise si unul pentru Ilie". Întorcându-şi apostolul de la aceasta dorinţa prea omenească, ce consta în a se mulţumi de bucuria pământească a luminii, Domnul le arată atunci un "cort" mai bun şi un lăcaş cu mult mai înalt pentru a sălăşlui în el slava Sa. Un nor luminos veni să îi acopere cu umbra Sa, iar glasul Tatălui Se făcu auzit în mijlocul acestui nor, mărturisind pe Domnul : "Acesta este Fiul Meu prea-iubit, în care am bine-plăcut; ascultaţi de El". Acest nor era harul Duhului înfierii şi, la fel ca şi la Botezul Său în Iordan, glasul Tatălui mărturisea pe Fiul şi arăta că cele trei entităţi ale Sfintei Treimi, întotdeauna unite, participă la Mântuirea omului.

Lumina lui Dumnezeu, care permisese mai întâi Apostolilor să îl "vadă" pe Hristos, îi ridică la o stare superioară viziunii şi cunoştinţei omeneşti cînd ea străluci mai puternic. Ieşiţi în afară de tot ce este vizibil şi chiar din ei înşişi, ei pătrunseră atunci în întunericul supra-luminos, în care Dumnezeu petrece (Psalmii 17:12) şi "închizând uşa simţurilor lor", ei primiră revelaţia Tainei Treimii, care este mai presus de orice afirmaţie şi de orice tăgăduire (Teologia mistică a Sfântului Dionisie Areopagitul a fost aplicată Tainei Schimbării la Faţă în principal de către Sf. Grigore Palama).

Încă insuficient pregătiţi revelaţiei unor asemenea taine, căci nu trecuseră încă prin încercarea Crucii, Apostolii se înspăimântară cumplit. Dar când îşi ridicară capetele, îl vazură pe Iisus, singur, redevenit ca mai înainte, Care se apropie de ei şi îi linişti. Apoi, coborând din munte, El le ceru să nu vorbească nimănui de cele ce văzuseră, până când Fiul Omului nu se va scula din morţi.

Sărbătoarea Schimbării la Faţă este deci prin excelenţă aceea a îndumnezeirii naturii noastre omeneşti şi a participării trupului nostru trecător la bunurile veşnice, care sunt mai presus de fire. Înainte chiar de a îndeplini Mântuirea noastră prin Patimile Sale, Mântuitorul arată atunci căscopul venirii Sale în lume era tocmai să aducă pe tot omul la contemplaţia slavei Sale dumnezeieşti. Din acest motiv sărbătoarea Schimbării la Faţă i-a atras în mod deosebit pe călugări, care şi-au închinat întreaga viaţă căutării acestei lumini.

Numeroase Mănăstiri au fost închinate acestei Sărbători, mai ales după controversa isihastă din secolul XIV, despre natura luminii din Tabor şi despre contemplaţie. De notat de asemenea că, după o tradiţie care circula pe vremea iconoclasmului, prima Icoană, scrisă de înşişi Apostolii, a fost aceea a Schimbării la Faţă. E vorba desigur mai puţin de un fapt istoric cât de o interpretare simbolică, prezentând legătura intimă întreţinută de tradiţia Bisericii între arta Icoanei şi această Sărbătoare a vederii lui Hristos întru slavă.

Read More

TRAGEDIA OMULUI ( Az ember tragédiája ) partea I TABLOUL I • În cer

Adversar al politicii transilvane a guvernelor maghiare, Goga a fost, în același timp, un prieten adevărat al marilor scriitori ai literaturii maghiare clasice și moderne. A studiat încă din anii de liceu de la Sibiu și apoi ca student, la Universitatea din Budapesta, opera lui Petőfi și Imre Madách, si a fost prieten cu unii din cei mai de seamă scriitori maghiari ai timpului și a fost apropiat de Ady Endre. Madách l-a atras pe Goga din tinerețe, primele încercări de traducere din Tragedia omului datând din anii de școală. După câteva tablouri și scene din Tragedie, publicate în Luceafărul în (1903) sau în Țara noastră (1909), apariția Tragediei omului în volum în traducerea lui Goga s-a produs în 1934, primită ca „o strălucită creație poetică având aceeași valoare ca și originalul“. A doua ediție românească (1940) a apărut revăzută de autor.

Tudor Vianu scria că Memento mori și Tragedia omului sunt „poeme ale omenirii văzute prin speranțele, înfrângerile și luptele popoarelor“. G. Călinescu a observat că traducerea lui Goga e făcută într-o românească ce se apropie de perfecțiunea și frumusețea limbii lui Eminescu: „E limba de și chiar stilul lui Eminescu potrivit vremii noastre și e tocmai interesant să se vadă un poet clasic care izbutește să fie plastic prin vorbe, pentru ureche, nu prin colorism“.

Mihály_Zichy_Adam_Eva

Merita sa cititi : 

O voi publica în 15 postări video nu am gasit din pacate numai in limba maghiara , păcat ca nu este transpus și în limba romana  : 

TABLOUL I • În cer

CORUL INGERILOR
Pământu-ntreg şi cerul fără margini
S-aducă laudă Domnului mărit,
Cel ce cu-o vorbă totul plăsmuit-a
Şi cu-o privire-i poate da sfârşit.
Puterea-i El, lumina întrupată,
Pe noi, drept umbre, raza-i ne-a născut.
Lui ne-nchinăm, că-n mila fără margini,
Măririi Lui, părtaşi El ne-a făcut.
E închegată vecinica idee,
Şi facerea şi-a plăsmuit hotar,
Azi orice suflet trăitor în Domnul
Prinos să ducă sfântului altar.

DOMNUL
Da, s-a sfârşit măreaţa-nfăptuire.
Se mişcă roata, meşterul adastă
Şi mii de ani în osie se-nvârte
Pân’ înădesc o spiţă sfărâmată.
Deci, v-arătaţi a lumii mele duhuri,
Vă-ncepeţi cursul fără de zăbavă.
Vreau să ascult cu inima senină
Cum larma voastră-mi curge la picioare…
(Spiritele protectoare ale stelelor se avântă pe dinaintea tronului, rostogolind globuri şi comete de diverse mărimi şi culori. Muzica lină a sferelor.)

CORUL ÎNGERILOR
Minunat glob de văpaie
S-a ivit plin de mărire
Şi-ntr-un cerc sfios de stele
El slujeşte fără ştire.
Tremurând ca un opaiţ
De departe-o stea luceşte,
Pe când lumea-i fără margini,
Mii de inimi ocroteşte.
Două globuri pleacă-n luptă,
Răsărind din depărtări,
Goana lor orânduieşte
Ale lumilor cărări.
Iată urlă unu-n drumu-i,
Tu-l priveşti de groază plin;
El la milioane-mparte.
Fericire şi senin.
Cât de blând s-aprinde-acolo
Astrul închinat iubirii,
Mână bună s-o păzească,
Mângâierea omenirii.
Iată lumi ce se vor naşte,
Iat-o altă lume moartă,
Celui îndrăzneţ mustrare,
Scut celui lovit de soartă.
Iată aducând pierzare
O cometă vine-acum,
Dar c-un semn stăpânul face
Din căderea ei un drum.
Vino, dulce înger tânăr,
Cu-al tău glob în multe feţe;
Din lumină şi-ntuneric
Sunt a hainei tale creţe.
Ocrotit mergi înainte,
De al cerurilor har,
Mari idei dura-vor luptă
Pe îngustul tău hotar.
Zâmbete şi lacrimi fi-vor,
Iarnă-vară pe pământ,
Rază-umbră arăta-vor
Voia Domnului preasfânt.
(Spiritele ocrotitoare ale stelelor se retrag.)

ARHANGHELUL GAVRIL
Tu ce-ai pus mărginire-n haos,
Ca să-l închegi în humă vie,
Măsură-n lumi fără repaos,
Din glasul tău măreţ învie,
Te preamărim: Ideie!
(Se prosternă.)

ARHANGHELUL MIHAIL
Tu ce de-a pururi schimbătorul
Cu neschimbatul împreuni,
Zidind şi vremi şi infinituri,
Popoare răsădind în lumi,
Noi te slăvim: Putere!
(Se prosternă.)

ARHANGHELUL RAFAIL
Tu care dărui fericirea,
Ştiinţă ferecând în lut,
Făcând înţelepciunii Tale
Părtaşă lumea ce-ai născut,
Osana: Bunătate!
(Se prosternă.)

DOMNUL
Şi tu zâmbeşti, tăcând cu îndârjire,
Ţi-e scumpă lauda şi o păstrezi, Lucífer,
Ori plăsmuirea, munca mea nu-ţi place?

LUCIFER
Să-mi placă mie? Câteva materii,
Cu alte forme, alte însuşiri,
Cu noima lor de tine nevisată,
Sau dacă da, tu fără de puterea
Schimbării lor, acestea vrei să-mi placă?
Materii seci în globuri plămădite,
Ce-acum s-atrag, s-alungă-n calea lor,
Şi-n câţiva viermi deşteapt-o conştiinţă,
Pân’totul plin, răcit, pieri-va iarăşi,
Lăsând în urmă drojdii fără vlagă?…
Şi omul doar simţindu-ţi şiretlicul
În colţul lui va plămădi la fel.
Tu-n uriaşa ta bucătărie
L-ai pus pe el; nepăsător şi-n tihnă
Îl urmăreşti în searbăda lui trudă,
Cum năucit el Dumnezeu se crede.
Şi-apoi când el, ce-ai pus la foc tu, strică,
Atunci te-a prins mânia ta târzie
Şi-l pedepseşti pe bietul ucenic…
La ce ţi-e doar întreagă plăsmuirea?
Spre slava ta ai scris o poezie,
Ai prins-o-ntr-o maşină hârbuită
Şi nu ştiu cum, dar nu ţi-e greu s-asculţi
De mii de ani cum scârţie flaşneta
Acelaşi cântec fără de-nţeles…
Moşnege! văd că te-a robit un joc
Ce-ar încălzi un creier de copil.
Un joc de râs: scânteia-năbuşită,
Stinsă-n noroi, văpaie n-o să fie,
Ursită, libertate, s-alung-una pe alta,
Dar nu-i aci ţărmuitoarea minte!

DOMNUL
Nu vreau cuvânt, ci mută închinare!

LUCIFER
Aşa mi-e firea, alta ce să-ţi dau?
(Arătând spre îngeri.)
Te laudă o ceată de neghiobi
Ş-aşa-i cu cale, ei să te slăvească;
Tu i-ai născut ca raza, umbra moartă,
Dar eu trăiesc de vecii-vecilor!

DOMNUL
Nemernice! Materia ţi-e mamă, -
Unde ţi-a fost puterea mai-nainte?

LUCIFER
Şi eu pot doar la fel să te întreb!

DOMNUL
În mintea mea din vremi făr-de-nceput
Trăieşte chipul celor întrupate.

LUCIFER
Şi n-ai simţit că făurirea minţii
De-un haos ţi-e puternic priponită,
Ce-i stăvilar oricărei firi pe lume?
Eu, Lucifer, sunt stavila eternă;
Eu întruparea veşnicei tăgade!
Tu m-ai învins, căci soarta mi-e de-aşa,
Ca-n lupta mea să cad întotdeauna,
Dar întărit din nou să mă renasc.
Materia îmi primeneşte forţa,
Cu viaţa ta e moartea mea alături,
Cu fericirea deznădejde-amară!
E umbra mea cu raza ta vecină,
Credinţa ta o sap cu îndoială,
Oriunde eşti, mă vezi, îţi calc în urmă,
Eu, ce te ştiu, eu ţie să mă-nchin?

DOMNUL
Piei, duh potrivnic, du-mi-te din cale!
Nu te zdrobesc, dar dezlegat te las
De înrudirea spiritelor sfânte!
Jos în noroi, pierdut şi huiduit,
Străin să fii ş-amarnic să te zbaţi,
Muncit pe veci de nesfârşitul gând
Că în zadar faci lanţul tău să sune,
Ţi-e mică truda: Domnul e puternic!

LUCIFER
A, nu aşa! Vrei să mă-mpingi în praf?
Acum îţi par netrebnică unealtă.
E în zadar! Legat ne fuse traiul:
Eu parte cer!

DOMNUL (Ironic.)
Deci, fie voia ta!
Vezi pe pământ doi pomi cu roadă vie,
Ce-n mijloc chiar îşi mlădie tulpina,
I-am blestemat, ai tăi fie de-acum!

LUCIFER
Zgârcite-ţi sunt azi mâinile, Stăpâne,
Dar locul tău, ce-ai măsurat cu cotul,
Va fi pe veci lăcaş tăgăduirii,
Ce lumea ta va răsturna odată!
(Pleacă.)

CORUL ÎNGERILOR
Duh blestemat! Te-alungă cel de sus!
Osana! Domnul lege ne-a adus!

Read More

"Căutați, voi primii, să faceți binele, să nu vă obișnuiți cu răul, ci să-l învingeţi ".

"Căutați, voi primii, să faceți binele, să nu vă obișnuiți cu răul, ci să-l învingeţi ".

                                                                                  Papa Francisc, numit uneori şi „ papa al săracilor ” 

http://vocearomanieiliberethenextgeneration.blogspot.ro/2013/07/26-iulie-2013-by-viorica-crainic.html

Brazilia: Papa Francisc a lansat un mesaj împotriva corupţiei şi în favoarea integrării sociale.

Aflat joi în vizită într-o favelă din Rio, Papa Francisc i-a încurajat pe tinerii brazilieni să nu cedeze 'corupţiei', apreciind că 'pacificarea' favelelor nu va fi una de durată fără integrare şi justiţie socială, relatează AFP.
"Voi, dragi tineri, sunteţi deseori dezamăgiţi de faptele de corupţie ale unor oameni care, în loc să caute binele comun, îşi urmăresc propriul interes", a spus papa, cu aluzie la fronda socială a tinerilor brazilieni împotriva corupţiei şi lipsei serviciilor publice de bază.
"Să nu vă descurajaţi. Realitatea se poate schimba. Omul se poate schimba", a afirmat suveranul pontif. După care a transmis propria recomandare pentru tinerii care au 'o sensibilitate specială împotriva nedreptăţilor': "Căutaţi, voi primii, să faceţi binele, să nu vă obişnuiţi cu răul, ci să-l învingeţi".

Read More

Ioan Botezătorul - Nașterea

Viata lui Iisus Hristos (dupa Evanghelia dupa Luca) , FILM COMPLET

Jézus élete Lukács evangéliuma alapján.

Ioan Botezătorul (în ebraică יוחנן, Yoḥanan, uneori Yoḥanan ben Zaḫariya, Ioan fiul lui Zaharia) este una din figurile centrale alecreștinismului și islamului; predicator și botezător pe malurile râului Iordan; înainte-mergătorul, vestitorul și botezătorul lui Iisus;^[1]este numit de Iisus „cel mai mare dintre cei născuți dintre femei”,^[2] iar Biserica Creștină îl cinstește ca pe cel mai mare dintre sfinți^[1] (având nu mai puțin de 3 sărbători dedicate lui).

 

Evanghelia după Luca relatează că, în zilele lui Irod Antipa, împăratul Iudeii, un înger îl anunță pe dreptul Zaharia, preot din tată-n fiu și înaintat în vârstă, pe când era în Templul Domnului pentru tămâiere, că rugăciunea sa a fost ascultată: Elisabeta, stearpă și înaintată la rândul ei în vârstă, descendentă din preoți la rândul ei, va naște un copil al cărui nume trebuia să fie Ioan.^[1] Îngerul îl vestește pe Zahariaastfel:

El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui.

Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale.

El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.

Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii, și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.(Lc1.14-17)

Lui Zaharia nu-i vine să creadă iar îngerul- continuă evanghelia- îl pedepsește făcându-l mut până în ziua în care urmau să se adeverească acestea. Peste un timp Elisabeta, nevasta sa rămâne însărcinată și se ține ascunsă cinci luni.

Fecioara Maria vine la Elisabeta

Evanghelistul Luca relatează cum îngerul Gavriil o anunță pe fecioara Maria că îl va naște pe Iisus, dar și că Elisabeta, rudenia ei, va zămisli un fiu căci este însărcinată în a șasea lună. Maria se scoală chiar în zilele acelea și pleacă în grabă spre munți, spre cetatea luiIuda unde locuiau Zaharia și Elisabeta. Intră în casa lui Zaharia și urează de bine Elisabetei. Atunci, continuă evanghelistul, pruncul Ioan săltă de bucurie în pântece și Elisabeta se umple de Duh Sfânt, strigând cu glas tare că fecioara Maria și rodul pântecelui ei sunt binecuvântați. Maria stă cu Elisabeta cam trei luni, după care pleacă acasă.

Primirea numelui de Ioan

„Evanghelia lui Luca” istorisește cum Elisabeta naște un fiu, iar vecinii și rudele ei care auziseră că Domnul a arătat mare îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, dar Elisabeta se opune, spunând că numele noului născut va fi Ioan. Ei îi spun Elizabetei că nimeni din rubedeniile ei nu poartă acest nume și îl întreabă apoi și pe Zaharia iar acesta scrie pe o tăbliță același lucru (numele pe care i-l spusese îngerul). Și toți se minunară căci nu se înțeleseseră unul cu altul despre nume. În clipa aceea, continuăevanghelia lui Luca, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i -a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?”. Zaharia , tatăl lui, umplându-se de Duh Sfânt, începe să proorocească despre Iisus iar despre Ioan astfel:

Și tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui,

și să dai poporului Său cunoștința mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; -

datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne -a cercetat Soarele care răsare din înălțime,

ca să lumineze pe cei ce zac în întunerecul și în umbra morții, și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!(Lc1.76-79)

Biblie   Evanghelia dupa Luca

Biblia - Lukács evangéliuma 1. - 2. rész

 Vestirea nasterii lui Ioan Botezatorul. Bunavestire. Maria la Elisabeta; cantarea Mariei. Nasterea lui Ioan Botezatorul. 

1. Pentru ca multi au incercat sa alcatuiasca o istorisire a faptelor ce s'au adeverit printre noi,

• 2.asa cum ni le-au predat cei care dintru'nceput le-au vazut si au fost slujitori ai Cuvantului,
  In 15:27
• 3.tot astfel si eu, dupa ce pe toate le-am urmarit de la''nceput cu de-amanuntul ¹, m''am gandit ca e bine sa ti le scriu pe rand, Preaputernice Teofile ²,
  FA 1:1
• 4.pentru ca tu sa cunosti temeinicia invataturilor pe care le-ai primit.
• 5.Fost-a in zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoteasca a lui Abia; iar femeia lui era din fiicele lui Aaron ³ si numele ei era Elisabeta.
  1Par 24:10, Ne 12:4, Ne 12:17, Mt 2:1
• 6.Si amandoi erau drepti inaintea lui Dumnezeu, umbland fara prihana in toate poruncile si randuielile Domnului.
  Fc 7:1, Fc 17:1, 3Rg 9:4, 4Rg 20:3, Iov 1:1, Iov 1:8, Ps 118:5
• 7.Si nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpa si amandoi erau inaintati in zilele lor.
  Fc 16:1, Fc 25:21
• 8.Si a fost ca pe cand Zaharia slujea inaintea lui Dumnezeu in randul cetei sale,
  1Par 24:19, 2Par 8:14, 2Par 31:2
• 9.dupa randuiala preotiei i-au iesit sortii sa intre in templul Domnului si sa tamaieze.
  Ies 30:7-8, Lv 16:17, 1Rg 2:28, 1Par 24:19, 2Par 29:11
• 10.Iar la ceasul tamaierii toata multimea poporului era afara, rugandu-se.
  Lv 16:17
• 11.Si ingerul Domnului i s'a aratat stand de-a dreapta altarului tamaierii.
  Lc 2:9
• 12.Si, vazandu-l, Zaharia s'a tulburat si frica a cazut peste el.
  Dn 10:7, Lc 2:9
• 13.Iar ingerul i-a grait: "Nu te teme, Zaharia, fiindca rugaciunea ti-a fost ascultata si Elisabeta, femeia ta, iti va naste un fiu si-i vei pune numele Ioan.
  Lc 1:60, Lc 1:63, In 1:6, FA 10:31
• 14.Si-ti va fi el bucurie si veselie, si multi se vor bucura de nasterea lui.
  Lc 1:58
• 15.Ca mare va fi el inaintea Domnului; nici vin si nici bautura tare nu va bea, si inca din pantecele mamei sale se va umple de Duh Sfant;
  Nm 6:3, Jd 13:4, Jd 13:14, 1Rg 1:11, Ir 1:5, Lc 1:41, Lc 7:28, Lc 7:33, Ga 1:15
• 16.si pe multi din fiii lui Israel ii va intoarce la Domnul, Dumnezeul lor;
  Mt 17:10-11
• 17.si Lui Ii va merge el inainte cu duhul si cu puterea lui Ilie, ca sa intoarca inimile parintilor spre copii si pe cei neascultatori la intelepciunea dreptilor, ca sa-i gateasca Domnului popor pregatit".
  Is 40:3, Mal 3:1, Mal 4:4-5, Sir 48:10, Mt 11:14, Mt 17:11-13, Mc 1:3, Mc 9:12, Lc 1:76, In 1:6, In 1:23, In 1:28
• 18.Si a zis Zaharia catre inger: "Dupa ce voi cunoaste aceasta? Ca eu sunt batran, iar femeia mea, inaintata in zilele ei".
  Fc 17:17, Fc 18:11
• 19.Si raspunzand ingerul, i-a zis: "Eu sunt Gavriil, cel ce sta in fata lui Dumnezeu. Si sunt trimis sa graiesc catre tine si sa-ti binevestesc acestea.
  Dn 8:16, Dn 9:21, Evr 1:14
• 20.Si pentru ca n'ai crezut in cuvintele mele, care se vor plini la vremea lor, iata vei fi mut si nu vei putea vorbi pana'n ziua cand vor fi acestea".
  Iz 3:26, Lc 1:45, Lc 1:64
• 21.Si poporul il astepta pe Zaharia si se mira ca intarzie in templu.
• 22.Si cand a iesit, nu putea sa vorbeasca. Si ei au inteles ca vedenie a vazut in templu; si el le facea semne si a ramas mut.
• 23.Si cand s'au implinit zilele slujirii lui, s'a dus la casa sa.
• 24.Iar dupa aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zamislit; si vreme de cinci luni s'a tainuit, zicandu-si:
• 25."Ca asa mi-a facut mie Domnul in zilele in care a socotit sa-mi ridice ocara de printre oameni" ⁴.
  Fc 30:23, Is 4:1, Is 42:1, Is 54:14
• 26.Iar in a sasea luna, trimis a fost de la Dumnezeu ingerul Gavriil intr'o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret,
  Mt 2:22-23
• 27.la o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
  Mt 1:16, Mt 1:18, Lc 2:5
• 28.Si intrand ingerul la dansa, i-a zis: "Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei!"
  Jd 6:12, Lc 1:42, Lc 11:27
• 29.Iar ea, vazandu-l, s'a tulburat de cuvantul lui si cugeta: "Ce fel de inchinare ⁵ poate fi aceasta?...".
• 30.Si ingerul i-a zis: "Nu te teme, Marie, fiindca ai aflat har la Dumnezeu.
• 31.Si iata'n pantecele tau vei zamisli si vei naste Fiu si numele Lui il vei chema Iisus.
  Fc 16:11, Jd 13:3, Is 7:14, Is 49:1, Is 54:5, Mt 1:21-23, Mt 1:25, Lc 2:21, Ga 4:4
• 32.Acesta mare va fi si Fiul Celui-Preainalt Se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da tronul lui David, parintele Sau,
  2Rg 7:12, 1Par 17:14, Ps 131:11, Is 9:5, Is 9:6, Is 16:5, Ir 23:5, Mi 4:8, Mc 5:7, Mc 11:10,
• 33.si va imparati peste casa lui Iacob in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit".
  2Rg 7:16, 3Rg 11:38-39, 1Par 22:9-10, Ps 44:6, Ps 88:29, Ps 88:36, Is 9:7, Ir 23:5, Dn 2:44, Dn 3:30, Dn 6:27, Dn 7:14, Dn 7:27, Mi 4:7, Mc 11:10, In 12:34, Evr 1:8, Evr 12:28
• 34.Si a zis Maria catre inger: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?"
• 35.Si raspunzand ingerul, i-a zis: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui-Preainalt te va umbri ⁶; pentru aceea si Sfantul Care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.
  Jd 11:29, Dn 9:24, Mt 1:18, Mt 1:20, Evr 7:26
• 36.Si iata, Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei, si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa.
• 37.Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta".
  Fc 18:14, Iov 42:2, Ir 32:17, Ir 32:27, Za 8:6, Mt 19:26, Mc 10:27, Lc 18:27, Rm 4:21
• 38.Iar Maria a zis: "Iata, roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau!" Si ingerul a plecat de la dansa.
• 39.Si in zilele acelea, sculandu-se Maria, s'a dus in graba in tinutul muntos, intr'o cetate a lui Iuda ⁷,
• 40.si a intrat in casa lui Zaharia si i s'a inchinat Elisabetei.
• 41.Iar cand a auzit Elisabeta inchinarea Mariei, saltat-a pruncul in pantecele ei si s'a umplut Elisabeta de Duh Sfant,
  Fc 25:11, Lc 1:15
• 42.si a strigat cu glas mare si a zis: "Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau.
  Dt 28:4, Jd 5:24, Lc 1:28, Lc 11:27
• 43.Si de unde mie aceasta, sa vina la mine maica Domnului meu?
• 44.Ca iata, de cum a ajuns glasul inchinarii tale la urechile mele, saltat-a pruncul de bucurie in pantecele meu.
• 45.Si fericita este aceea care a crezut ca se vor plini cele spuse ei de la Domnul".
  Lc 1:20, In 20:29
• 46.Si a zis Maria ⁸: "Mareste, suflete al meu, pe Domnul,
  Ps 33:2, Ps 34:9, 1Rg 2:1-10, Avc 3:18, Is 61:10
• 47.si sa se bucure duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu,
  Ps 34:9, 1Rg 2:1-10, Avc 3:18, Is 61:10
• 48.ca El a cautat spre smerenia roabei Sale;
  ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile;
  Fc 30:13, 1Rg 1:11, 1Rg 2:1-10, Mal 3:12, Lc 11:27
• 49.ca mi-a facut mie marire Cel-Puternic - si sfant e numele Lui -
  Ps 70:19, Ps 110:2, Ps 110:9, Ps 125:3, 1Rg 2:1-10, Is 6:3
• 50.si mila Lui in neam si in neam spre cei ce se tem de El.
  Ies 20:6, Ps 102:13, Ps 102:17, 1Rg 2:1-10
• 51.Facut-a fapta tare cu bratul Sau,
  risipit-a pe cei mandri in cugetul inimii lor;
  2Rg 22:28, Ps 32:10, Ps 76:14, Ps 88:10, 1Rg 2:1-10, Is 6:3, Is 52:10
• 52.coborat-a pe cei puternici de pe tronuri
  si i-a inaltat pe cei smeriti,
  Iov 5:11, Iov 12:19, Ps 112:7, Ps 146:6, 1Rg 2:1-10, Is 14:11, Is 66:2
• 53.pe cei flamanzi i-a umplut de bunatati,
  iar pe cei bogati i-a scos afara cu mainile goale.
  1Rg 2:5, Ps 21:26, Ps 33:10, Ps 106:9, 1Rg 2:1-10, Mt 5:6, Lc 6:21
• 54.Sprijinit-a pe Israel, sluga Sa, ca sa-I pomeneasca mila,
  Ps 97:3, Is 30:18, Is 41:8, Ir 23:3, Ir 31:3, Ir 31:23, 1Rg 2:1-10, Lc 1:72
• 55.asa cum le-a grait parintilor nostri,
  lui Avraam si semintiei lui pana'n veac".
  Fc 17:7, Fc 17:19, Fc 22:17-18, Ps 131:11-12, 1Rg 2:1-10, Mi 7:20
• 56.Si a ramas Maria impreuna cu ea ca la trei luni; si s'a intors la casa ei.
• 57.Iar Elisabetei i s'a implinit vremea sa nasca si a nascut un fiu.
• 58.Si au auzit vecinii si rudele ei ca Domnul Si-a marit mila fata de ea; si cu ea se bucurau impreuna.
  Lc 1:14
• 59.Si a fost ca in ziua a opta au venit sa-l taie'mprejur pe prunc; si voiau sa-l numeasca Zaharia, cu numele tatalui sau.
  Fc 17:12, Lv 12:3, Lc 1:13, Lc 2:21, Flp 3:5
• 60.Si raspunzand, mama sa a zis: "Nu!; ci Ioan se va chema".
  Lc 1:13
• 61.Si au zis catre ea: "In rudenia ta nu e nimeni care sa se cheme cu numele acesta...".
• 62.Si i-au facut semn tatalui sau, cum ar vrea el sa fie numit.
• 63.Si cerand o tablita, el a scris: "Numele lui este Ioan". Si toti s'au mirat.
  Lc 1:13
• 64.Si indata gura si limba i s'au deschis; si vorbea, binecuvantand pe Dumnezeu.
  Lc 1:20
• 65.Si frica i-a cuprins pe toti vecinii lor; si despre lucrurile acestea s'a vorbit in tot tinutul muntos al Iudeii.
• 66.Si toti cei ce le-au auzit le puneau in inima lor, zicand: "Ce va fi oare copilul acesta?"... Ca si mana Domnului era cu el.
  3Rg 18:46, Ps 79:17, Iz 3:22, FA 11:21
• 67.Si Zaharia, tatal sau, s'a umplut de Duh Sfant si a profetit, zicand:
  Ioil 3:1, 2Ptr 1:21
• 68."Binecuvantat este Domnul, Dumnezeul lui Israel,
  ca Si-a cercetat poporul si l-a rascumparat;
  Ps 40:13, Ps 71:18, Ps 105:48, Ps 110:9, Tob 13:18, Mt 1:21, Lc 7:16, Lc 19:44, Lc 24:21, FA 15:14
• 69.si putere mantuitoare ne-a ridicat
  din casa lui David, sluga Sa,
  1Rg 2:1, Ps 17:2, Ps 74:10, Ps 88:17, Ps 131:17, Iz 29:21, Za 12:8
• 70.asa cum a grait
  prin gura sfintilor Sai profeti din veac,
  Ir 23:6, Ir 30:8, Rm 1:2
• 71.mantuire de vrajmasii nostri
  si din mana tuturor celor ce ne urasc,
  Ps 105:10, Is 35:4
• 72.sa faca mila cu parintii nostri
  si sa-Si aminteasca de legamantul Sau cel sfant,
  Fc 17:7, Fc 22:16, Fc 26:3, Lv 26:42, 2Rg 7:15, Ps 97:3, Ps 105:45-46, Ps 110:5, Ir 31:33, Iz 16:60, Dn 9:9, Lc 1:54
• 73.de juramantul cu care i S'a jurat lui
  Avraam, parintele nostru;
  Fc 22:16, Lv 26:42, 1Par 16:16, Ps 104:8-9, Mi 7:20, Evr 6:13
• 74.fiind noi astfel izbaviti din mana vrajmasilor,
  sa ne dea noua ca, fara frica,
  Rm 8:15, Evr 2:15
• 75.in fata Lui sa-I slujim in sfintenie si'n dreptate
  in toate zilele vietii noastre.
  Ef 4:24, Col 1:22, Tit 2:12
• 76.Iar tu, pruncule,
  profet al Celui-Preainalt te vei chema,
  ca vei merge inaintea fetei Domnului ca sa-I gatesti caile,
  Is 40:3, Mal 3:1, Mt 3:3, Mt 11:10, Mt 14:5, Lc 1:17, Lc 7:26, In 1:6
• 77.sa-i dai poporului Sau cunostinta mantuirii
  intru iertarea pacatelor lor,
• 78.prin milostivirea milei Dumnezeului nostru,
  cu care Rasaritul-cel-de-Sus ne-a cercetat.
  Za 3:8, Za 6:12, Ir 23:5, Mal 4:2
• 79.Ca sa-i lumineze pe cei ce sed in intuneric si in umbra mortii
  si sa indrepte picioarele noastre pe calea pacii".
  Is 9:1, Is 43:8, Is 49:9, Is 58:8, Is 60:1-2, Mt 4:16, FA 26:18
• 80.Iar copilul crestea si se intarea cu duhul. Si a fost in pustie pana in ziua aratarii lui catre Israel.
  1Rg 2:21, Mt 3:1, Lc 2:40, Lc 2:52

Read More