Un septembrie trist
ca o lună fugară
cu un zâmbet anost
scuturat dintr-o vară
s-a gândit într-o zi
să mă-ntrebe de tine.
Ce să-i spun?
că nu ştiu?
că mi-e gol pe retine?
că imagini curbate
am pierdut undeva
sus pe coaste de munţi
unde ştiu a urla
vânturi crude şi reci
răscolind brazi subţiri
unde florile cântă
iară vulturii-s miri?
Un septembrie trist
ca o frunză în ierburi
rătăcea abstinent
desenându-mi trei cercuri
pe-un obraz descântat
într-o ploaie nebună
aruncând întrebări
doar în praful de lună
să nu ştiu unde eşti
să nu strig după tine
când septembrie-i trist
ca femeia din mine...(anna rain)
